Fond funciar. Decizia nr. 1247/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1247/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1247/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Septembrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător – C. A. M.
Judecător – T. P.
Grefier – I. F. L.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1247/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. E. și pe intimat C. J.. DE F. F. I., intimat C. L. DE F. F. H., având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii .>
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta P. E., lipsind intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care.
Instanța constată că se prezintă recurenta P. E., domiciliată în ., posesoare a BI ._, CNP_.
Instanța invocă excepția tardivității cererii de recurs formulate, față de comunicarea sentinței civile ce este atestată de fila 129 din dosarul de fond, precum și față de data introducerii cererii de recurs, ce este atestată la fila 2 din dosarul de recurs.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului.
Recurenta P. E. motivează tardivitatea depunerii recursului prin internări în spital și prin faptul că, fiind bolnavă, a stat acasă, la pat.
Interpelată de instanță, recurenta arată că nu deține dovezi cu privire la aspectul invocat și anume starea precară de sănătate.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare, sub aspectul tardivirății cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând constată
Prin sentința civilă nr._/02.09.2011 pronunțată de Judecătoria I., în dosarul nr. ._, s-au dispus următoarele:
„Respinge plângerea formulată de petenta P. E., domiciliată în ., județul Iași în contradictoriu cu Comisa locală de fond funciar Horlești, cu sediul în . și C. Județeană de fond funciar Iași, cu sediul în Iași, .. 60, județul Iași, împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 2296/06.07.2010.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut urmatoarele:
„Prin hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar nr. 2296/06.07.2010 s-a dispus respingerea contestației petentei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren agricol, situat pe raza comunei Horlești și s-a validat propunerea Comisiei Locale de fond funciar Horlești în sensul respingerii cererii nr. 1/17.08.2005 cu motivarea că „din actele depuse solicitanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, iar declarațiile nu sunt date de vecinii proprietari pe toate laturile vechiului amplasament”.
Instanța reține, în context, că în urma intrării în vigoare a Lg. 247/2005 petenta a depus la Primăria Horlești cererea înregistrată sub numărul 1/17.08.2005 prin care a solicitat, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeței totale de 3 ha.
Petenta a susținut că este moștenitoarea autorului M. P. I., calitate dovedită cu actele de stare civilă depuse la dosar, precum și cu certificat de calitate de moștenitor nr. 111/2009 (fila 19 dosar).
Prin referatul cu numărul 959/05.03.2010 (fila 34 dosar), având la bază procesul verbal nr. 959 din 05.03.2010 (filele 32-34 dosar) intimata C. Locală de fond funciar Horlești propune validarea cererii petentei nr.1/17.08.2005 cu motivarea că martorii declaranți nu sunt vecini direcți cu terenul revendicat, ci la câteva tarlale distanță, certificatul nr. 1573/1997 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului nu se încadrează printre cele prevăzute de art.9 alin.1 Lg. 18/1991.
Împotriva acestei propuneri petenta a formulat contestația înregistrată sub nr. 3046/14.06._, în care a arătat că a dovedit atât calitatea sa de moștenitor, cât și dreptul de proprietate al autorului indicat, solicitând atașarea documentație care a stat la baza emiterii TP nr._/18.04.1994.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanța reține că solicitarea petentei nu este întemeiată, în sensul că nu se face dovada nici a calității de moștenitor a celui îndreptățit la reconstituire și nici a dreptului de proprietate al autorului.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din certificatul de deces a anexat la dosar, precum și din certificatul de calitate de moștenitor nr. 111(25.11.2009, pe tatăl bunicului petentei îl chema M. P., bunicul petentei fiind așadar, M. P. I..
Din același certificat reiese că moștenitor după M. I. a rămas M. I., născută la data de 05.03.1947.
Însă, din certificatul de naștere depus de petentă la dosar (fila 20), reiese că fiica lui M. I. o chema M. E., fiind născută în data de 02.04.1902, fiica lui I. și M., iar certificatul de deces depus la dosar (fila 11) o privește pe M. I., fiica lui I. și M., în același certificat specificându-se că decedata este născută în anul 1903.
Reclamanta, pe de altă parte, conform certificatului său de naștere (fila 17 dosar), este fiica lui M. G. și M. I..
Această suită de inadvertențe, creează instanței dubii serioase în legătură cu identitatea între persoanele menționate în acte și cele care au între ele gradul de rudenie solicitat de lege în vederea reținerii vocației succesorale.
