Contestaţie la executare. Decizia nr. 1084/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1084/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1084/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Decembrie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - M. M.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1084/2014
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI împotriva Sentinței civile nr. 960 din data de 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații B. M. și C. - C. DE A. DE S. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Susținerile intimatului Buduc M. au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 960/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de asigurări de sănătate Iași.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. M. în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. M., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași.
S-a dispus anularea actelor de executare: Somația nr. 22/_ /_ și Titlul executoriu nr._, întocmite de către Direcția Generală Regională a finanțelor P. - Administrația Județeană a Finanțelor publice Iași împotriva debitorului B. M..
A fost obligată intimata la plata sumei de 86,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că contestatorul B. M. a solicitat anularea somației nr._ /_ și a titlului executoriu nr._ ca fiind netemeinice și nelegale în raport cu dispozițiile în vigoare.
Intimata C. de A. de S. Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că începând cu data de 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită, se află în stricat competență a A., calitatea de parte procesuală a CAS fiind transferată de drept către această instituție.
Intimata AFP Iași a invocat excepția litispendenței potrivit dispozițiilor art. 138 din NCPC cu dosarul civil nr._/245/2013, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de la data de 13.12.2013.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția lipsei calității procesual pasive, instanța de fond apreciat că aceasta este nefondată și a respins-o. Intimata C. de A. de S. Iași justifică în cauză calitate procesual pasivă în condițiile în care este emitentul actelor de executare contestate și orice măsură dispusă cu privire la acestea trebuie să îi fie opozabilă și implicit să fie adusă la cunoștința sa .Totodată, aceasta poate furniza la rândul său informații și formula apărări în ceea ce privește modalitatea în care se realizează urmărirea silită a contribuabilului, considerent pentru care, în lumina dispozițiilor art. V alin. 10 din OUG 125/2011, prima instanță a apreciat că aceasta trebuie să stea în judecată în calitatea de intimată alături de Administrația Finanțelor P. Iași .
Contestatorul B. M. a înțeles să conteste actele de executare derulate în dosarul_/22/30/ 2013/_. În acest sens, contestatorul a indicat expres titlul executoriu contestat - nr._, emis la data de 30.04.2013, având la bază decizia de impunere nr._ din 05.04.2012.
Din studierea actelor de executare depuse de intimată, se poate observa că decizia de impunere din 05.04.2012 a fost emisă chiar de A. ( fila 122 verso), referindu-se la obligații de plată reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente în cuantum de 922 lei, urmărirea silită sub forma executării prin poprire vizează o sumă ce se regăsește în cadrul acestei decizii, în cuantum de 922 lei.
Cu privire la somația și titlul executoriu ce au stat la baza adresei de poprire, astfel cum reiese din actele dosarului, acestea au fost comunicate prin publicitate.
În acord cu prevederile art. 172 C.pr.fisc, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Scopul contestației la executare este acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se modifica sau desființa, pe calea contestației la executare, titlul de creanță fiscală.
Analizând motivele invocate de contestator, se poate observa că acesta a solicitat constatarea caracterului nelegal al comunicării deciziei de impunere și caracterul nereal al sumelor solicitate ca urmare a inexistenței unui contract cu C., instanța de fond a constatat următoarele:
În speță, actele de executare sunt întocmite conform dispozițiilor legale în materie fiscală și sunt în concordanță cu titlul de creanță (decizia de impunere), însă executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea,sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale clare, instanța de fond a constatat că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate.
Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
În cauză, prima instanță a constatat că intimata nu a depus la dosarul cauzei un asemenea înscris – confirmare de primire – care să ateste comunicarea prin poștă a actelor de executare silită respectiv decizia de impunere nr._ din 05.04.2012 debitorului.
Prin urmare, în raport de această conduită a intimatei și având în vedere dispozițiile legale privitoare la comunicarea actului administrativ, instanța de fond a constatat că titlul executoriu nr._ /_ și a titlului executoriu nr._ sunt inopozabile debitorului, ca efect al nedovedirii de către intimată a comunicării legale a acestora debitorului.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 453 NCPC de acordarea cheltuielilor de judecată, fiind constatată culpa procesuală a intimatei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata acestor cheltuieli efectuate de contestator, în cuantum de 84,76 lei taxă de timbru, 1,5 lei timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași subrogată în drepturi Administrației Finanțelor P. a M. Iași, motivând că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate întrucât la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin. 2 din O.G. 92/2003 nu mai prevedea n ici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale, astfel că CAS Iași a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal în concordanță cu noile reglementări instituite de O.G. 92/2003, republicată și modificată.
