Contestaţie la executare. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 492/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Aprilie 2015
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător –M. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 492
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014 a Judecătoriei Iași ,intimată B. A. M., având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat B. D. C. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Primul termen de judecată, Tribunalul este competent general, material, teritorial să soluționeze prezenta cerere. Apelul declarat în termen, motivat, semnat, complinit timbrajul.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Avocat B. D. C. pentru intimată având cuvântul arată că înțelege să se folosească de probele de la dosar.
Instanța încuviințează pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat B. D. C. pentru intimată având cuvântul solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică .Fără de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.09.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. A. M., cu domiciliul ales la Cabinet avocat B. L.D.-C. din Iași, ., parter, jud.Iași în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P- Administrația Județeană a Finanțelor P., cu sediul în Iași, ..26, jud.Iași .
Anulează somația nr. 22/_ /_/29.01.2014 și titlul executoriu nr._/29.01.2014, din dosarul de executare silită al intimatei.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 770,00 lei, constând în c/v taxă de timbru în sumă de 20,00 lei și c/v onorariu apărător ales, în sumă de 750,00 lei.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată sub nr._ /25.02.2014 pe rolul acestei instanțe contestatoarea B. A. M. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata D.R.G.F.P.-A.J.F.P.Iași înpotriva titlului executoriu și executării silite înseși în dosarul nr._/2/30 /1/2014/_.
A solicitat contestatoarea să se dispună, prin hotărare judecătorească, încetarea executării silite și anularea tuturor actelor de executare constand în somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._/29.01.2014, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivare a arătat contestatoarea că, a primit prin corespondență somația și titlul executoriu contestate, reieșind din cuprinsul acestora că ar avea de achitat suma de 440,00 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, calculată în baza unor decizii accesorii din 30.09.2013 respectiv din 20.11.2013 ce nu i-au fost comunicate niciodată, împrejurare de natură să atragă nulitatea executării silite.
În acest sens a invocat contestatoarea disp. art. 141 alin.2, art. 86 alin.2, art.87 alin.2 și art., 44 C.pr.fiscală, cu mențiunea că titlul de creanță devine executoriu după ce este comunicat, iar pe de altă parte sumele ce i se impută constituie accesorii și nu pot fi calculate decat duă ajungerea la scadență a creanței fiscale, strans legată de comunicarea deciziei de impunere raportat la disp.art.44 C.p.fiscală.
În drept au fost invocate disp. art. 172 și urm. C.pr.fiscală.
În susținere au fost anexate înscrisuri (f.7-8).
În termenul acordat pentru complinirea lipsurilor cererii contestatoarea a depus dovada achitării taxei de timbru (f.11).
În termen legal a formulat și depus întampinare intimata D.R.G.F.P.-AJFP Iași prin care a invocat, în primul rand, excepția inadmisibilității contestației la executare prin raportare la disp. art. 172 alin.3 din OG nr. 92/2003, motivat de faptul că sunt invocate argumente ce privesc fondul cauzei aflate în competența instanței de contencios administrativ conform disp. Legii nr.554/2004, iar împotriva actului administrativ fiscal se putea promova contestație la organul fiscal emitent conform disp. art. 205 C.pr.fiscală și ulterior, în cazul respingerii, o acțiune în contencios la Tribunalul Iași .
Referitor la contestația propriu zisă a arătat intimata că B. A. M. figura în evidențele fiscale cu debit în sumă de 440 lei, ce reprezintă contribuție de asigurări de sănătate datorată de persoanele ce realizează venituri din activități independente, iar AJFP Iași a emis deciziile de calcul accesorii nr._/30.09.2013 și nr._/20.11.2013 prin care i s-a adus la cunoștință acesteia debitul fiscal .
Conform susținerilor intimatei actele de executare au fost întocmite cu respectarea disp. art. 141 C.pr.fiscală, iar obligația de a declara veniturile și a plăti contribuțiile revenea contestatoarei, astfel că aceasta nu-și poate invoca propria turpitudine, cu mențiunea că B. A. M. avea obligația de a depune declarații la CAS Iași și de a efectua plăți la FNUASS la 15.03, 15.09 și 15.12 ale fiecărui an, pe care însă nu a îndeplinit-o.
