Fond funciar. Decizia nr. 696/2015. Tribunalul IAŞI

Dimpotrivă, legiuitorul a reglementat la alin. 4 al art. 24 din Legea nr. 1/2000 faptul că „unitatile si subunitatile silvice din subordinea Regiei Nationale a Padurilor - R., precum si ceilalti detinatori actuali ai terenurilor forestiere solicitate de fostii proprietari sau de mostenitorii lor, vor pune la dispozitie comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafetele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de detinatori prevazute in prezenta lege, in conditiile prevazute la alin. (1)-(3). Trecerea efectiva a terenurilor in proprietatea privata se va face cu ocazia punerii in posesie, potrivit prezentei legi.” Cu alte cuvinte, în ipoteza în care este admisă o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren (forestier) care se află în proprietatea publică a statului, ulterior validării, terenul urmează a fi trecut în proprietatea privată cu ocazia punerii în posesie.

P. urmare, instanța constată că cererea reclamantului de punere în posesie pe vechiul amplasament cu privire la suprafața de 1495 mp. din T 2 . în anexa nr. 1 de punctele 1-2-3-4-Y-X-30-31-31-1 (f. 489) apare ca întemeiată.

Cu toate acestea, referitor la suprafața de 1217 mp. identificată cadastral în T2, PCC 56, pârâta CLFF D. arată că aceasta a fost vândută către AF A. M. (precizări fila 552) prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de BNP E. Berzentu și prin urmare, nu mai poate face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament. Cât privește susținerile reclamantului legate de nevalabilitatea acestui contract instanța reține că acestea nu pot fi avute în vedere de vreme ce nu a fost sesizată cu o cerere în acest sens, conform principiului disponibilității.

Astfel, punerea în posesie pentru suprafața de 1217 mp. urmează a se face conform amplasamentului identificat de expertul desemnat în cauză, în imediata vecinătate a parcelei din amenajamentul silvic UA96 marcat în Anexa nr. 1 din Răspunsul la obiecțiuni (f. 563) cu hasur de culoare roșie și identificat topo-cadastral în T 3, ./3.

Cu privire la terenul de 46,6125 ha., precizat ulterior de reclamant la 46,6412 ha. (față de rezultatul măsurătorilor în teren pentru suprafața de 2,4713 ha.) instanța reține că vechiul amplasament nu mai este liber, astfel cum se arată și în concluziile Raportului de expertiză de la f. 386 dosar, fiind emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane fizice.

Cu toate acestea, față de nemulțumirea reclamantului cu privire la terenul propus prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 2010/27.09.2011 care, așa cu rezultă din Anexa nr. 9 la Raportul de expertiză (f. 395), se afla separat în două loturi distincte, mărginașe și în zone diametral opuse (chiar martorul P. C. L. audiat în cauză, f. 313, confirmă faptul că terenul se află într-o zonă greu accesibilă), s-a procedat la efectuarea expertizei topo-cadastrale inclusiv sub acest aspect, fiind identificat un alt amplasament liber în comun acord cu reprezentanții Direcției Silvice aflat în imediata vecinătate a vechiului amplasament și cu privire la care pârâtele Comisii de fond funciar nu au formulat obiecțiuni.

P. urmare, instanța va admite plângerea și sub acest aspect, punerea în posesie a reclamatului urmând a se face, conform înțelegerii părților, în . 109 care, din punct de vedere al amenajamentului silvic, face parte din UP – II Maxut, UA – 94C în suprafață de 17,6337 ha., UA – 95B în suprafață de 13,277 ha. și UA 96 cu suprafața de 15,7014 ha, teren identificat conform Anexei nr. 4 la Raportul de expertiză (f. 393).

În acest context, față de toate cele expuse mai sus, instanța va admite în parte plângerea reclamantului și va anula în parte Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 2010/27.09.2011 în sensul că punerea în posesie pentru suprafața de 50 ha. teren forestier se va face pe vechiul amplasament cu privire la următoarele suprafețe de teren:

- pentru suprafața de_ mp., conform Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză, f. 390 dosar,

- pentru suprafața de 6163 mp. din T 2, . PD 3/5 și

- pentru suprafața de 1495 mp. din T 2 .>

Pentru diferență, punerea în posesie se va realiza:

- pentru suprafața de 1217 mp. conform amplasamentului identificat de expertul desemnat în cauză, în imediata vecinătate a parcelei din amenajamentul silvic UA96 marcat în Anexa nr. 1 din Răspunsul la obiecțiuni (f. 563) cu hasur de culoare roșie și identificat topo-cadastral în T 3, ./3,

- pentru suprafața de 46,6412 ha. în . 109 care, din punct de vedere al amenajamentului silvic, face parte din UP – II Maxut, UA – 94C în suprafață de 17,6337 ha., UA – 95B în suprafață de 13,277 ha. și UA 96 cu suprafața de 15,7014 ha, teren identificat conform Anexei nr. 4 la Raportul de expertiză (f. 393) conform înțelegerii cu reprezentanții silvicului și

- pentru diferența de 3367 mp. teren, pe un alt amplasament disponibil.

