Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-03-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 337/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
Decizia civilă Nr. 337/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul M. C. împotriva sentinței civile nr. 2935/2014 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimata . DE P., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015, când, din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2935 din 16.10._ a Judecătoriei P., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul M. C. în contradictoriu cu intimata . P.; s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și s-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin înscrisul intitulat Înștiințare de plată trimis contestatorului la data de 12.02.2014 . a adus la cunoștință faptul că figurează pe rolul evidențelor fiscale cu obligații bugetare de plată reprezentând taxă pe terenuri PF – concesiuni și închirieri în sumă totală de 17.187 lei din care 10.110 lei obligație principală și 7.077 lei obligație accesorie cu invitația de a achita sumele menționate pentru care a expirat termenul legal de plată.
Conform art. 43 alin. 2 din Codul de procedură fiscală actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, temeiul de drept, numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului.
Or, din examinarea întregii documentații depuse de către ambele părți, instanța de fond a constatat că debitul solicitat de către intimată s-a născut din executarea unui contract de arendare a unei suprafețe de teren cu destinația de pășune, iar ulterior încheierii acestuia unitatea administrativ teritorială a făcut obiectul unui control din partea Curții de Conturi prin care i s-au imputat neperceperea unor sume de bani. În baza dispozițiilor organelor de control ale Curții de Conturi intimata . emis către arendașul contestator înscrisul intitulat Înștiințare de plată prin care i s-a adus la cunoștință obligația de a plăti sumele pretins neîncasate în baza contractelor de arendare cu titlu de creanță bugetară.
Potrivit art. 711 al. 1 cod proc. civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În cauza de față nu s-a făcut dovada faptului că împotriva contestatorului s-a început executarea silită pentru vreo sumă de bani reprezentând arendă.
Actul contestat de către contestator este doar înștiințare care nu face altceva decât să îi aducă la cunoștință obligațiile cu care figurează în evidențele fiscale, nefiind nicidecum un act de executare silită. Mai mult, acest înscris nu face vorbire despre vreo sumă datorată cu titlu de arendă, ci doar despre sume din concesiuni și închirieri, fără a indica actul de concesiune sau închiriere în baza căruia ar fi datorate.
Contestatorul a înțeles să învestească instanța cu o contestație la executare și a indicat ca temei juridic textele de lege care reglementează contestația la executare.
Or, cum nu s-a făcut dovada faptului că intimata ar fi demarat împotriva sa vreo procedură de executare silită, instanța de fond a constatat că cererea sa apare ca fiind neîntemeiată, astfel că a respins-o.
În ceea ce privește cererea de a se constata prescris dreptul de a cere executarea silită, instanța de fond a constatat că nici o astfel de cerere nu poate fi admisă.
Astfel, din probele administrate nu rezultă că intimata a stabilit în sarcina contestatorului plata sumei de 17.187 lei din care 10.110 lei obligație principală și 7.077 lei obligație accesorie cu titlu de arendă în baza contractului nr. 83/2010.
Contestatorul susține că părțile au convenit plata unei arenzi în cuantum de 70% din valoarea totală, din interpretarea sistematică și teleologică a clauzelor contractuale coroborate cu dispozițiile hotărârilor de consiliu local ulterioare rezultând că prețul se va raporta la valoarea subvențiilor acordate de către stat.
Instanța de fond a reținut că nu a fost învestită de niciuna dintre părți cu vreo cerere prin care să se solicite a se stabili ce obligații și-au asumat părțile prin încheierea contractului de arendare și dacă părțile și-au îndeplinit sau nu aceste obligații, astfel că nu este abilitată a verifica modul de încheiere și executare a contractului.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul M. C. în contradictoriu cu intimata . P. deoarece nu s-a făcut dovada certă a existenței unui act de executare în sensul prevăzut de Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată apelantul faptul că obligația de plată a arendei de 70% față de intimată s-a stins prin compensație legală și de drept (art. 1144 Cod civil) cu obligația de plată pe care intimata o avea față de apelant pentru lucrările efectuate pe terenul arendat.
Se invocă faptul că este neîntemeiată susținerea instanței de fond precum nu a fost demarată executarea silită motivat de următoarele aspecte: contractul de arendare este titlu executoriu în ceea ce privește obligația de plată a arendei (acest contract nu este un act administrativ fiscal, ci un act juridic de drept comun), înștiințarea de plată nu este titlu de creanță (care să se poată transforma în titlu executoriu), obligația de plată născându-se din contractul de arendare. Înștiințarea de plată este un act de executare silită, având semnificația și valoarea juridică a unei somații; nu se poate susține că acest act nu produce efecte juridice față de debitor, în cuprinsul acestuia fiind individualizată atât creanța principală cât și creanța accesorie.