Mai mult decât atât, chiar dacă am accepta că actele de stare civilă conțin simple erori materiale cu privire la nume sau data nașterii, certificatul nr. 1573/1997 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului (fila 18 verso dosar), constată că în anul 1921 M. D. I. și nu M. P. I., figura cu lot cuvenit în proprietate de 3 ha în moșia Cucuteni, în acest sens reclamanta neadministrând nici o probă din care să rezulte identitatea între M. D. I. și M. P. I., fiind destul de probabil care cele două persoane să fie diferite.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, instanța reține următoarele:
Conform acelorași acte de stare civilă și a certificatului de calitate de moștenitor menționat, M. P. I. a decedat la data de 29.12.1921, dată la care s-a deschis succesiunea după acest autor, suprafețele de teren avute în proprietatea trecând, încă de la acest moment, în proprietatea numitei M. I., mama petentei.
Prin urmare, petenta trebuia să facă dovada existenței acestei suprafeței de teren direct în patrimoniul mamei sale, ulterior anului 1921, din cererea de reconstituire formulată de Patrașcu C., tatăl petentei și soțul lui M. (Patrașcu) I. reieșind că în cererea sa a fost inclusă și o suprafață de teren aparținând lui M. G..
În documentația care a stat la baza emiterii TP nr._/18.04.1994 nu se regăsesc însă dovezi, potrivit susținerilor petentei, din care să reiasă nici calitatea sa de moștenitor, nici îndreptățirea autorului la reconstituire.
Petenta, în cererea formulată, susține că terenul nu a fost înscris în registrul agricol, în cauză, în ceea ce privește dovada proprietății, prin înlăturarea forței probante a certificatului nr. 1573/1997 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului, devenind aplicabile dispozițiile art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000: „În situația în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
În acest sens, în cauză a fost administrată proba cu expertiza topo-cadastrală, din concluziile raportului de expertiză ing. C. C., instanța reținând că suprafața de teren revendicată de reclamantă prin indicare amplasamentului este de_ mp teren, din care pentru 4300 mp teren deține chiar reclamanta TP nr._/1994, emis pe numele tatălui său, pentru suprafața de_ mp deține titluri de proprietate A. Octav (TP nr._/1993 și TP nr._/1994), expertul identificând o suprafață liberă de doar 2300 mp, din care 1400 mp aflați în posesie a petentei și 900 mp în posesia numitului Andreiș Octav.
Deși din schița raportului de expertiză ing. C. C. reiese că suprafața de 1400 mp teren, liberă în vederea reconstituirii se învecinează pe o latură cu Andreiș Octav, petenta nu a solicitat audierea acestei persoane în calitate de martor, fiind, de altfel, evidentă, contrarietatea de interese a acestuia, raportat la împrejurarea că deține titluri de proprietate chiar pe mai bine de jumătate din suprafața de teren asupra căreia poartă cererea de reconstituire.
Așadar, declarația martorului M. A., atașată la fila 70 dosar și însoțită de copia TP nr._/18.04.1994 (fila 69 dosar) este insuficientă pentru a se reține probarea dreptului de proprietate în condițiile impuse de dispozițiile art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000.
Fața de considerentele expuse, raportat strict la motivele de fapt ale cererii de reconstituire și la conținutul plângerii formulate, constatând că Hotărârea nr. 2296/06.07.2010 a Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, cuprinde o soluție corectă din punct de vedere juridic, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate si netemeinicie .
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
* * *
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs si la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține considerentele ce succed.
In prezenta cauza, Tribunalul constata ca petenta P. E. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Horlești și C. Județeană de fond funciar Iași, plângere împotriva hotărârii Comisie Județene Iași de fond funciar nr. 2296/06.07.2010, solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii și obligarea comisiei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 3 ha teren, situat în satul Horlești, la locul „Coasta Bahnii”.
In mod prioritar, in baza art 137 C.pr. civ. in ședința publică din data de 23.09 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului, exceptie ce a fost supusa dezbaterilor contradictorii .
Astfel, potrivit disp. art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Or, deși sentința civilă nr._/02.09.2011a Judecătoriei Iași a fost comunicată petentei la data de 21.10.2011, potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 129 din dosarul de fond, aceasta a declarat recurs la data de 09.04.2014 deci după expirarea termenului prevăzut de dispozițiile legale.
Reținerea ca fondată a excepției tardivității recursului face de prisos examinarea tuturor motivelor de recurs invocate.
În consecință, instanța ,în baza disp. art.302,312. Cod procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv declarat și va menține sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta PARTAȘCU E. împotriva sentinței civile nr._/02.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași ,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09..2014
Președinte, Judecător, Judecător,
E.-C. PredaAlice M. C. P. T.
Grefier,
F. L. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 606/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1244/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