Pe cale de consecință și având în vedere soluția de admitere în parte a primului capăt de cerere, instanța va admite în parte și cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică Iași, în sprijinul pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași.

De asemenea, va obliga pârâta C. L. de fond funciar D. la întocmirea documentației necesare punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, C. Județeană neavând atribuții în acest sens.

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 247 C. pr. civ. raportat la art. 52 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991 (potrivit căruia Comisiile de fond funciar pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată) va obliga pârâta C. L. de fond funciar D. - prin Primar, în solidar cu pârâta C. Județeană de fond funciar Iași – prin Prefect, la plata către reclamant a sumei de 9.800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând cota de aproximativ ¾ a pretențiilor admise (având în vedere suma de 3.067,18 lei achitată în faza recursului pentru cazare și transport f. 67-69, și suma de 10.000 lei achitată în faza de rejudecare, din care 5.000 lei onorariu expert și 5.000 lei onorariu avocat, f. 473 – 475). De asemenea, instanța constată că în primă fază procesuală nu s-a depus nicio chitanță care să facă dovada onorariului de avocat, iar costurile expertizei extrajudiciare rămân în sarcina reclamantului de vreme ce instanța s-a raportat numai la expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză.

Cât privește cererea reclamantului de obligare a intervenientului accesoriu la plata cheltuielilor de judecată instanța o va respinge ca nefondată reținând că acesta ar putea fi obligat în acest sens doar dacă reclamantul ar fi efectuat o . cheltuieli suplimentare pentru a combate exclusiv susținerile acestuia din urmă dar, în cazul de față, instanța reține că aceleași probe și aceleași cheltuieli ar fi fost efectuate de reclamant și în lipsa cererii de intervenție accesorie.

Impotriva acestei sentințe in termen legal au declarat recurs reclamantul Ș. G. de F., intervenienta R. Națională a Padurilor -R. Iași și pârâta C. locala de fond funciar D..

1.Reclamantul Ș. G. de F. a criticat sentința pentru următoarele motive:

Soluția dispusa de instanța de fond cu privire la cererea de punere in posesie privind suprafața de 3367 mp pe vechiul amplasament este nelegală. Cu privire la cererea de punere in posesie pe vechiul amplasament pentru aceasta suprafața instanța de fond se contrazice. Desi da eficiență principiului reconstituirii pe vechiul amplasament si reține posibilitatea punerii în posesie pe teren proprietate publică, stabilește ca punerea în posesie să se facă pe un alt amplasament. In acest mod instanța lasă nesoluționat acest capăt de cerere care viza tocmai stabilirea unui amplasament, parte din vechiul amplasament al autorilor si in subsidiar un amplasament alăturat, care sa facă lot comun cu suprafețele din titlul de proprietate deja emis. Nu a fost identificat amplasament disponibil pentru punerea in posesie pentru suprafața de 3367 mp. In cazul in care instanța de recurs va stabili ca instanța de fond a dispus in mod corect asupra imposibilității punerii in posesie pe terenul de 3367 mp sa admita recursul si, retinand cauza spre soluționare, sa dispuna efectuarea unui supliment la expertiza care sa identifice o astfel de suprafața de 3367 mp in imediata apropiere a terenului vechi amplasament si care sa faca trup comun cu celelalte suprafețe deținute. Solicita in principal ca instanța de recurs sa constate nelegalitatea măsurii instanței de fond si sa admită punerea in posesie pe suprafața de 3367 mp vechi amplasament. Susține recurentul ca suprafața de 3367 mp de sub clădirea fostului sediu de district T. a aparținut antecesorilor săi, acest teren este o enclavă în pădurea reclamantului. Pentru acest teren s-a emis abuziv H.G. 1705 din 29.11.2006, la un an după depunerea cererii reclamantului, de reconstituire a dreptului de proprietate. Intabularea acestui teren s-a făcut abuziv, la 4 ani după punerea in posesie a reclamantului prin pr.vb. nr. 4448 din 16.07.2007. Procesul-verbal nr. 3699 din 17.05.2007 menționa faptul ca terenul forestier de sub fostul sediu de district T. rămâne în administrarea Direcției Silvice Iași. Acest proces verbal a fost redactat cu un an înainte de data la care Curtea Constituțională a decis neconstituționalitatea cedării către proprietarul terenurilor forestiere a acestor clădiri. Greșit a reținut instanța faptul că recurentul a fost de acord cu punerea in posesie pe un alt amplasament pentru aceasta suprafață, a fost de acord doar ca terenul sa rămână in administrarea D.S. Iași și nu in proprietatea statului. Procesul verbal nr. 3699 din 17.05.2007 nu are nicio valoare juridica, prin acesta a fost viciat consimțământul recurentului. Semnarea acestuia a fost o măsura de compromis la care recurentul a fost supus in dorința de a se finaliza procedura de punere in posesie. Amplasarea pe ambele terenuri a unor construcții (fostul sediu de district Silvic T. și fosta T. D.-Pârcovaci) nu impietează la atribuirea acestor suprafețe de teren întrucât legislația specială nu include vreo interdicție în acest sens. Potrivit Art.III alin 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997 terenul poate trece la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru a se realiza puneri în posesie. Instanța își însușește opinia R. potrivit căreia suprafața de 2,5 ha teren a fost inventariată în proprietate publică și nu ar fi retrocedabilă. Susține recurentul că nu îi sunt aplicabile disp. art. 45 alin 2 din Legea 18/1991 pentru că cererea de reconstituire a fost formulată in baza Legii 247/2005, a H.G. 890/2005 și nu a Legii 18/1991.