Nu în ultimul rand, a arătat intimata că suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art. 88 lit.c, art.119, art.120 alin.7 din OG nr. 92/2003.
La întampinare au fost anexate înscrisurile dosarului de executare în copie certificată " conform cu originalul" (f.17-28).
Sub nr. de înregistrare 6574/05.05.2014 contestatoarea a formulat și depus răspuns la întampinare la care a anexat declarație de venituri pe 2012 (f.31-33).
La termenul din 04.07.2014, prin încheiere de ședință instanța a respins ca neintemeiată excepția inadmisibilității formulării contestației.
Analizand actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente instanța constată următoarele:
AJFP Iași a emis la data de 30.09.2013 decizia de impunere nr._ iar la data de 20.11.2013 decizia de impunere nr._ prin care a calculat sume datorate de către contestatoarea B. A. M., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, indicate în anexele la decizii, ce se achită potrivit disp. art. 111 alin.2 din OG nr.92/2003 republicată și actualizată până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Reiese din înscrisuri că intimata a comunicat actele administrative fiscale menționate către contribuabil doar prin publicitate, respectiv publicare pe pagina de internet, la 01.11.2013 respectiv 05.12.2013 și prin afișare la sediul acesteia.
Conform disp art. 141 C.pr.fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a)denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz ; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Deciziile de impunere dar și cele de calcul accesorii menționate constituie conform disp. art.85 din OG 92/2003 republicată și actualizată acte administrative fiscal cuprinzând drepturi de creanță ale intimatei împotriva contestatoarei și în baza disp. art. 87 C.pr.fiscală trebuie sã îndeplineascã condițiile prevãzute la art. 43 și pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), să cuprindă și categoria de impozit, taxã, contribuție sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã și devin titluri executorii conform disp. art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2) mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate, care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3) .
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 167 alin. (1) NCPC, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Reiese din înscrisuri că intimata, deși cunoștea domiciliul contestatoarei nu a procedat la comunicarea deciziilor de calcul accesorii conform disp. art. 44 alin. 2 și (2^1) fără nicio justificare, motiv pentru care a efectuat comunicarea actelor administrative fiscale doar prin publicitate.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut, comunicarea prin publicitate nefiind la latitudinea organului fiscal în orice condiții ci o ultimă alternativă de încercare de aducere la cunoștința contribuabilului a deciziilor organelor de impunere, atunci când orice altă modalitate de comunicare nu a fost posibilă.
Și în situația comunicării prin publicitate art. 44 alin. 3 prevede obligativitatea afișării simultane la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a autorității emitente a actului fiscal, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, nici această dispoziție nu a fost respectată de către intimată..
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula somația nr.22/_ /_ /29.01.2014 și titlul executoriu nr._ 317/29.01.2014, din dosarul de executare silită al intimatei.
Având în vedere disp. art. 453 alin.1 NCPC va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 770,00 lei, constând în c/v taxă de timbru în sumă de 20,00 lei și c/v onorariu apărător ales, în sumă de 750,00 lei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, solicitând modificarea sentinței civile cu privire la cheltuielile de judecata si respingerea contestației la executare formulate de B. A. M. ca neintemeiata, criticând sentința pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, dacă se află in culpa procesuala sau dacă prin atitudinea sa în cursul derularii procesului, a determinat aceste cheltuieli. In cazul institutiei apelante nu este indeplinita nici una din aceste conditii. De asemenea, nici reaua credinta sau exercitarea abuziva a dreptul procesuale nu pot fi retinute in sarcina AJFP lasi pentru ca aceasta sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Solicităm instanței de judecată să reducă onorariul de avocat, conform prev. art. 451 alin. 2 din Noul Cod procedura civila, ținând cont de faptul că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite se impune a se ține seama de gradul de complexitate a speței și de efortul concret al avocatului reclamantului. In același sens, a reținut și Curtea Constitutională, prin decizia nr. 401/14.07.2005, ca și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din Ordonanta de urgenta nr.80/2013, un contestator are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar achitate in cadrul unei contestatii la executare doar printr-o cerere de restituire adresata instantei cand contestatia la executare a fost admisă și hotararea a ramas definitiva.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata B. A. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând faptul că apelanta nu a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere, ci doar dovada comunicări titlurilor executorii, cheltuielile de judecată fiind corect admise câtă vreme apelanta a căzut în pretenții, onorariul avocațial de 750 lei nefiind unul exagerat față de serviciile prestate de avocat, timpul și volumul de muncă necesar pregătirii apărării, natura, noutatea și dificultatea cazului.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 172 cod procedură fiscală.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că îl va admite, în limitele și pentru considerentele ce succed:
În fapt, prin sentința civilă atacată în prezenta cauză, Judecătoria Iași a admis contestația la executare formulată de contestatoarea B. A. M., a anulat somația nr. 22/_ /_/29.01.2014 și titlul executoriu nr._/29.01.2014, din dosarul de executare silită al intimatei, obșigând intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 770,00 lei, constând în c/v taxă de timbru în sumă de 20,00 lei și c/v onorariu apărător ales, în sumă de 750,00 lei.
