Contestaţie la executare. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 82/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către contestatoarea P.F. L. L. împotriva sentinței civile nr. 8790/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C.A.R. U. F., C.A.R. U. F. -U. JUDEȚEANĂ A C.A.R.N., BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI M. I. ȘI M. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar sau înaintat prin serviciul registratură: precizări de către intimatul B. M. și cererea formulată de intimata C. Umano F. prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat. Apreciind că cererea de amânare formulată reprezintă o stăruință în soluționarea cauzei, rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 7.12.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_ contestația formulată de contestatoarele PF L. L. și L. L. împotriva executării silite pornite în baza contractului 4680/2005, de către C. U. F., solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor de executare, nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut nr. 4680/2005 privitor la clauzele 4.1, 4.3, 5.1, clauze care sunt abuzive, să se constate că penalitățile de întârziere sunt ilegale și nule de drept, să se constate că suma de_ menționată în procesul-verbal încheiat de executorul bancar este alta decât cea obținută prin cererea de încuviințare a executării silite, să se constate că PF L. L. nu este parte în contract și să se constate că suma de 7050 lei reprezentând comision de executare nu poate fi inclus în debit în lipsa unor chitanțe de încasare care să justifice suma.
În fapt, contestatoarea, în esență, susține că în anul 1997 M. E., mama sa, a contractat un împrumut de la C. U. F., din care au fost efectuate plăți, că în anul 2003 M. E. (actuală L.) a preluat un rest de credit de la numita E. Ș. Heichert, ocazie cu care a fost semnat un contract tip pe care nu era menționată nici o sumă de bani, că în anul 2004 a fost făcut un transfer de credit pe numele lui M. V., tatăl lui L. L. și soțul numitei M. E., iar după decesul lui M. V. în anul 2004, creditul a fost preluat de contestatoare, fiind din nou semnat un contract fără indicarea vreunei sume și că la o dată ulterioară li s-a spus că au de achitat suma de_ lei, în condițiile în care au împrumutat doar 6.000 lei.
Precizează că în contract a fost trecută o altă carte de identitate și că nu își poate explica împrumuturile respective.
Susține că executarea silită este lovită de nulitate absolută întrucât a fost începută de un executor bancar și nu de unul judecătoresc, că nu s-a comunicat felul în care s-a calculat și s-a stabilit debitul aferent contractului și că dintre clauzele contractuale, clauzele de la pct. 4.1, 4.3 și 5.1 sunt abuzive prin raportare la dispozițiile Legii 193/2000 și ale Codului civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Contestația a fost însoțită de copii după: adresa de înființare a popririi, proces-verbal din data de 18.10.2011 întocmit de executorul bancar C. N., încheierea din 17.01.2011 a Judecătoriei Iași, contractul de împrumut nr. 4680/2005 și împuternicire avocațială.
Prin cererea completatoare înregistrată la data de 13.02.2012, contestatoarea L. L. a solicitat introducerea în cauză a B. M. I. și M. L., solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 57/2012.
Invocă nulitatea actelor de executare motivat de faptul că nu a fost încuviințată executarea silită de către instanță.
Solicită să se constate că suma de_ lei nu este certă, lichidă și exigibilă, că au fost întocmite două contracte de împrumut cu același număr, dar pe numele a două persoane diferite, să se constate nulitatea absolută a dobânzii de 42% pe an și că prin emiterea somației din data de 6.02.2012, fără a se încuviința în prealabil executarea silită, s-a încălcat principiul transparenței și poziției egale a părților.
Prin sentința civilă nr. 8970 din 26.04.2012 Judecătoria Iași a respins contestația la executare cu următoarea motivare:
Prin contractul de împrumut nr. 4680/2005, C. U. a împrumutat contestatoarei L. L. suma de_ lei (ROL) pe termen de 3 ani.
Pentru neîndeplinirea obligației de plată a ratelor, creditoarea a solicitat executarea silită, adresându-se în acest sens executorului bancar C. N., formându-se dosarul de executare nr. 64/2010.
Prin încheierea din 17.01.2011, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a contractului de împrumut nr. 4680/2005.
Ulterior au fost emise somația de plată, procesul-verbal din 18.10.2011 și adresa de înființare a popririi din data de 25.10.2011.
La data de 10.01.2012, ca urmare a modificării legislative, creditoarea C. U. F. s-a adresat B. M. I. și M. L. în vederea executării silite a contractului de împrumut nr. 4689/2005 împotriva debitoarei L. L., formându-se dosarul de executare nr. 57/2012.