La data soluționării cererii sale s-a avut in vedere art. 24 alin 1 din Legea 1/2000 prin care nu s-a mai stabilit o limită a suprafeței care poate fi restituita. Jurisprudența demonstrează existenta mai multor situații in care proprietarul a fost pus in posesie pe terenurile de sub cladirile sau amenajările forestiere in baza unei expertize care exista si in speță. In cadrul terenului de 882,39 ha recurentul a cumpărat 2 astfel de clădiri de la R. in anul 2009. Mai există si posibilitatea mutării clădirilor pe un alt teren.

Nu sunt aplicabile disp. art. 31 din Legea 1/2000 invocate de R. întrucât alin 3,4,7,8 si 9 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.602/2008 a Curții Constituționale. Chiar daca ar fi aplicabile, acestea nu ii sunt opozabile pentru ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de text, anume clădirile sa fi existat la data preluării ( in speta ele au fost construite de statul comunist). Neconstituționalitatea acestor texte nu interzice reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul pe care ar fi amplasate astfel de construcții chiar daca pentru o parte din teren se reține apartenența la domeniul public al statului. ICCJ prin decizia 23/2011 admite un recurs in interesul legii si instituie posibilitatea definita de Legea 213/1998 de trecere a bunului din domeniul public in domeniul privat prin hotărâre de guvern pentru punerea la dispoziția comisiei locale pentru punere in posesie. Nici paratele, nici intervenienta nu prezintă vreun act de proprietate cu putere egala cu cele prezentate de reclamant, in condițiile art. 6 alin 1 indice 4 din Legea 1/2000. R. a prezentat doar un act de intabulare pentru cca 3000 mp din anul 2011, adică cu 67 de ani mai târziu decât punerea in posesie a autorilor deposedați si cu 6 ani mai târziu decât data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, adică 3.11.2005.

Cu privire la suprafața de 1217 mp din T 2, PCC 56 instanța de fond retine ca aceasta a fost vânduta către AF A. M., prin urmare nu mai poate face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament. Soluția dispusă de instanță este nelegală și netemeinică.

Potrivit inventarului domeniului public din 27.02.2007 pozitia 175 rezulta ca fosta tabara D.-Pârcovaci este trecută in domeniul public al comunei D. după solicitarea spre retrocedare făcuta de autorul recurentului cu cererea 679 din 3.11.2005 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2300 ha teren pe raza comunei D..

Din suprafața de 5300 mp, domeniu public, a fost înstrăinată suprafața de 1500 mp către AF A. M., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2309/11.11.2003. Din această suprafață doar 1217 mp se suprapun cu amplasamentul identificat de 8875 mp ce reprezintă incinta fostei tabere D. -Pârcovaci. Întreaga suprafața de 5300 mp trecuta in domeniul public in anul 2007 face parte din vechiul amplasament al autorilor reclamantului. Din totalul de 8875 mp teren revendicat de către reclamant si care reprezintă incinta fostei tabere D.-Pârcovaci suprafața de 2712 mp ( 1217 si 1495 mp) figurează in domeniul public al comunei D..

