Contestaţie la executare. Decizia nr. 655/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 655/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 655/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent D. A. și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 8094/27.05.2013 a Judecătoriei Iași s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul D. A. în contradictoriu cu intimata ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la data de 19.12.2012 pe rolul Judecătoriei Iași, contestatoarea contestatorul D. A. a formulat in contradictoriu cu intimatul . contestatie la executare, solicitând instantei anularea titluluiexecutoriu nr. 359/26.11.2012 si a somatiei nr. 360/26.11.2012 emis e de Primaria Comunei Tomesti in dosrul de executare nr._/2012 .
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca executarea silita pentru suma de 2340 lei reprezentand creante fiscale pentru perioada decembrie 2004-noiembrie 2006 este nelegala intrucat dreptul intimatei de a cere executarea silita s-a stins prin prescriptie potrivit dispoz. art. 131 Cod procedura fiscala si ca intimata nu a operat acte intreruptive ori suspensive de prescriptie .
În drept, au fost invocate dispoz. art.172 alin. 1 C.pr.fiscala .
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciara de timbru in valoare de 194 lei si timbrul judiciar in valoare de 0,3 lei .
Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat instantei respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand ca pana la data de 16.02.2012 contestatorul figura cu aceste debite la Directia Economica si Finante Publice Locale, Serviciul Constatare, Impunere, Executare Persoane Fizice Iasi, iar prin adresa nr._/16.02.2012 DEFPL Iasi a trimis catre intimata dosarul de executare silita, fiind preluat la data de 21.02.2012, imprejurare fata de care a operat intreuperea cursului prescriptiei . A mai precizat intimata in continuare ca DEFPL Iasi a operat la randul sau acte de intrerupere a prescriptiei, ulktimul act fiind la data de 23.07.2008 .
Din dispozitia instantei la dosarul cauzei s-au atasat copii certificate de pe dosarul de executare silita nr._/2012, in temeiul dispoz. art. 402 alin.1 C.pr.civ. .
Analizând susținerile părților coroborat cu probatoriul administrat, raportat la normele aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 26.11.2012, a fost emis titlul executoriu nr. 359 de către intimata . care contestatorul avea obligația de a plăti suma de 2565 lei, reprezentând amenzi la Legea nr. 61/1991. În temeiul acestui titlu executoriu, intimata a întocmit și somația nr.360, emisă la 26.11.2012, prin care contestatorul a fost înștiințat că figurează în evidența fiscală cu suma menționată, punându-i-se în vedere să achite debitul restant, sub sancțiunea continuării măsurilor de executare silită.
Totodata instantea retine ca in temeiul dispoz. art. 141 alin. 9 Cod procedură fiscală, dosarul de executare silita a fost transferat de catre Directia Economica si Finante Publice Locale, Serviciul Constatare, Impunere, Executare Persoane Fizice Iasi, fiind preluat de catre intimata la data de 21.02.2012, astfel cum rezulta din actele de la dosarul cauzei.
În drept, potrivit art.172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Acest text reglementează instituția denumită generic de literatura de specialitate „contestația la titlu”, prin care se contestă însuși titlul executoriu, atât sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării sale, cât și sub aspectul validității acestuia, în raport de existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate, aceasta doar atunci când legea nu deschide celui interesat o cale specială, pentru anularea sau modificarea acestui titlu.
Titlul executoriu fiscal este definit de art. 141 alin.2 din Codul de procedură fiscală, republicat, în care se arată că, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege, iar acest titlu executoriu va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute de art. 43 alin. 2, respectiv, mențiunile obligatorii ale actului administrativ fiscal, și elemente privind numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate și neachitate și temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Aceste titluri executorii pot fi contestate pe calea procedurii prevăzute de art. 172 alin.3 din Codul de procedură fiscală, în fața instanței de executare, dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative:
a) titlul să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional;
b) pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege care să stabilească posibilitatea ca, o instanță competentă, să se pronunțe asupra acestuia.
De aici rezultă că, în situația în care sunt îndeplinite aceste două condiții, titlul executoriu fiscal poate fi contestat, sub orice aspect, pe calea contestației la executare, introdusă la judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Contestatorul a susținut in principal prin cererea sa imprejurarea ca sumele pentru care s-a pornit executarea silita sunt prescrise, fata de dispozitiile art. 131 Cod procedura fiscala si ca nu a existat nici o situatie de intrerupere sau de suspendare a cursului prescriptiei .
Instanta a retinut ca potrivit dispoz. art. 133 lit. c) din Codul de procedură fiscală, termenul de prescriptie se intrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită .
Or, instanta a constatat ca termenul de prescriptie de 5 ani a fost intrerupt in repetate randuri prin acte de executare efectuate de catre Directia Economica si Finante Publice Locale, Serviciul Constatare, Impunere, Executare Persoane Fizice Iasi, ultimul act in acest sens, cu efect intreruptiv al cursului prescriptiei fiind la data de 23.07.2008, respectiv procesul verbal privind indeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/23.07.2008 a anuntului colectiv nr._/23.07.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul D. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurentul în motivarea cererii, instanța de fond a interpretat greșit actele dosarului, întrucât dreptul intimatei de a cere executarea silită pentru perioada de care s-a făcut vorbire, s-a stins prin prescripție.
Actele administrative nu i-au fost comunicate potrivit disp. art. 44 C.p.fiscală, astfel că nu se poate considera că s-a întrerupt cursul prescripției.
Invocă recurentul și disp. art. 92 C.p.civ. arătând că nu a fost inspectată nici o formă legală de comunicare a actelor administrative.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
P. cererea adresată instanței de judecată, contestatorul D. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul . anularea titlului executoriu nr. 359/2012 și a somației nr._/2012 emisă de aceasta în dosarul de executare nr._/2012.
Atât la fond cât și în cererea de recurs, contestatorul a arătat că executarea silită pentru suma de 2340 lei reprezentând creanțe fiscale pentru perioada decembrie 2004-noiembrie 2006 s-a stins prin prescripția prev. de art. 131 C.p.fiscală.
Reține tribunalul analizând actele dosarului de fond că, la data de 26.11.2012 a fost emis titlul executoriu nr. 359/2012, titlu prin care contestatorul avea obligația a achita suma de 2566 lei reprezentând amenzi la Legea 61/91.
A fost totodată emisă și somația nr. 360/2012.
Recurentul a susținut că acestea nu i-au fost comunicate legal, susținere ce este infirmată de actele dosarului de executare silită.
Astfel, în afară de multiplele procese-verbale existente la dosarul de executare silită cu care a fost somat periodic să achite sumele din amenzi, contestatorului recurent i-a fost comunicat titlul executoriu și somația, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Mai mult, reține tribunalul că aceste sume provin din amenzi așa cum reiese din dosarul de executare silită, de care contestatoarea avea cunoștință semnând personal procesele-verbale de constatare a contravențiilor.
Nu se poate astfel considera că procedura periodică de comunicare (chiar și prin publicitate) nu a întrerupt cursul prescripției.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul formulat de contestatorul D. A., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul D. A. împotriva sentinței civile nr. 8094/27.05.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.
Tehnored. D.Ș.
2 ex/13.06.2014
Judecător fond: G. C. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
