Contestaţie la executare. Decizia nr. 301/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 301/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Februarie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂNR. 301/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recurs declarat de ANAF-AFP Iași împotriva sentinței civile nr. 6546 din 23.03.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul V. C., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. pentru intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, avocat N. pentru intimat solicită respingerea cererii de recurs cu menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6546 din 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul V. C. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Anulează actele de executare: somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 efectuate în dosarul de executare nr._/2011.
Ia act că nu a solicitat contestatorul acordarea cheltuielilor de judecată.
Dispune restituirea cauțiunii în valoare de 501,10 lei, contestatorului V. C., în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că:
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 7158 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatorul V. A. C., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 2619 lei, dobânzi de 2016 lei și penalități de întârziere de 376 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ian. 2006 – sept. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din OG 92/2003 și se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a comunicat actul administrativ fiscal către contribuabil prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Conform disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a)denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Conform disp. art. 35 din Ordinul 617/2007, „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speță, intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatorul ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de ANAF, lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real că în cazul neachitării contribuțiilor FNUASS și a majorărilor de întârziere, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, procedează la măsuri de executare silită fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp. art. 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar dacă contestatorul era obligat să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006, în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula actele de executare, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a invocat prevederile art. 39 din O.G. nr. 92/2003 în forma inițială și în forma republicată în anul 2004 și a susținut că, raportat la fostul art. 39 și la actualul art. 44 din O.G. nr. 92/2003, comunicarea actelor administrative prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci a devenit o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal în raport cu celelalte moduri de comunicare, legiuitorul eliminând conținutul fostului art. 39 alin. 3 care prevedea posibilitatea efectuării comunicării prin publicitate numai în cazul în care comunicarea în mod direct cu confirmare de primire nu a fost posibilă din motive obiective. Mai mult, tocmai pentru că s-a înlăturat subsecvența modalității de comunicare prin publicitate, aceasta devenind o modalitate alternativă de comunicare, legiuitorul a reglementat-o amănunțit, inserând prevederea specială de la art. 44 alin. 3. de altfel, însăși instanța de fond reține că legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora.
Recurenta mai susține faptul că modificarea intervenită cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale nu contravine principiilor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile Codului de procedură fiscală sunt dispoziții speciale, dispozițiile dreptului comun neavând prioritate față de acestea.
În consecință, recurenta învederează faptul că a ales procedura prin publicitate, sens în care a respectat prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 și a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin afișarea concomitentă la sediul instituției și pe pagina de internet a CAS Iași a unui anunț colectiv, nr._/11.10.2010, în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Totodată, și într-un ziar local din data de 13.10.2010 a fost publicat un anunț prin care se aducea la cunoștința persoanelor fizice autorizate ce desfășoară activități independente emiterea deciziilor de impunere conform anunțului colectiv.
Avand in vedere prevederile art. V alin. 10 din OUG nr. 125/2011 potrivit carora ,, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silitã sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire mãsurile asigurãtorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvențã, aferente creanțelor prevãzute la alin. (4), Agenția Naționalã de A. Fiscalã se subrogã în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurãri sociale și dobândește calitatea procesualã a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecãtorești, indiferent de faza de judecatã” tribunalul, retinând ca a operat transmisiunea legala a calitatii procesuale de la Casa de Asigurari de Sanatate Iasi in favoarea ANAF-AFP Iasi a dispus scoaterea din cauza a intimatei Casa de Asigurari de Sanatate Iasi si introducerea in cauza si citarea in calitate de intimata a ANAF- AFP Iasi
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 23.09.2011 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 7158 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2008 – septembrie 2011. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimatul datorează suma totală de 5011 lei, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere. Pentru comunicarea deciziei de impunere, recurenta a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut și prin cererea de recurs.
În baza deciziei de impunere nr. 7158 /23.09.2011, au fost emise somația din 27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 pentru suma de 5011 lei.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere nr. 9196 /31.10.2011 constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, raportat la decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.
În consecință, instanța de recurs constată că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Tot astfel, reținând că decizia de impunere nu a fost legal comunicată intimatului, în mod corect instanța de fond a dispus anularea executării silite.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta A.N.A.F împotriva sentinței civile nr. 6546 din 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași ,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
S.M.L.O.A.M.B.E.D
Red./tehn.S.M.-12.07.2013-2 ex
Jud. fond T. M. G.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 249/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