P. raportare la răspunsul la obiecțiuni depus la data de 10.07.2014 de către expert rezultă că suprafața de 2588 mp nu face parte din terenul fostei tabere D.-Pârcovaci ci din terenul deja retrocedat reclamantului. Faptul că suprafața de 1217 mp face parte din domeniul public al comunei il atestă chiar aceasta prin precizările nr. 7077/24.07.2014 depuse pentru termenul din 21.08.2014 și înscrisurile potrivit cărora suprafața aferentă fostei tabere Pârcovaci in suprafață de 5300 mp din T2, CP 55 este înscrisă în HCL nr. 45/2004 și 15/2004 conform inventarului publicat in Monitorul Oficial 142 bis. Apreciază recurentul că există posibilitatea reală a atribuirii terenului în suprafață de 1217 mp pe vechiul amplasament.

Cu privire la suprafața de 46,6125 ha recurentul critica soluția de admitere a cererii de intervenție accesorie, soluție pe care instanța de fond nu a motivat-o. Intervenientul nu justifica un interes legitim in cauza. Contesta concluzia potrivit căreia H.G. 1705/2006 prin care parte din teren, 3367 mp, trece in proprietatea statului, face ca acesta să nu fie liber pentru ca sunt incălcate disp. art. III alin 1 indice 1 din Legea 169/197 dar si înțelesul noțiunii de teren liber din accepțiunea instanței de fond . Existența actelor administrative nu poate fi reținută ca impediment la punerea in posesie, cu atât mai mult cu cat reconstituirea dreptului a operat deja prin hotărârea comisiei județene nr. 1196/2009. Referitor la opoziția intervenientei la atribuirea suprafeței din cauza amplasării construcției recurentul invoca oferta sa fermă de cumpărare a acesteia reținând valoarea stabilită prin expertiza depusă de RNP-Directia Silvică Iași, de 66.500 lei. H.G. 229/2009 nu instituie vreo interdicție de punere in posesie a persoanelor îndreptățite.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate viza doar terenurile, nu și construcțiile care se regăsesc pe vechiul său amplasament, edificate după confiscarea proprietății sale de către stat. Invocă disp. art.III alin 1 indice 1 din Legea 169/1997, republicată, in raport de care, la data formulării cererii de către recurent (3.11.2005) efectele HG nr. 1705 din 29.11.2006 sunt suspendate iar terenul trece la dispoziția comisiei Locale de fond funciar a comunei D. pentru a se realiza punerea in posesie. I se datorează punerea in posesie pe vechiul amplasament, compararea dreptului de proprietate putând interveni ulterior. Invocând considerente din cauza CEDO G. contra României susține recurentul că nu există temei pentru care comisia locală să refuze punerea in posesie, pentru ca a probat vechiul amplasament al celor 50 de ha, care, la data confiscării de către statul comunist forma un lot unitar. Definirea noțiunii de „liber” o deduce din interpretarea art. 2 alin 1 din Legea nr. 1/2000, anume „ dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”. Din interpretarea sistematica a legii fondului funciar rezulta că sintagma „ au fost atribuite legal altor persoane” se referă numai la respectarea dispozițiilor din legile fondului funciar, nu și a altor legi. Ca urmare pot fi restituite foștilor proprietari terenurile atribuite altor persoane in baza altor acte normative. Art. 2 alin 1 din Legea 1/2000 permite instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea plângerilor să refuze reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament in situația in care acesta a fost legal atribuit altor persoane. Pentru cele două suprafețe de teren solicitate ( 2,5 ha și 0.8875 ha) cele două comisii nu produc vreo dovada contrarie posibilității de reconstituire pe vechiul amplasament, nu prezintă acte de atribuire in folosul unor terți. C. locală trebuie să propună comisiei județene constatarea trecerii din domeniul public in domeniul privat si să fie pusă la dispoziția comisiei locale in vederea punerii in posesie suprafața reprezentând dreptul de proprietate conform prevederilor legii 247/2005 invocând și art.1 din protocolul nr. 1 CEDO recurentul susține și că personalul silvic din RNP-R. are obligația să transmită comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor situația terenurilor forestiere proprietate publică . Potrivit HG 401/2003 se inventariază in vederea punerii in posesie și terenurile ce fac parte din domeniul public, se trec in anexa 2, in virtutea art. III alin. 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997. Solicită in consecință admiterea recursului, admiterea acțiunii și punerea sa in posesie pe amplasamentul indicat in expertiza Keller cu toate completările aduse. Solicită obligarea intimaților și a terțului intervenient la plata cheltuielilor de judecată.

In drept art. 304 indice 1 cod pr.civilă, Legea 1/2000, Legea 169/1997.

A atașat cererii de recurs înscrisuri.