S-a motivat că necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia să fie invocată în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației.
S-a motivat că obligația de a declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi revenea contestatorului, din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare în parte.
Un alt motiv de apel privește plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține în sarcina A.J.F.P. Iași nici reaua-credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Contestatorul-intimat B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece intimata-apelantă nu a respectat prevederile legale în ceea ce privește comunicarea deciziei de impunere.
În apel nu s-au administrat probe.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, constată că contestatorul B. M. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 22/_ /_ din 30.04.2013 și titlului executoriu nr._ din 30.04.2013, cu suma de 992 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Titlul executoriu nr._ din 30.04.2013 are la bază decizia de calcul accesorii nr._ din 01.07.2012.
Tribunalul constată că apelanta i-a comunicat contestatorului somația și titlul executoriu la data de 17.05.2013, potrivit adresei de la fila 66 dosar fond, la domiciliul acestuia și printr-un anunț colectiv făcut la data de 30.04.2013 a comunicat somația nr. 22/_ /_.
Din răspunsul de la fila 92 din dosarul de fond rezultă că intimata nu a comunicat decizia cu nr._/01.07.2012 pe motiv că nu există și că decizia de impunere emisă de CAS Iași are nr. 5004/30.06.2011 si a fost comunicată contestatorului pe data de 19.07.2011.
Tribunalul reține că apelanta a comunicat prin anunț colectiv la data de 27.02.2013 decizia de calcul accesorii_/01.07.2012 (fila 124 dosar fond). Tribunalul constată ca fiind neîntemeiat motivul de apel privind faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă a actelor administrative fiscale întrucât potrivit acestui articol comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie se face către contribuabil prin remiterea acestuia dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede situația comunicării actului administrativ fiscal emis în formă electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
În cazul în care comunicarea nu a fost posibilă în cele două modalități enumerate mai sus, aceasta se realizează prin publicitate.
Tribunalul constată că apelanta a făcut dovada comunicării somației și titlului executoriu din 30.04.2013 la data de 17.05.2013 către contestator și printr-un anunț colectiv din data de 27.02.2013 s-a comunicat decizia de calcul accesorii_/01.07.2012 cu suma de 922 lei.
Tribunalul constată că nu s-a făcut dovada comunicării de către intimată a deciziei de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat prin modalitatea prevăzută de art. 44 alin. 2 si 3 aceasta comunicând doar prin publicitate, respectiv anunț colectiv.
Comunicarea prin publicitate nu acoperă obligația intimatei de a-i comunica contribuabilului decizia de impunere prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire cât timp legiuitorul nu a prevăzut o modalitate alternativă de comunicare a actului administrativ fiscal, ci dimpotrivă, la alin. 4 al art. 44 O.G. 92/2003 a menționat situația realizării comunicării prin publicitate ulterior comunicării prin poștă și chiar a imposibilității comunicării prin poștă, scopul fiind de a aduce efectiv la cunoștința contribuabilului obligația fiscală.
Chiar si la momentul emiterii si comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, respectiv 1 iulie 2011 si 27. 02. 2013 comunicarea prin publicitate reprezinta doar o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actului administrativ fiscal, după cum a precizat si Curtea Constituțională in jurisprudența sa, respectiv Decizia 536/2011.
Contestatorul, în situația necomunicării deciziei de impunere, nu a putut parcurge procedura specială de contestare la instanța de contencios administrativ, unde avea posibilitatea invocării apărărilor pe fond, iar actele de executare din prezentul dosar îi produc o vătămare în această situație.
În ce privește al doilea motiv de apel, tribunalul constată că intimata s-a aflat în culpă procesuală și potrivit art. 453 Cod procedură civilă, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite a fi suportate de către contestator.
Pentru aceste considerente, se va respinge apelul și se va păstra sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanta Directia Regionala a Finantelor P. Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor P. Iasi subrogata in drepturi Administratiei Finantelor P. a M. Iasi împotriva sentinței civile nr. 960/ 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentinta pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronuntata azi, 9 decembrie 2014, solutie pusa la dipozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Președinte, S. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, N. G. |
Red. S.F.
Tehn. M.M.D.
4 ex./03.04.2015
Judecător fond V. V. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1021/2014. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1835/2014.... → |
|---|