Apelanta a criticat sentința atacată, în principal, sub aspectul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată de judecătorul fondului, susținând, de pe o parte, faptul că taxa judiciară de timbru este supusă unei proceduri speciale de restituire, iar pe de altă parte, că onorariul avocatului contestatoarei reținut de prima instanță este prea mare raportat la complexitatea cauzei și la efortul concret al avocatului, impunându-se reducerea acestuia.
Această critică este întemeiată sub ambele aspecte.
Mai întâi, reține Tribunalul faptul că, potrivit dispozițiilor art. 45 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin 1: Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, lit. f) când contestatia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. (3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
Prin urmare, raportat la soluția de admitere a contestației la executare dispusă de judecătorul fondului, critica apelantei în sensul că taxa judiciară de timbru este supusă unei proceduri speciale de restituire după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care a fost admisă contestația la executare, este întemeiată, contestatoarea urmând a recurge la această procedură, reglementată expres de disp. art. 45 din OUG 80/2013, neputând recupera aceste cheltuieli în temeiul disp. art. 453 CPCiv, Tribunalul urmând a respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Întemeiată este critica apelantei și în ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, la plata căruia a fost obligată, în sumă de 750 lei. Are în vedere Tribunalul faptul că soluția de reducere a onorariului de avocat se impune raportat la complexitatea cauzei de față, aceasta având ca obiect o contestație la executare pentru suma de 440 lei, munca efectiv depusă (redactarea acțiunii, a răspunsului la întâmpinare și prezența la cele două termene de judecată acordate în cauză), precum și practica stabilă cu privire la acest fel de cauze.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României).
Prin această cenzură nu se aduce atingere contractul de asistență juridică dintre părți ci doar se stabilește în mod corect cuantumul cheltuielilor de judecată (în acest sens decizia Curții de Apel București, secția a IV a civilă, nr. 2280/2000) .
Prin urmare, raportat la criteriile enunțate și la situația concretă din speța de față Tribunalul apreciază că se impune reducerea acestui onorariu la suma de 500 lei, urmând astfel a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat redus.
Apelanta a mai solicitat și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, fără a arăta care sunt criticile aduse sentinței apelate sub aspectul soluției dispuse pe fond, prin urmare Tribunalul va respinge o astfel de apărare.
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe reiese faptul că în mod corect a fost admisă contestația la executare dispunându-se anularea actelor de executare, câtă vreme intimata, deși cunoștea domiciliul contestatoarei, nu a procedat la comunicarea deciziilor de calcul accesorii conform disp. art. 44 alin. 2 și (2^1) fără nicio justificare, efectuând comunicarea actelor administrative fiscale doar prin publicitate, instanța reținând corect că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut, comunicarea prin publicitate nefiind la latitudinea organului fiscal în orice condiții ci o ultimă alternativă de încercare de aducere la cunoștința contribuabilului a deciziilor organelor de impunere, atunci când orice altă modalitate de comunicare nu a fost posibilă.
Prin urmare, cum executarea silită a început în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, contestația la executare a fost în mod legal și temeinic admisă, iar actele de executare au fost corect anulate.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va admite apelul formulat de Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat redus, va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, păstrând restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat redus.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M M.M. M.G.
Red./Tehnored.M.M
4 ex/14.05.2015
Jud. fond C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 506/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
