Contestaţie la executare. Decizia nr. 747/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 747/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător D. M.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 747/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta D.G.R.F.P.IAȘI - A. JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI și pe intimata E. V. P. S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 28.05.2015, când
TRIBUNALUL
Prin încheierea pronunțată la data de 12.01.2015 în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei P. a fost admisă cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoarea E. V. P. S.A. în contradictoriu cu creditoarea A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, și s-a dispus suspendarea executării pornite de creditoare în baza somației nr. 3292/07.07.2014 emisă în executarea titlului executoriu – Decizie pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.2014 până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
De asemenea, prin aceeași încheiere a fost admisă cererea de suspendare a judecății și, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C., s-a dispus suspendarea judecății contestației la executare formulată de către contestatoarea E. V. P. S.A. în contradictoriu cu creditoarea A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că din cuprinsul disp. art. 718 C. rezultă că suspendarea executării silite poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor. Scopul suspendării executării este acela de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, efect al continuării executării silite, în condițiile în care se pune în discuție legalitatea executării silite demarate.
În speță, s-a reținut că în dosarul nr._ contestatorul a contestat legalitatea Deciziei pentru regularizarea situației nr. 2350/ 07.05.2014 ce reprezintă titlul executoriu în executarea silită demarată de intimat. Prin această Decizie s-a stabilit în sarcina de plată de debitorului suma de 178.337 lei cu titlu de obligații de plată suplimentare raportat la o . importuri efectuate de debitor în anul 2013 și începutul anului 2014, reținând creditorul ca temei al acestor sume faptul că „în aplicația informatică de procesare a declarației vamale RCDPS au fost reanalizate codurile de procedură din rubrica 37 precum și cele din cadrul subdiviziunilor Regim TVA și Regim Accize (…) efectuându-se următoarele schimbări” din oficiu.
Având în vedere faptul că s-a contestat însăși legalitatea titlului executoriu ce stă la baza executării silite iar această legalitate depășește limitele de învestire ale prezentei instanțe, faptul că soluționarea prezentei cauze depinde pe fond de soluția ce va fi dată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, faptul că suma ce se execută silit este suficient de consistentă pentru a aduce prejudicii financiare contestatorului dificil sau imposibil reparat pe viitor în cazul eventual al constatării nelegalității titlului executoriu, instanța de fond a admis cererea contestatorului și a dispus suspendarea executării silite, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Totodată, reținând că în lipsa unui titlu executoriu valabil actele de executare nu ar putea teoretic supraviețui, instanța de fond a constatat că judecata contestației la executare depinde de soluția ce o va primi dosarul nr._ al Tribunalului Iași, fiind astfel întrunite și prevederile art. 413 C., motiv pentru care a dispus și suspendarea judecății contestației la executare până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie doar în ceea ce privește măsura suspendării executării silite.
În motivarea poziției sale procesuale, apelanta a susținut că soluția instanței de fond cu privire la suspendarea executării silite este netemeinică și nelegală raportat la situația de fapt prezentată și la probatoriul administrat în cauză, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză. Astfel, susține apelanta că a invocat faptul că, în cadrul unei contestații la executare întemeiată pe disp. art. 172 Cod procedură fiscală, solicitarea privind suspendarea executării silite declanșate în temeiul procesului verbal de constatare nr. CA_/18.04.2011, nu poate fi primită, cererea de suspendare putând fi formulată numai în condițiile și în cadrul procesual stabilit de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție a inadmisibilității cererii.
Mai susține apelanta că societatea nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin emiterea somației. Astfel, art. 718 Cod procedură civilă instituie posibilitatea, și nu obligația, suspendării executării silite, în situația achitării cauțiunii. Această posibilitate rămâne la aprecierea instanței, care decide, în funcție de temeinicia motivelor care au dus la formularea unei astfel de cereri. Simpla depunere a cauțiunii, în cuantumul fixat de instanță nu conduce în mod automat la admiterea cererii de suspendare, ea fiind doar o condiție prealabilă și indispensabilă analizării solicitării contestatorului, o garanție a prejudiciului cauzat creditorului, în caz de respingere a contestației la executare. Apelanta mai susține că nici contestatoarea nu a motivat cererea de suspendare, înțelegând să o susțină prin aceleași apărări pe fondul titlului de creanță contestat la instanța de contencios administrativ. De asemenea, nu s-a probat în nici un fel utilitatea luării unei asemenea masuri excepționale și urgente.
Apelanta precizează și faptul că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze eventualele consecințe care ar fi decurs din faptul continuării executării silite și, numai în situația producerii unui eventual prejudiciu grav și iremediabil contestatoarei, să ia măsura suspendării executării silite. În aceste condiții, simpla reținere a instanței de fond că „s-a contestat însăși legalitatea titlului executoriu ce stă la baza executării silite, iar aceasta legalitate depășește limitele de investire ale instanței de fond” nu poate constitui temei pentru suspendarea executării, atât timp cât organul fiscal nu a emis nici o adresă de înființare a popririi, sumele din conturile societății nefiind indisponibilizate.
Apelanta învederează și faptul că măsura suspendării executării încalcă și blochează forța executorie legitimă a unui titlu, motiv pentru care aceasta trebuie temeinic justificată.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului.