Prin încheierea din data de 19.01.2012, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentând contract de împrumut nr. 4680/2005.
La data de 6.02.2012 au fost emise somația de plată, procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare și adrese de înființare a popririi.
Potrivit art. 399 C.proc.civ., "împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811 C.proc.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu . . .”
Prin alineatul 2 al aceluiași articol se dispune în sensul că "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
Prin urmare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțional, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Se invocă de către contestatoare nulitatea actelor de executare, motivat de necompetența executorului bancar.
Instanța constată că la momentul inițierii executării silite prin intermediul executorului bancar C. N., acesta avea competență în efectuarea executării silite, ulterior, urmare a modificării legislative ( legea 287/2011), creditoarea adresându-se unui executor judecătoresc.
Invocă debitoarea contestatoare faptul că executarea silită s-a desfășurat fără ca instanța să încuviințeze executarea silită.
Această susținere este contrazisă de actele din dosarele de executare, în care există încheierea pronunțată de judecătorie, prin care s-a încuviințat executarea silită.
Cu privire la constatarea nulității absolute și a caracterului abuziv a unor clauze din contract, instanța reține că potrivit art. 399 alin 3 Cod pr.civilă „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Prin sintagma „ o altă cale de atac” legiuitorul a avut în vedere orice tip de acțiune în instanță prin mijlocirea căreia să se poată analiza apărări de fond. Ori, contestatorul din speță putea promova o acțiune personală, de drept comun, prin mijlocirea căreia să se deducă judecății caracterul pretins abuziv al clauzelor contractului încheiat cu intimata, ori nulitatea pentru diferite motive a unuia dintre contracte sau a unor clauze ale acestora.
Susținerea referitoare la faptul că suma de_ menționată în procesul-verbal încheiat de executorul bancar este alta decât cea obținută prin cererea de încuviințare a executării silite este nefondată, în încheierea de încuviințare nefiind specificat decât titlul executoriu, nu și suma pentru care se face executarea.
Cât despre faptul că PF L. L. nu este parte în contract, aspectul susținut nu are relevanță, nefiind întocmite acte față de această entitate.
Reține instanța și că suma reprezentând comision de recuperare este datorat, el fiind cuprins în limitele prevăzute de lege.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoarea L. L., formulând următoarele critici:
Greșit a fost respinsă contestația la executare deși suma prezentată de intimată nu este certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize contabile și să stabilească suma datorată, valoarea penalităților de întârziere și dacă acestea au fost calculate corect și legal.
s-a obținut încuviințarea silită pentru contractul de împrumut nr. 4680 din 2005 titulară fiind maxim eugenia și nu recurenta. Instanța de fond trebuia să verifice dacă recurenta a fost parte în contractul de credit nr. 4680 din 19.01.2005, dacă figurează în registrul de casă al intimatei cu vreun împrumut in data de 19,.01.2005 și cu ce sumă.
Deși a susținut că încuviințarea executării silite s-a dispus pentru un alt titlu, contractul de împrumut nr. 4680 din 19.01.2005, instanța de fond a nesocotit acest aspect, recurenta nu poate răspunde pentru datoria mamei sale care este titulară și parte în contractul de credit .
In raport de disp. art. 184 Cod pr.civilă instanța de fond era obligată să dispună cercetări cu privire la înscrierea in fals în raport cu motivele din cererea completatoare.
Potrivit art. 1984 din codul de procedură civilă când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială pentru un înscris falsificat revine in acest caz instanței civile.
Faptul că părțile au prezentat două contracte de credit având același număr, aceeași dată, cu persoane diferite, atestă falsul.
In drept invocă disp. art. 299-316 Cod pr.civilă.
Recursul nu a fost timbrat deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra cererea cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunerea cererii, reclamanta are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanța.
Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.
Potrivit art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. În cazul în care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 3 alin. 2 din OG 32/1995(cu modificările și completările ulterioare) instituie obligativitatea achitării timbrului judiciar, iar conform art. 9 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Conform textului imperativ citat art. 20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se poate acorda un singur termen pentru îndeplinirea obligației privind legala timbrare a cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar recurentei i-a fost acordat un termen în acest sens, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997, Tribunalul va anula ca insuficient timbrat recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către contestatoarea P.F. L. L. împotriva sentinței civile nr. 8790/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./30.01.2013/2 EX
Judecătoria Iași: A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 73/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
