Contestaţie la executare. Decizia nr. 1147/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1147/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Decembrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1147/2014
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de contestatorul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3098/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata P. C. S., având ca obiect contestație la executare .
Susținerile apelantului au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3093/28.02.2014, Judecătoria Iași dispune:
„Admite exceptia tardivitatii contestatiei la executare si in consecinta:
Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul R. C., cu domiciliul ales in Iasi, ., ., ., la cabunet avocat D. B. C., impotriva executarii silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 5/2013 al intimatei Primaria Scanteia.
Respinge contestatia formulata de contestatorul R. C., impotriva popririi infiintate de intimata Primaria Scinteia, pentru suma de 504 lei.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„Potrivit art. 714 din noul cod de procedură civilă, (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.”
Instanța constată că în cauză, contestatorul a formulat contestație împotriva executării înseși și contestație la poprire.
Cu privire la contestația împotriva executării silite înseși, instanța reține că titlul executoriu și somația contestate, au fost emise la data de 03.07.2013, iar la data de 10.07.2013, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 9978/2013, în legătură cu executarea silită a sumei de 458 lei.
Apreciind că la acea dată contestatorul a luat cunoștință de actele de executare, iar contestația a fost înregistrată la data de 26.09.2013, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, cu consecința respingerii acesteia ca tardiv formulată.
Cu privire la contestația la poprire, contestatorul invocă nelegalitatea popririi pentru faptul că nu i s-ar fi comunicat înștiințarea, fiind astfel vătămat în dreptul său la apărare.
Instanța are în vedere că necomunicarea înființării popririi are relevanță doar sub aspectul formulării în termen a contestației la poprire, neconstituind motiv de nulitate.
Cum contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate cu privire la poprirea înființată și apreciind că aceasta este legală, instanța va respinge contestația la poprire.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul R. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că instanța a interpretat greșit natura cererii, considerând în mod eronat că este vorba despre o „contestație la executare propriu-zisă și o contestație la poprire”. În realitate, cererea introductivă este o contestație la executare propriu-zisă prin poprire și o contestație la titlul executoriu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, motiv pentru care se pot pune în discuție și chestiuni de fond cu privire la titlu.
Pornind de la aceste precizări, în mod greșit instanța a admis excepția tardivității introducerii contestației împotriva popririi față de disp. art. 714 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Nu a primit nici o înștiințare sau comunicare privind înființarea popririi și nici intimatul nu a făcut dovada unei asemenea comunicări prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire astfel încât să existe o dovadă certă de comunicare. Nu se face dovada nici a adresei destinatarului unde a fost comunicată această înștiințare de înființare a popririi în condițiile în care și deciziile de impunere di 2008 – 2013 emise pe numele R. E., R. C. au fost comunicate în R., . Damacuseanu, jud. Iași, adresă care nu corespunde în nici un caz cu persoana și adresa sa.
Invocă contestatorul dispozițiile art. 149 alin. 5 Cod procedură fiscală.
Contestația la titlu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Motivul pentru care executarea silită prin poprire este lovită de nulitate este acela că nu există un titlu executoriu valabil deoarece a fost emis fără a exista un titlu de creanță valabil emis și comunicat așa cum prevede art. 44 coroborat cu art. 141 Cod procedură fiscală. Deciziile de impunere nu au fost întocmite în mod legal față de numele și adresa menționate pe ele și nici nu i-au fost comunicate.
Instanța de fond a omis în totalitate să se pronunțe asupra contestației la titlu formulate. A fost obligat în baza unei hotărâri nedefinitive de partaj la plata unui impozit pentru o clădire și un teren care nu se află în proprietatea sa. În mod nelegal, prin titlul executoriu i s-au stabilit și penalități de întârziere pentru neachitarea impozitului.
Prin întâmpinarea formulată, intimata P. . respingerea apelului întrucât, astfel cum a fost formulată cererea inițială, instanța în mod corect a interpretat-o ca fiind o contestație la executare propriu-zisă și o contestație la poprire, motivarea cererii fiind formulată în același sens.
În mod legal instanța de fond a admis excepția tardivității contestației față de art. 714 alin. 1 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă.
În contestația împotriva popririi corect s-a reținut că nu există nici un motiv de nulitate și că necomunicarea înștiințării privind înființarea popririi, conform susținerii contestatorului, nu poate constitui motiv de nulitate.
Susținerea că titlul executoriu nu ar fi valabil reprezintă un element de contestare a executării silite însăși și nu unul de contestare a popririi sau motiv de nulitate a popririi.
Titlul executoriu, actele administrative fiscale și celelalte acte de executare au fost întocmite cu respectarea condițiilor prev. de art. 141 coroborat cu art. 44 Cod procedură fiscală.
Contestația la titlu este neîntemeiată, atât înțelesul cât și întinderea și aplicarea titlului executoriu fiind clare și certe.
În apel s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Actul de învestire adresat Judecătoriei Iași de către contestatorul R. C. poartă titulatura „contestație la executare și împotriva titlului executoriu nr. 51/03.07.2013”. D. motive ce argumentează formularea cererii de chemare în judecată contestatorul invocă: nelegalitatea titlului executoriu emis fără existența unei baze reale de impunere care să justifice obligarea sa la plata impozitului pe terenuri și clădiri; inexistența unui titlu de creanță valabil emis și comunicat potrivit art. 44 coroborat cu art. 141 alin. 1.1, alin. 1.2 și alin. 2 Cod procedură fiscală; neînștiințarea debitorului despre înființarea popriri, deși art. 149 alin. 5 prevede în mod obligatoriu această obligație.