Intimata E. V. P. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea ca temeinică și legală a încheierii prin care s-a încuviințat suspendarea executării pornite de apelanta – creditoare în baza Somației nr. 3292/07.07.2014 în executarea silită a Deciziei pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.2014.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării silite pornite de creditoare în baza somației nr. 3292/07.07.2014 emisă în executarea titlului executoriu reprezentat de Decizia pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.2014, și nu suspendarea executării silite a actului administrativ-fiscal intitulat Decizia pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.2014.
Mai susține intimata că în mod legal instanța de fond a reținut că există motive temeinice de suspendare a executării, respectiv argumente ce țin de impactul executării silite asupra contestatoarei, argumente ce țin de lipsa caracterului de titlul executoriu al actului administrativ și neregularități ce țin de procedura de instrumentare a dosarului de executare. Astfel, în anul 2012 societatea a înregistrat o pierdere de 3.128.167 lei, iar datoriile erau în cuantum de_ lei, în condițiile în care cheltuielile curente ale societății depășesc disponibilitățile existente. La aceasta se adaugă cheltuielile pe care le înregistrează societatea în fiecare lună cu plata salariilor, existând o presiune financiară extrem de mare asupra societății. În aceste condiții, s-a probat iminența producerii unei pagube pentru societate, executarea silită prin poprire – forma care urmează imediat somației, fiind de natură a afecta grav activitatea.
Intimata susține și faptul că executarea silită a fost pornită în lipsa unui titlu având caracter executoriu. Astfel, la momentul demarării procedurii executării silite, Decizia pentru regularizarea situației nr.2350/07.05.2014 nu reprezenta titlu executoriu deoarece formulase împotriva acesteia o contestație administrativă la care organul de executare nu formulase un răspuns.
Intimata a invocat și prevederile art. 632 Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ 14, contestatoarea E. V. P. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, anularea somației nr. 3293/07.07.2014 și a celorlalte forme de executare silită emise ulterior acestei somații, în executarea silită a Deciziei pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.5014. Totodată, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite.
Prin încheierea pronunțată la data de 12.01.2015, apelată în prezenta cauză, instanța de fond a admis cererea și a dispus suspendarea executării silite pornite de creditoare în baza somației nr. 3292/07.07.2014 emisă în executarea titlului executoriu – Decizie pentru regularizarea situației nr. 2350/07.05.2014 până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
Potrivit disp. art. 718 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, …”.
În consecință, față de prevederile legale menționate, instanța de apel reține că suspendarea executării silite este conturată ca o măsură vremelnică și excepțională, putând fi dispusă doar pentru motive temeinice, la cererea părții interesate și cu achitarea, în prealabil, a unei cauțiuni. Scopul reglementării instituției suspendării executării silite îl constituie necesitatea punerii la dispoziția părții care contestă executarea, a unui mecanism prin care se pot preîntâmpina prejudiciile produse prin continuarea executării silite, în cazul în care această executare ar fi nelegală, iar această nelegalitate a fost invocată în cadrul contestației la executare.
În speță, față de motivele invocate în cadrul contestației la executare (lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței a cărei executare silită s-a demarat prin emiterea somației, nelegalitatea executării silite motivat de lipsa unui titlu executoriu), instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a constatat că există motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite, împrejurările speței relevând necesitatea analizării cu prioritate a legalității actelor de executare. De asemenea, având în vedere suma pentru care s-a demarat executarea silită, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea executării silite și pentru evitarea producerii unor prejudicii în patrimoniul debitoarei dificil sau imposibil de reparat în viitor în cazul eventual al constatării nelegalității titlului executoriu.
Pe cale de consecință, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Cât privește susținerile apelantei referitoare la faptul că cererea de suspendare a executării silite este inadmisibilă, o astfel de cerere putând fi formulată de către societate numai în condițiile și cadrul procesual prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în prezenta cauză s-a formulat contestație la executare, iar în cadrul contestației, în temeiul disp. art. 718 Cod procedură civilă, s-a solicitat de către contestatoare și s-a dispus de către instanța de fond suspendarea executării silite pornite în baza somației nr. 3292/07.07.2014. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 vizează suspendarea executării actului administrativ fiscal, contestatoarea neinvestind instanța de fond cu o astfel de cerere. Pe cale de consecință, excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de apelantă este neîntemeiată. Totodată, instanța de apel constată că prin admiterea cererii de suspendare a executării, instanța de fond, implicit, a constatat că o astfel de cerere este admisibilă, respectiv că este neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de către intimată.
Cât privește susținerile apelantei referitoare la faptul că simpla depunere a cauțiunii nu conduce în mod automat la admiterea cererii de suspendare, instanța de apel reține că acestea nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care instanța de fond a reținut existența unor motive întemeiate, de natură a justifica măsura suspendării executării silite. De asemenea, raportat la disp. art. 718 Cod procedură civilă, instanța de apel reține că sunt neîntemeiate susținerile apelantei potrivit cărora doar în situația producerii unui eventual prejudiciu grav și iremediabil s-ar putea lua măsura suspendării executării silite.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică încheierea instanței de fond prin care s-a admis cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva încheierii pronunțate la data de 12.01.2015 în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei Iași, încheiere pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. M.D. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 08.07.2015
Judecător fond: C. P. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 578/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 621/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
