Contestaţie la executare. Decizia nr. 1314/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1314/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1314/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător O. L.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1314/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. R. T.-P. C. S. V. și pe intimat A. NAȚIONALĂ A V., intimat DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8569 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. R. Teo în contradictoriu cu intimatele A.N.V. și D.R.A.O.V. Iași
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că:
La 19.06.2002 a fost emis pe numele S. I., decedat ulterior, actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr. 200/19.06.2002 pentru suma totală de 34.261.317 ROL ( 3426,1317 RON).
Ulterior în baza acestui titlu de creanță în sensul art.141 C.proc.fiscală au fost emise pe numele defunctului și pe numele contestatorului diverse acte de executare între care acelea menționate în cererea de chemare în judecată.
Contestatorul este fiul debitorului care a decedat în 2008, fiind încredințat spre creștere și educare mamei sale S. V. prin sentința de divorț nr.4673/2006 a Judecătoriei Iași.
Față de susținerea contestatoarei în sensul că ar fi intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită ( întrucât debitul datează din 2002), art. 131 C.proc.fiscală prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor în care a luat naștere acest drept. Însă potrivit art. 133 termenul de prescripție se întrerupe, și un nou termen începe să curgă, pe data împlinirii oricărui act de executare. Or din cuprinsul dosarului de executare rezultă că intimata a întocmit, între altele, somația din 15.12.2005 comunicată personal debitorului S. I.-f. 97, procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu din 24.06.2008, procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu din 10.12.2012 și somația din 10.12.2012 comunicate curatorului moștenitorului debitorului.Împrejurarea că din 2005 până în 2012 nici un act dintre cele efectiv întocmite nu a mai fost comunicat corect la domiciliu debitorului sau moștenitorului, în contextul decesului debitorului, permite ca moștenitorul să poată fi considerați în termenul de 15 zile pentru contestarea acestor acte însă nu se poate reține că ar fi survenit prescripția executării silite. Instanța reține însă că nu au fost formulate critici la adresa actelor de executare ca atare.
Pe de altă parte în materia creanțelor fiscale nu există o limitare legală a cuantumului obligațiilor accesorii ( dobânzi, majorări, penalități) la nivelul obligațiilor fiscale în sensul celei impuse de Legea nr. 269/2001 privind raporturile comerciale, act normative de altfel ieșit în vigoare.
În consecință, nefiind reținută nici o cauză de nulitate a actelor de executare în cadrul prezentei contestații căreia îi sunt aplicabile prevederile art.172-174 C.proc.fiscală, aceasta va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul S. R. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,arată recurentul că debitul pentru care s-a întocmit dosarul de executare a aparținut lui S. I., decedat în anul 2008 și nu poate fi imputat moștenitorului, căruia nu-i aparține și nici nu i-a fost comunicat vreodată. Debitul a fost pus în executare după 5 ani de zile și nu poate fi imputat numai contestatorului.Susține recurentul că a intervenit prescripția dreptului la acțiune și de a cere executarea silită.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatata DGRFP Iași care a preluat prin absorbție DRAOV Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, fiind vorba în speță de obligații bugetare, este reglementată de către o lege specială, respectiv Codul de procedură fiscală care se completează cu Codul de procedură civilă.P. urmare executarea silită se desfășăară după aceste normele reglementate de acest act normativ.Astfel, potrivit disp art.131 Cod procedură fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor în care a luat naștere acest drept.
Analizând dosarul de executare depus la dosarul cauzei tribunalul constată că: La data de 19.06.2002 a fost emis pe numele S. I., decedat ulterior actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite pentru suma totală de 3426,13 lei RON.Potrivit art.133 Codul de procedură fiscală,un nou termen începe să curgă, dacă în cursul termenului de 5 ani, creditoarea îndeplinește un act de executare.
Astfel, la data de 15.12.2005 este emisă și comunicată personal debitorului S. I. somația.Această somație a fost urmată de alte acte de executare, spre exemplu la datde 24.06.2008 a fost emisă o nouă somație de executare fiind întocmit și un nou proce verbal privind calculul sumelor.Întreruperea termenului de prescripție este condiționată doar de îndeplinirea unui act de executare și nu de comunicarea valabilă a acestuia.În consecință nu se poate reține ca fiind incidentă pasivitatea creditoarei astfel încât să opereze prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Moștenirea cuprinde atât drepturi și obligații ale defunctului, are un activ, dar poate avea și un pasiv care să includă toate aceste obligații.Calitatea de moștenitor permite culegerea moștenirii lăsate de defunt în anasamblul ei prin preluarea activului, dar și a pasivului. Reținând că că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să respingă recursul menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către S. R. T. împotriva sentinței civile nr.8569 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, O. L. |
Grefier, A. M. |
Red.LO
Tehnored.LO/MA/2 ex/09.01.2015
Judecător fond: M. O.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1315/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 748/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