La data de 03.07.2013 a fost emis titlul executoriu nr. 51 pe numele contestatorului R. C. în dosarul de executare nr. 51/03.07.2013 pentru suma de 458 lei reprezentând impozit pe clădiri și teren și suma de 46 lei reprezentând majorări de întârziere. La aceeași dată, 03.07.2013, a fost emisă somația de plată a debitului nr. 9978. Titlul executoriu și somația au fost urmate de emiterea la data de 23.07.2013 a înștiințării de poprire nr._, înștiințare ce a fost comunicată către contestatorul R. C. la data de 23.07.2013. Notează tribunalul că la dosarul cauzei nu există și dovada datei de primire de către contestator a acestei adrese.
Din cuprinsul dosarului de executare rezultă că fundamentul executării silite îl reprezintă deciziile de impunere emise în intervalul 2008 – 2013 privind stabilirea impozitului pe terenurile și construcțiile ce s-au aflat în patrimoniul autorului său decedat.
Anterior oricărei analize a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorului fondului, tribunalul are a face scurte considerații teoretice relative la contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.
Obiectul contestației la executare poate viza înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu, situație în care ne aflăm în prezența unei contestații la titlu sau poate viza urmărirea însăși, situație în care ne aflăm în prezența contestației la executare propriu-zisă. P_ calea contestației la executare propriu-zisă se pot invoca fie încălcări ale prescripțiilor legale ce reglementează executarea silită, fie neregularități ale titlului executoriu în temeiul cărui a fost pornită executarea, aceasta însă numai în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală).
După distincțiile arătate, punând în echilibru titulatura cererii de chemare în judecată cu motivarea ei, rezultă că ne aflăm în prezența unei contestații la executare propriu-zisă, contestație pe care R. C. a înțeles să o formuleze și împotriva titlului executoriu.
Ca atare, nu pot fi primite susținerile apelantului potrivit cărora a înțeles să învestească judecătorul fondului și cu soluționarea unei contestații la titlu câtă vreme nu a invocat și faptul că înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu sunt neclare și se impun a fi lămurite și explicitate.
Contestația la executare propriu-zisă formulată în cauză vizează, pe de o parte, executarea silită însăși, în cadrul ei invocându-se faptul că deciziile de impunere pe anii 2008 – 2013 sunt nelegal emise și necomunicate, context în care titlului executoriu nr. 51/03.07.2013 îi lipsește substanța. Pe de altă parte, contestatorul a invocat și transgresarea normei înscrise în art. 149 alin. 5 Cod procedură civilă în relație cu înștiințarea de poprire.
Titlul executoriu nr. 51/03.07.2013 și somația nr. 9978/03.07.2013, ca acte de executare săvârșite în cadrul dosarului nr. 51/2013, au fost predate la oficiul poștal, potrivit înscrisului aflat la fila 57 dosar fond, la data de 03.07.2013. La dosarul cauzei nu s-a depus dovada datei la care contestatorul R. C. a semnat de primirea acestora. Cu toate acestea, în mod corect a reținut instanța de fond că apelantul a luat cunoștință de cele două acte de executare silită cel mai târziu la data de 10.07.2013, dată la care formulează cererea adresată primarului (aflată la fila 55 dosar fond) în care arată că înțelege să conteste decizia nr. 9978/03.07.2013 referitoare la executarea silită pentru neplata unui impozit de 458 lei. Subliniază tribunalul că în calea de atac a apelului contestatorul nici nu a înțeles să formuleze critici relative la această dată reținută de judecătorul fondului ca fiind data la care a luat cunoștință de titlul executoriu nr. 51/2013 și de somația nr. 9978/2013.
Rezerva pe care o are tribunalul față de hotărârea instanței de fond este relativă la textul legal incident în speță. Executarea silită fiind demarată în vederea realizării raporturilor juridice de drept fiscal, incidente sunt nu normele Codului de procedură civilă ci cele ale Codului de procedură fiscală. Potrivit art. 173 alin. 1 din O.G. 92/2003, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actele de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită, ori în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Despre executarea silită, cum s-a arătat deja, contestatorul a luat cunoștință la data de 10.07.2013. Calculând termenul de 15 zile reglementat legislativ în conformitate cu art. 181 Cod procedură civilă, aplicabil potrivit art. 2 alin. 3 Cod procedură fiscală, ultima zi s-a împlinit la data de 26.07.2013. Prezenta contestație la executare a fost promovată de contestator la data de 26.09.2013, deci cu transgresarea termenului reglementat legislativ.
În ce privește contestația formulată împotriva actului de executare – înștiințare poprire nr._/23.07.2013 – în limitele trasate de cererea de apel formulată pe care tribunalul nu le poate depăși, se reține că motivele invocate vizează nelegalitatea executării silite însăși și nicidecum nelegalitatea acestui act de executare silită contestat, singurul în raport de care contestația la executare este formulată în termen, cum s-a reținut prin hotărârea apelată.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de contestatorul R. C. împotriva sentinței civile nr. 3098/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstreză.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 17.12.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red. M.C.
Tehn. M.M.D.
4 ex./20.03.2015
Judecător fond M. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4190/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1816/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