Apelantul invocă dispozițiile art. 712 C.pr.civ., al.2 față de care are posibilitatea de a formula contestație la executare împotriva contractului de arendare. Prin contestația la executare formulată a invocat atât motive de fapt cât și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, motive ce nu au fost analizate de instanța de fond.
Contestă apelantul soluția instanței de fond și în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptul de a cere executarea silită raportat la art. 706 al.1 C.pr.civ. (de altfel, această apărare nu trebuie făcută, în mod obligatoriu, în cadrul executării silite, fiind invocate și dispozițiile art. 705 C.pr.civ.)
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ. S-a solicitat proba cu acte și martori.
A fost anexată adresa nr. 2073 din 8.04.2014, în copie.
Apelul a fost formulat în termen legal, motivat, semnat, legal timbrat ulterior conform dispozițiilor instanței de apel.
Intimata nu a formulat întâmpinare; în apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către contestatorul M. C. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Reține tribunalul faptul că, astfel cum prevede art. 711 C.pr.civ., poate fi formulată contestație la executare împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare.
Conform art. 622 C.pr.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare iar conform art. 623 C.pr.civ. executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Executarea silită reprezintă „procedura prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe cel care îi încălcase dreptul de a executa prestația specificată în titlu, asigurându-se în felul acesta respectarea drepturilor și restabilirea ordinii de drept încălcate”. Executarea silită constituie o formă de manifestare a acțiunii civile, în virtutea căreia creditorul are dreptul de a solicita organului de executare punerea în executare a titlului pe care acesta îl deține împotriva debitorului, în vederea valorificării efective a dreptului pe care titlul îl constată.
Astfel, începerea executării silite este condiționată, pe de o parte, de pasivitatea debitorului care nu își execută de bunăvoie obligația din titlul executoriu, pe de altă parte, de sesizarea organului de executare de către creditor, în condițiile art. 663 C.pr.civ.
În cauza de față, contestatorul apelant a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de plată nr. 1308 din 2014, apreciind în cuprinsul apelului că are valoarea unei somații, fiind deci un act de executare.
Tribunalul reține faptul că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 667 C.pr.civ. faptul că somația este actul prin care executorul îi pune în vedere debitorului să își îndeplinească de bunăvoie, de îndată sau în termenul acordat de lege, obligația prevăzută în titlu executoriu. În somație se arată faptul că, în caz de neconformare, va fi continuată executarea silită; la întocmirea sa se au în vedere dispozițiile art. 678 C.pr.civ. În speța de față înștiințarea ce face obiectul contestației la executare nu are caracterul unei somații astfel cum este descris acest act de executare legiuitor.
De altfel, din întreg probatoriul administrat nu se poate reține începerea unei executări silite, astfel cum este aceasta prevăzută de legiuitor (cele precizate anterior).
În aceste condiții nu se poate reține nici primul motiv de apel compensația legală putând interveni în faza executării silite atunci când debitorul deține împotriva creditorului său o creanță exigibilă constatată printr-un titlu executoriu. Pe de altă parte, art. 645 al.2 C.pr.civ. doar dacă executorul judecătoresc nu se pronunță asupra compensației, debitorul are deschisă calea contestației la executare (împotriva încheierii de respingere a cererii de aplicare a compensației).
Mai mult decât atât, natura de incident în cadrul procedurii executării silite a contestației la executare nu ar trebui să mai permită debitorului să invoce direct în fața instanței astfel de aspecte, care ar trebui invocate în fața executorului, ca participant cu rol central în executarea silită.
În ceea ce privește calitatea contractului de arendare de titlu executoriu, tribunalul reține faptul că acest aspect nu este suficient pentru reținerea unei începeri a executării silite, astfel cum am menționat mai sus.
Faptul că instanța de fond nu a răspuns motivelor de fapt și de drept invocate de contestator nu poate fi reținut motivat de aspectul reținut, cu prioritate, de către instanța de fond, lipsa unei executări silite (în lipsa executării, nu se poate vorbi de contestație la executare).
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită instanța de apel reține faptul că această excepție nu a fost invocată prin contestația la executare, ci cu mult după, la data de 18.09.2014 (fila 85 dosar fond). C. legal al acestei instituții este reglementat de art. 705-709 C.pr.civ. ce se completează, în măsura compatibilității, cu prevederile art. 2500-2544 Cod civil. Dacă în vechea reglementare prescripția era reglementată de norme de ordine publică, având un caracter absolut, în noua reglementare aceasta a dobândit un caracter de ordine privată, astfel încât nu poate fi invocată decât în primă instanță, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, astfel cum prevede art. 2513 Cod civil. În cauza de față, excepția a fost invocată cu mult după primul termen de judecată. De altfel, și pe fondul acesteia soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge și acest motiv de apel.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de contestatorul M. C. împotriva sentinței civile 2935/16.010.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorul M. C. împotriva sentinței civile 2935/16.010.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
4 EX – 08.04.2015
JUD. FOND – V. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 621/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
