Contestaţie la executare. Decizia nr. 542/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 542/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Aprilie 2014
Președinte – M. D.
Judecător – M. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 542
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI impotriva sentintei civile nr. 5345/04.04.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi ,intimat B. D. G., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul personal și asistat de avocat P. L. ,lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Apărătorul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Interpelat fiind apărătorul intimatului arată că i-a fost comunicat un exemplar de pe cererea de recurs, arată că nu mai are alte probe de administrat și nici alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat și nici alte cereri de formulat, instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul intimatei având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Arată că decizia de impunere nu a fost comunicată, recurenta nu a făcut dovada comunicării acesteia. Să se observe faptul că confirmarea de primire la care face referire recurenta sunt ale CAS și nu au nici o legătură cu prezentul litigiu. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 5354/04.04.2013 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, iar pe fond admite contestația le executare formulată de contestatorul B. D. G. în contradictoriu cu intimata A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și în consecință:
Dispune anularea somației nr. 22/_ /_, a titlului executoriu nr._ și a celorlalte acte de executare efectuate în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 197 lei, cu cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Constată că prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ contestatorul B. D. G. în contradictoriu cu intimata A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI a solicitat anularea somației și a titlului executoriu emise împotriva sa de către intimată.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
În motivarea contestației la executare se arată că nu s-a comunicat contestatorului, anterior emiterii titlului executoriu și comunicării somației, vreun alt act, prin care să-i fie adusă la cunoștință existența unor decizii sau documente, prin care să-i fie imputată de către organul fiscal vreo sumă de bani.
Legal citată, intimata a depus la dosar, prin reprezentanții săi legali, întâmpinare și copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare, invocând excepția inadmisibilității contestației la executare și solicitând respingerea acesteia, deoarece se aduc argumente ce privesc fondul cauzei, aspecte ce se pot invoca doar în fața instanței de contencios administrativ și să se aibă în vedere că era obligat contestatorul să-și declare veniturile în fiecare an și să-și plătească contribuțiile în intervalul de prescripție de 5 ani.
Instanța a pus în discuția părților excepția invocată de intimată și-a dispus unirea ei cu fondul cauzei, cu care are o strânsă legătură.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că titlul executoriu emis împotriva contestatorului s-a întemeiat pe decizia de impunere nr. 6537/01.11.2010, care a fost comunicată printr-un anunț colectiv din data de 21.01.2013.
Din interpretarea prevederilor art. 44 și 110 din OG nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală reiese că procedura de comunicare prin publicitate se va efectua doar în cazul în care comunicarea pe celelalte căi este imposibilă, fiind o excepție și nu o regulă.
Cum intimata nu a făcut dovada imposibilității comunicării titlului de creanță mai întâi prin celelalte mijloace prevăzute de lege, instanța constată, văzând și disp. art. 399 și urm. C.pr.civ. că prezenta contestație la executare este întemeiată, astfel că va respinge excepția și va admite contestația la executare, cu consecința anulării actelor de executare emise de către intimată împotriva contestatorului.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ. și că onorariul apărătorului contestatoarei nici nu a precizat și nici nu a făcut dovada achitării onorariului de avocat, instanța va dispune în consecință.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administratia Finantelor P. Iasi, criticând sentința întrucât, pe de o parte art. 44 alin 2 a fost modificat prin OUG 29/2011, iar pe de altă parte recurenta a comunicat actul administrativ prin serviciile poștale cu confirmare de primire, la momentul comunicării deciziei de impunere art. 44 alin 2 nemaiprevăzând o enumerare subsecventă a modalităților de comunicare a actelor administrative fiscale, recurenta precizând că depune la dosar confirmarea de primire.
Invocă, de asemenea, recurenta disp. din Legea 95/2006 privind obligația oricărei persoane care desfășoară activități independente de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate și de a achita contribuțiile, în cazul neachitării la termen casele putând aplica măsuri de executare silită, organul fiscal având competența de a calcula obligațiile fiscale principale și accesorii.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul B. D. G. nu a formulat întâmpinare.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
În fapt, contestatorul B. D. G. a contestat prin prezenta procedură somația nr. 22/_ /_ și emiterea titlului executoriu nr._ față de faptul că nu i-a fost comunicat vreun act administrativ fiscal care să-i fi adus la cunoștință că are obligația achitării vreunei sume de bani, necunoscând deciziile de impunere care stau la baza emiterii actelor de executare contestate.
Din conținutul titlului executoriu menționat în cuprinsul somației nr. 22 din data de 30.01.2013 (f. 5 dosar fond), titlu emis la data de 14.01.2013 (f. 6 dosar fond), reiese faptul că s-a început executarea silită în baza unor decizii de impunere menționate ca: Doc. nr. 6537/01.11.2010, Doc. nr. 6537/01.07.2012 și Dec. Acc. nr. 6537/01.07.2012.
Recurenta Administratia Finantelor P. Iasi a depus la dosar două confirmări de primire pentru a face dovada că titlurile de creanță menționate în alineatul precedent au fost comunicate conform dispozițiilor procedurale, însă din analiza acestora Tribunalul constată faptul că una datează din 24.12.2010 (f. 26 dosar fond și f. 5 dosar recurs) și respectiv din 25.01.2013 (f. 29 dosar fond), astfel că, în lipsa oricăror mențiuni cu privire la actul ce s-a comunicat și a cărei primire o confirmă, nu se poate aprecia că sunt dovezi de comunicare pentru titlurile de creanță din datele de 01.11.2010, respectiv 01.07.2012.
Recursul formulat de intimata A. AFP Iași este astfel neîntemeiat din prisma faptului că, așa cum corect a apreciat prima instanță, titlurile de creanță nu au fost comunicate contestatorului potrivit dispozițiilor legale, neputând fundamenta deci o executare silită.
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 01.07.2012, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
În speță, Tribunalul concluzionează că recurenta nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță, motiv pentru care în mod corect a statuat Judecătoria că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare câtă vreme nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță.
Pentru aceste considerente, apreciind că în mod corect a fost soluționată cauza de prima instanță, urmează ca Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de A.- AFP Iași împotriva sentinței civile nr. 5345/04.04.2013 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul declarat de Administratia Finantelor P. Iasi impotriva sentintei civile nr. 5345/04.04.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/13.05.2014
Jud. fond O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1891/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