2. R. Națională a P.-R.( in continuare RNP-R. ) prin Direcția Silvică Iași a declarat recurs criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține că reclamantul nu era îndreptățit la punerea in posesie cu amplasamentul in suprafață de 2,1346 ha teren forestier situat in UP IV D. ua 4A% și ua 4E% întrucât nu a dovedit că suprafața ar fi făcut parte din vechiul amplasament, nici din cel al suprafeței de 50 de ha teren forestier reconstituită prin HCJ 1196 din 7.04.2009, nici din cel al suprafeței de 882,39 ha reconstituită integral pe vechiul amplasament, solicitarea de atribuire a suprafeței de 2,1346 ha a fost soluționată prin HCJ 6625 din 5.06.2007, necontestată de reclamant. Instanța de fond a dispus modificarea întregului amplasament de 50 ha din UP II Maxut menționat in HCJ nr. 2102 din 27.09.2011 și nu numai a amplasamentului pentru care s-a apreciat de prima instanță ca fiind vechiul amplasament pentru suprafața de 2,1346 ha teren forestier și suprafața de 0,8875 ha teren agricol. Greșit dispune instanța de fond punerea in posesie pentru toate suprafețele cu teren forestier. Suprafețele de 6163 mp, 1495 mp și 1217 mp nu aparțin proprietății publice a statului, nu sunt înscrise in amenajamentul silvic, nici in numele statului și nici in numele comunei D. ca terenuri forestiere, având altă categorie de folosință.

A solicitat judecata in lipsă.

3. Parata C. locală D. a declarat recurs criticând sentința pentru următoarele motive:

Suprafața de 5300 mp pe care se află Tabăra Pârcovaci aparține domeniului public al comunei D. prin urmare aceasta nu este liberă din punct de vedere juridic. Trecerea in proprietatea publică a comunei s-a făcut in anul 2004, prin Hotărârea Consiliului local D. nr. 45 din 11.08.2004 și nu in anul 2007 când a fost emisă anexa nr. 17 la hotărârea Guvernului nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași precum și al comunelor, orașelor și municipiilor din județul Iași in care a fost inclusă și Hotărârea Consiliului local D. nr. 45/2004. P. urmare, la data formulării cererii 679 din 3.11.2005 de către reclamant terenul in suprafață de 5300 mp făcea parte din domeniul public al comunei D.. Această suprafață de teren nu se află la dispoziția comisiei locale D. de aplicare a legilor fondului funciar. Nici in ceea ce privește suprafața de teren cu vegetație forestieră comisia locală de fond funciar D. nu a avut și nu are la dispoziție un astfel de teren, de aceea prin adresele_/1 din 30.11.2010 și 38 din 3.01.2011 remise de către Direcția Silvică a jud. Iași s-a solicitat punerea la dispoziție de teren in vederea retrocedării. Mai mult, prin hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 2102 din 27.09.2011 s-a stabilit amplasamentul pentru suprafața de 50 ha teren. P. urmare solicită admiterea recursului său, modificarea sentinței cu privire la suprafața de 5300 mp teren aflat in domeniul public al comunei D. identificat in T2, . scutirea de la plata cheltuielilor de judecată.

Toate recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

RNP- R. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de către reclamantul Ș. G. de F., solicitând respingerea acestuia. Susține că terenul forestier pe care se află situată construcția districtului silvic Tătărani in suprafață de_ mp, proprietate publică a statului, nu este retrocedabil, conform art. 45 alin (2) din legea 18/1991. Raportul de expertiză nu lămurește identificarea corectă a amplasamentului terenului forestier in suprafață de 46,6412 ha. În baza acestui raport instanța a dispus modificarea întregului amplasament de 50 de ha și nu numai a amplasamentului pentru care s-a apreciat a face parte din vechiul amplasament pentru suprafețele de 2,1346 ha teren forestier și suprafața de 0,8875 ha teren agricol. Actul depus de către expert denumit „îndreptare eroare materială la raportul de expertiză judiciară” a fost întocmit in afara procedurii judiciare, nefiind o măsură dispusă de instanță in urma punerii sale in dezbatere contradictorie. Atribuirea celor 50 de ha prin HCJ 2102 din 27.09.2011 s-a făcut pe un amplasament in sensul definit de art. 2 lit. b) din Legea 18/1991. Recurentul nu este îndreptățit la punerea in posesie cu amplasamentul in suprafață de 2,1346 ha teren forestier situat in UP IV D. ua4C, ua 4A% și ua4E%. Suprafețele de 6163 mp, 1495 mp, 1217 mp situate in T2 . 3/5, T2 . . nu sunt înscrise în amenajamentul silvic nici in numele statului și nici in numele comunei D. ca terenuri forestiere, având altă categorie de folosință.

C. locală D. a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de reclamant și RNP R., invocând aceleași aspecte pe care le-a invocat și in cererea de recurs.

