Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 698/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Iunie 2015
Președinte – B. I. E.
Judecător –M. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 698
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul A.N.A.F. -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI împotriva sentinței civile nr.4816/01.04.2014 a Judecătoriei Iași ,intimat B. G., având ca obiect contestație la executare ÎNREGISTRAT ASTĂZI, 26.02.2015, ORA 14.30 - STABILIRE DE COMPETENȚĂ ÎNTRE SECȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 09.06.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 4816/01.04.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. G., domiciliat în Iași, . în contradictoriu cu intimata A. – Administrația Finanțelor P. Iași (în prezent AJFP).
Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/23.01.2013 al intimatei.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul B. G. a chemat în judecată intimata A. - AFP Iași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/2013 al intimatei.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii contestatorul a susținut că la data de 01.02.2013 a primit înștiințarea popririi de către AFP Iași, în dosarul nr._/2013 și i s-a adus la cunoștință măsura indisponibilizării sumelor sale din conturile sale deschise la 2 bănci pentru un debit de_ lei, reprezentând contribuții de asigurări de sănătate pentru perioada 01._. A susținut contestatorul că în luna decembrie 2011 a aflat de la un vecin că există decizia de impunere nr._/2011 emisă de numele său, însă comunicată la o altă adresă decât cea de domiciliu, prin care i s-a adus la cunoștință că are de plată o sumă de_ lei, reprezentând contribuția CAS, a formulat contestație împotriva acestei decizii, iar între timp pentru a evita curgerea penalităților de întârziere până la soluționarea contestației a achitat această sumă.
În urma corespondenței cu CAS i s-a comunicat că la data de 14.09.2009 nu mai avea nici o obligație de plată față de aceasta.
Cu toate acestea în anexele la decizia nr. 7912/2011 i s-au reținut sume pentru anii 2004-2011.
A revenit către CAS să-i comunice obligațiile de plată și ce reprezintă însă nu i s-a răspuns, fiindu-i înființată poprirea și indisponibilizate conturile.
A mai apreciat contestatorul că poprirea înființată este nelegală fiind-i aplicată asupra pensiei militate aflată în cont.
Contestatorul nu a indicat temeiul de drept al cererii.
Alăturat cererii a depus copia adresei de înființare a popririi.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, motivat de faptul că contestatorul avea deschisă altă cale pentru a ataca titlul executoriu.
A arătat că debitul i-a fost transmis în format electronic de către CAS și au fost stabilite anterior datei de 01.07.2012, contestatorul își invocă propria culpă sustrăgându-se de la obligația de a declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor ce îi reveneau, încălcând prevederile art. 81 din OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, nedepunând declarația fiscală, astfel încât au fost calculate corect penalități de întârziere.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea dosarului de executare silită nr._/2013 al intimatei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității în conformitate cu art. 137 alin. 1 C. proc. civ a fost soluționată de către instanță la termenul de judecată din data de 17.04.2013 în sensul respingerii - inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală care intervine în raport de acțiunile pe care legea nu le permite sau pentru care există o altă cale de realizare sau protejare a dreptului sau interesului dedus judecății.
În speță, acțiunea este în mod clar o contestația la executare, formulată în conformitate cu art.172 C.pr.fisc., acesta fiind și temeiul indicat.
Este adevărat că aceasta poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ.
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi de atac. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci neîntemeiată sub aspectul acelor motive.
În dovedirea cererii contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și efectuarea unei expertize tehnice contabile.
În contradovadă intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a de judecată a apreciat că probele cu înscrisuri și expertiză sunt utile și concludente în soluționarea cauzei, le-a încuviințat și a procedat la administrarea lor, respingând ca nefiind pertinentă proba u interogatoriul intimatei, avându-se în vedere obiectul cauzei.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert O. Scaarlat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele: Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.10.2010 decizia de impunere nr. 7912/31.10.2011 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestator, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de_ lei, dobânzi de_ lei și penalități de întârziere de 4489 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003. se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
În baza acestei decizii a fost emis titlul executoriu nr. 9498/27.12.2011 (comunicat debitorului conform recipisei cu confirmare de primire) și somația de la filele 18, 19 dosar, după care a fost emisă adresa de poprire din dosarul de executare nr._/2013 al intimatei.
Instanța de judecată a dispus atașarea întregului dosar de executare silită, însă din conținutul acestuia nu rezultă efectuarea comunicării deciziei de impunere7912/31.10.2011 emisă de CAS și în baza căruia intimata a demarat executarea silită.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Conform art.110 alin.2 C. pr. fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin. 3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.
Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere reprezintă titlu de creanță.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2).
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Conform alin. 4 al art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare. Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Textul reglementează în alineatele ulterioare detaliile înmânării sau procedura în caz de imposibilitate a înmânării.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal, însă intimata nu a făcut vreo dovadă a comunicării acestui act către contestator.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, a rezultat că nu s-a procedat la comunicarea deciziilor de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somațiile și titlurile executorii, precum și adresa de înființare a popririi arătate într-una dintre modalitățile stabilite de către textul legal.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că nu s-a realizat comunicarea titlului de creanță fiscală sau că, în orice caz, nu a fost făcută proba comunicării acestuia.
Or, potrivit art.45 C. pr. fisc., intitulat „opozabilitatea actului administrativ fiscal”, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Prin urmare, va admite contestația și va dispune anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/2013 al intimatei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A.- Directia Generala Regionala a Finantelor P. lasi - AJFP Iași, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la executare. Motivează recursul prin aceea că disp. art. 44 alin 2 C P Fisc a fost modificat de OUG 29/2011, iar pe de altă parte instituția a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada în acest sens.