Reclamantul Ș. G. de F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către comisia locală D., solicitând și judecata in lipsă. Susține in apărare, în genere, același aspecte cu cele invocate in cererea sa de recurs.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin raportare la probatoriul administrat, dispozițiile legale aplicabile speței și în limitele criticilor expuse prin cererile de recurs Tribunalul constată următoarele:

1.Recursul declarat de către RNP- R. este neavenit. RNP-R. figurează in proces in calitate de intervenient accesoriu în interes alăturat pârâtei C. județeană Iași, care nu a declarat recurs împotriva sentinței nr.1169 din 29.10.2014. Potrivit art. 54 Cod pr.civilă in intervenția făcută in interesul uneia dintre părți cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părții in folosul căreia intervine. Potrivit art. 56 cod pr.civilă apelul sau recursul făcut de cel care intervine in interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs. P. urmare, câtă vreme partea pentru care RNP R. a intervenit in proces, C. județeană Iași de stabilire a dreptului de proprietate privată, nu a formulat recurs, recursul intervenientei accesorii este neavenit si va fi respins ca atare.

2.Recursul declarat de către reclamant este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:

Motivul de recurs privind nelegalitatea și netemeinicia dispoziției instanței de fond prin care s-a dispus ca punerea in posesie pentru suprafața de 3367 mp să se facă pe un alt amplasament disponibil este nefondat. Instanța a reținut aplicabilitatea disp. art. 45 alin 2 din Legea 18/1991 in relație cu faptul că aici se află fostul sediu de district T. dar și cu faptul că prin procesul-verbal nr. 3699 din 17.05.2007 reclamantul a fost de acord cu punerea sa in posesie pe un alt amplasament.

Ambele motive sunt justificat reținute.

Susținerea reclamantului potrivit căreia a formulat cererea in baza Legii 247/2005, a HG 890/2005 și a modificărilor aduse Legii 1/2000 și nicidecum in baza Legii 18/1991 este lipsită de relevanță. Legea 1/2000 nu se aplică izolat de dispozițiile din materia fondului funciar anterioare. Adoptarea Legii 1/2000 vine să completeze și să dezvolte dispozițiile legii 18/1991, astfel cum rezultă din însăși titulatura sa. Interpretarea coroborata a dispozițiilor celor două legi este obligatorie, pentru că fundamentul lor este unic, anume intenția legiuitorului de a repara abuzurile regimului comunist asupra proprietății terenurilor. Din interpretarea lor teleologica si istorica este evidenta evoluția reglementarilor in sensul lărgirii sferei de persoane, de bunuri si de situații cărora li se aplica masurile reparatorii prin adoptarea succesivă a legilor de referința in materie:Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg. 1/2000, Lg.247/2005, expresie a evoluției opticii legiuitorului asupra importantei si necesitații reparației in sine, dreptul suveran al acestuia de a-si alege atât obiectul, cat si întinderea reglementarii date prin lege ori de a amâna reglementarea, printr-o lege ulterioara, a unor situații juridice necuprinse in legea inițiala, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, fiind consacrat in jurisprudența Curții Constituționale.

P. urmare, a susține că cererea formulata pe temeiul Legii 1/2000 ori a Legii 247/2005 nu poate fi analizata in relație cu dispoziții din Legea 18/1991 este contrar concepției legiuitorului. Dispozițiile Legii 1/2000, in forma data și de aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 602 din 2008 prin care s-a declarat neconstituțional textul art. 31 alin 3, nu înfrâng aplicabilitatea disp. art. 45 alin 2 din Legea 18/1991 reținuta de instanța de fond. Fiind specifică reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și necontrazisă de dispozițiile legii ulterioare, regula aici înscrisă potrivit căreia se vor atribui alte suprafețe de teren este aplicabilă si cererii reclamantului întemeiată pe Legea 1/2000 modificată prin legea 247/2005. Aceasta concluzie, corelata cu acordul de voință pentru punerea in posesie pe un alt amplasament exprimat prin procesul-verbal nr. 3699 din 17.05.2007 de către reclamant justifică soluția dispusă de instanța de fond.

Susținerile reclamantului potrivit cărora i-a fost viciat consimțământul odată cu încheierea procesului-verbal nr. 3699 din 17.05.2007 nu vor fi primite de instanță. Interesul acestuia de a obține punerea in posesie mai rapid nu poate constitui prin el însuși un viciu de consimțământ. Împrejurarea că acesta a revenit asupra opiniei atunci exprimate privind acceptarea ca terenul pe care sunt amplasate sediul de district T. și parcelarul aferent clădirii U.P.IV D. să rămână in administrarea Direcției Silvice Iași este nerelevantă câtă vreme se realizase un acord de voință in sens contrar, in măsură să producă efecte juridice. Procesul-verbal din 17.05.2007 ( fila 408 dosar fond) cosemnează acceptul reclamantului din speță ca sediul de district T. și parcelarul aferent clădirii U.P.IV D. ua. 4C+01 ha, 4A+0,7 ha, %4E-=,8 ha să rămână in administrarea Direcției Silvice Iași. P. urmare nu este întemeiată susținerea recurentului potrivit căreia aceasta convenție s-a referit doar la construcții, pe care in fapt nici nu le solicitase. Sintagma „parcelarul aferent” are in vedere terenuri si nu construcții. Tribunalul reține că acest acord de voință a fost realizat in anul 2007, când dispozițiile art. 24 din Legea 1 /2000 erau aplicabile in întregul lor (anterior deciziei nr. 605 din 2009 a Curții Constituționale) și confereau acceptului persoanei îndreptățite la reconstituire un rol covârșitor, temei al procedurilor ulterioare ale comisiei locale.

Pentru aceste motive Tribunalul va înlătura criticile recurentului asupra validității proces-verbal 3699 din 17.05.2007, bazate si pe depoziția martorului P. C. pe care o apreciază irelevantă câtă vreme reclamantul nu a contestat pe calea unei acțiuni in justiție acest act.

In ceea ce privește efectele inventarierii suprafeței de 3367mp ca domeniu public al comunei, Tribunalul constată că acesta nu a constituit motiv pe baza căruia judecătorul fondului a dispus punerea in posesie pe un alt amplasament, prin urmare criticile expuse cu privire la acest aspect sunt lipsite de interes in recursul reclamantului, fiind externe limitelor in care s-a pronunțat judecătorul fondului și raționamentului juridic adoptat de acesta. Impactul inventarierii suprafeței de 5300 mp in domeniul public asupra cererii de punere in posesie pe vechiul amplasament va fi analizat in rejudecare, in măsura în care se va stabili pe baza de probe suprapunerea acestei suprafețe cu limitele materiale in care s-a dispus punerea in posesie de către instanța de fond.

Nu se poate reține nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de punere in posesie privind suprafața de 3367 mp in sensul invocat de către recurent. Judecătorul fondului a respectat limitele învestirii sale, pentru controlul jurisdicțional al hotărârii comisiei județene contestate, in cadrul căruia instanța nu era ținută să identifice un amplasament liber.

Motivul de recurs privind lipsa interesului intervenientei RNP- R. pentru a interveni in proces este nefondat. P. decizia nr. 15/2011 data de in soluționarea recursului in interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție stabilește ca R. Naționala a P. – R. are calitate procesuala activa de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum și de a formula acțiuni in constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Dacă pe calea recursului in interesul legii instanța supremă a stabilit că RNP- R. are calitate procesuală pentru a iniția atare acțiuni, este cu prisosință demonstrat prin însăși existența acestei decizii că interesul său legitim există in cererea de intervenție accesorie formulată in pricina de față in care se supune judecății punerea in posesie pentru terenuri forestiere, funcția procesuală și finalitatea unui atare rol procesual (de intervenient accesoriu) fiind mult inferioare celui recunoscut prin decizia 15/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Motivul de recurs privind nelegalitatea soluției instanței de fond privind suprafața de 1271 mp din T 2, PCC 56 pentru care se reține ca a fost vândută către AF A. M., prin urmare nu mai poate face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament este nefondat. Corect reține instanța de fond că nu pot fi reținute criticile expuse de reclamant cu privire la acest transfer de proprietate, realizat in anul 2003, câtă vreme nu a fost investită cu o cerere in acest sens.

Susținerile recurentului potrivit cărora această împrejurare nu impietează asupra condiției juridice de teren liber in accepțiunea legii speciale, întrucât terenul a făcut obiectul unui transfer de proprietate și nu unei proceduri legale de reconstituire a dreptului de proprietate sunt nefondate. Transferul de proprietate realizat către un terț anterior datei cererii de reconstituire face ca acest amplasament să nu fie la dispoziția Comisiei locale D. pentru stabilirea dreptului de proprietate, condiție de esența acestor proceduri. Accepțiunea conceptului de „teren liber” nu este limitată la aceea ca terenul să nu fi făcut obiectul unor proceduri legale de stabilire a dreptului de proprietate, astfel cum susține recurentul. Acceptarea unei atare opinii ar însemna ca aplicarea legilor fondului funciar să se poată face cu ignorarea celorlalte realități juridice, întemeiate de asemenea pe lege, ca scop in sine și nu in scopul integrării drepturilor astfel stabilite . de drepturi și libertăți.