Arătă în continuare recurenta că obligația depunerii la CJAS a declarațiilor privind obligațiile care le revin față de fond și dovada plății acestor obligații revine tuturor celor care exercită profesii liberale.
Mai mult decat atat, necomunicarea deciziei de impunere putea si trebuia sa fie invocata în termenul de contestatie la executare raportat la primirea somatiei. EI nu mai poate fi invocat dupa primirea somatiei, a carei contestare poate fi fundamentata numai pe motive care tin de aceasta modalitate de executare.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul B. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Arată intimatul faptul că în mod corect a reținut prima instanță că actul adiministrativ fiscal nu a fost legal comunicat.
În plus, intimatul nu a locuit niciodată în ., ci la nr. 12, doar până la data de 12.07.2010, de când locuiește în ., iar înscrisul care se invocă drept dovadă a comunicării nu este semnat de intimat, nu face mențiune despre ce act este vorba a fi transmis, la calitatea primitorului fiind o mâzgâlitură.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat exceptia lipsei calitatiiAnalizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 31.10.2011, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.(2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 90 alin 2 CPCiv, dispoziții de procedură care se aplică în completarea celor prevăzute de art. 44(2) din OG 92/2003, „Înmânarea se poate face oriunde când cel citat primește citația.”
În speță, Tribunalul reține că recurenta a comunicat intimatului B. G. decizia de impunere emisă la data de 31.10.2011, la adresa din ., aceasta fiindu-i remisă contestatorului intimat, după cum susține acesta chiar prin acțiunea introductivă, dovada elocventă a comunicării deciziei de impunere fiind chiar faptul că s-a formulat contestație împotriva acesteia, înregistrată la emitent la data de 09.12.2011(f. 37 dosar fond). Prin urmare, chiar dacă comunicarea deciziei de impunere nu a urmat procedura confirmării de primire pe bază de semnătură, nu se poate reține că aceasta nu a fost comunicată, căci ar fi un nonsens de vreme ce împotriva acesteia a și fost formulată calea legală de atac.
Prin urmare, considerentele reținute de prima instanță în argumentarea soluției de admitere a contestației nu au suport probator, urmând a fi înlăturate, Tribunalul apreciind faptul că decizia de impunere a fost comunicată contestatorului, cu toate consecințele vizând inclusiv posibilitatea demarării executării silite.
Față de această concluzie, Tribunalul apreciază faptul că este întemeiată apărarea invocată prin motivele de recurs vizând faptul că necomunicarea deciziei de impunere putea si trebuia sa fie invocata în termenul de contestatie la executare raportat la primirea somatiei. Ori, deși somația a fost primită de contestator sub semnătură (necontestată potrivit procedurii înscrierii în fals) tot la adresa din . la data de 30.12.2011 (dovada de la fila 20 dosar fond), pe confirmarea de primire fiind făcută menținea despre numărul 9498, același cu cel de pe somația emisă la data de 27.12.2011, neexistând deci dubii cu privire la actul comunicat, totuși contestatorul a formulat contestația abia la data de 05.02.2013, peste termenul legal de formulare a contestației de 15 zile de la comunicarea din data de 30.12.2011.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va admite recursul formulat de intimata A. - AJFP Iași în privința sentinței civile nr.4816/01.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în totalitate, în sensul că va respinge, ca fiind tardivă, contestația la executare formulată de contestatorul B. G. în privința somației nr._/27.12.2011 și a titlului executoriu nr.9498/27.12.2011.
Cât privește criticile referitoare la reținerea unor sume pentru o perioadă mult anterioară, Tribunalul apreciază că acestea nu pot fi analizate decât în contestația formulată împotriva deciziei de impunere, iar nu în contestația la executare, acestea fiind aspecte care țin de fondul titlului de creanță, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului neputând fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
În ceea ce privește contestația la executare promovată de contestatorul B. G. în privința adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr._/23.01.2013, Tribunalul o va respinge pentru lipsa coparticipării procesuale pasive, având în vedere faptul că operațiunea de poprire presupune prin esență trei participanți: debitorul (contestatorul), creditorul(recurentul) și terțul poprit – cel care a efectuat reținerile din contul bancar și ale cărui operațiuni sunt azi contestate drept ilegal. Ori, în speță, este vorba de un litisconsorțiu obligatoriu
Instituția coparticipării procesuale este o instituție esențialmente procesuală, de regulă, facultativă. Coparticiparea obligatorie există atunci când mai multe persoane se află într-o anumită legătură care impune soluționarea unitară a litigiului cu privire la toți coparticipanții.
Prin raportare la obiectul său – contestație la adresa de înștiințare privind înființarea popririi, cererea de chemare în judecată trebuia să cuprindă toate persoanele care au calitatea de participant în acest raport juridic întrucât nu este cu putință ca un act juridic să fie anulat față de două părți și să rămână valabil față de altă parte, interesul fiind cel al soluționării unitare a procesului, cu respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare pentru toți cei implicați în operațiunea de poprire.
Contestatorul nu a chemat în judecată și terțul poprit a cărui operațiune nelegală a reclamat-o justiției, astfel că instanța va respinge, pentru lipsa coparticipare procesuală pasivă, contestația la executare promovată de contestatorul B. G. în privința adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr._/23.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata A. - AJFP Iași în privința sentinței civile nr.4816/01.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în totalitate, după cum urmează:
Respinge, ca fiind tardivă, contestația la executare formulată de contestatorul B. G. în privința somației nr._/27.12.2011 și a titlului executoriu nr.9498/27.12.2011.
Respinge, pentru lipsa coparticipare procesuală pasivă, contestația la executare promovată de contestatorul B. G. în privința adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr._/23.01.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B.I.E. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/15.07.2015
Jud. fond B. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 721/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 705/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