Ori aplicarea legilor fondului funciar poate conduce la recunoașterea drepturilor nesocotite de regimul politic comunist numai dacă se asigură integrarea drepturilor astfel recunoscute in complexitatea drepturilor subiective recunoscute altor subiecți de drept fie pe temeiul aceleiași legi, fie pe temeiul altora. Adoptarea legii ( in materia fondului funciar in speță) are consecința integrării acesteia in sistemul legislativ național prin maniera de reglementare a diferitelor ipoteze prevăzute de lege, a recunoașterii drepturilor cărora le sunt destinate măsurile reparatorii in corelație cu drepturile recunoscute in baza altor legi, doar astfel putându-se realiza respectul ordinii juridice și garantarea securității raporturilor juridice.

Pentru aceste motive recursul declarat de către reclamant va fi respins ca nefondat.

3.Recursul declarat de către comisia locală D. va fi admis pentru următoarele motive. In cercetarea regimului juridic al suprafeței de 5300 mp, obiect al inventarierii ca domeniu public al comunei, este esențială determinarea precisă a acestei suprafețe. Raportul de expertiză întocmit in fața instanței de fond nu include determinarea acesteia. Răspunsul la obiecțiuni al expertului aflat la filele 486 dosar fond aduce precizări irelevante in privința acestor limite. Se susține ca incinta fostei tabere Pârcovaci este dată de suprafața de 8875 mp. Cu aceeași destinație ( fosta tabără de vacantă Pârcovaci ) figurează in inventarul domeniului public din 27.02.2007, poziția 175, suprafața de 5300 mp (filele 62 și 66 dosar recurs). Susține expertul că din aceasta suprafața de 5300 mp a fost înstrăinata suprafața de 1500 mp către AF A. M., precum și faptul că inventarierea sa ca domeniu public nu s-a întemeiat pe identificatori topocadastrali care să rezulte din inventariere. Nu va fi avuta in vedere rectificarea erorii materiale adusa raportului de expertiza in fața instanței de recurs, care nici nu aduce lămuriri asupra acestui aspect. Oricare ar fi denumirea acestui înscris, el se înscrie in procedura de administrare a probei cu expertiza, inadmisibilă în recurs. Corect se invoca de către RNP-R. ca aceasta nu a fost solicitata de instanța ca urmare a dezbaterii contradictorii a parților, prin urmare depunerea acestei rectificări in fata instanței de recurs este nelegală, motiv pentru care va fi înlăturată.

Cată vreme probatoriul administrat nu lămurește limitele materiale ale terenului inventariat in domeniul public, cercetarea efectivă a recursului declarat de către C. locală D. care impune analiza regimului juridic al acestei suprafețe in raport de amplasamentele stabilite de instanța de fond pentru punerea in posesie, nu poate fi realizată pe baza probatoriului administrat, fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 312 alin (3) Cod pr.civilă (modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi).

Ca urmare hotărârea va fi casată, in tot, in temeiul art. 312 alin (4) Cod pr.,civilă procesul va fi reținut pentru rejudecare in fond.

In rejudecare se va proceda la administrarea probei cu expertiză tehnică topometrică prin care se va proceda la identificarea suprafeței de 5300 mp inventariată in domeniul public al comunei D. potrivit Hotărârii Consiliului local D. nr. 45 din 11.08.2004 și anexa nr. 17 la Hotărârea Guvernului nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași precum și al comunelor, orașelor și municipiilor din județul Iași. In absența unor identificatori topocadastrali expertiza va proceda la determinarea acestei suprafețe prin raportare la documentația care a stat la baza procedurii de inventariere in domeniul public respectiv la destinația înscrisă pentru acesta ( „Teren . va stabili in raport de această delimitare limita in care suprafața de 5300 mp se suprapune cu suprafețele determinate de instanța de fond pentru punerea in posesie a reclamantului .

In raport de probatoriul astfel completat Tribunalul va analiza și aspectele invocate de către toate părțile cu privire la consecința inventarierii in domeniul public a parte din suprafața de teren solicitată spre restituire și punere in posesie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul R. NAȚIONALĂ A P. - R. P. DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI împotriva sentinței civile nr. 1169 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria H..

Respinge recursul declarat de reclamantul Ș. G. de F. împotriva sentinței civile nr. 1169 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria H..

Admite recursul declarat de pârâta C. L. de F. F. D. împotriva sentinței civile nr. 1169 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o casează în tot.

Reține cauza spre rejudecare cauza pentru efectuarea unei expertize topocadastrale, sens în care vor fi citate părțile pentru termenul din 24.08.2015.

Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.

Red. și tehn./T.D./21.08.2015/2 ex

Judecătoria Hîrlău: R. O.