Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 28-04-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 322/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 322/2014
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul B. L. împotriva sentinței civile nr._ din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații S. C. L. S.R.L. prin L. J. SOLVENS S.P.R.L. și B. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul personal și asistat de avocat T. D. și avocat P. E., avocat E. R. pentru intimata S. C. L. S.R.L. prin L. J. SOLVENS S.P.R.L. și avocat A. D. pentru intimata B. M..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de apel.
Avocat T. pentru apelant, precizează că stăruie în admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată și modificându-se încheierile date de oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași să se dispună respingerea cererii de radiere a dreptului de proprietate și de reînscriere a dreptului de proprietate în favoarea Societății L. SRL, societate aflată în insolvență. Apreciază că atât încheierile Registratorului de Carte Funciară, Registratorului șef al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sunt date cu încălcarea legii. Consideră că dispozițiile legii sunt clare și se referă la Legea nr. 7/1997, prevederile care au fost după republicarea acesteia în 2006 cât și dispozițiile noului cod civil în materie de carte funciară, în sensul că radierea unui drept de proprietate din cartea funciară se poate face numai pe baza unui act care conține consimțământul titularului dreptului care se radiază iar în lipsa actului care să conțină consimțământului trebuie să existe o hotărâre judecătorească pronunțată în contra titularului dreptului. Susține că această prevedere este stipulată atât în art. 885 Cod civil cât și în art. 907 alin. 3 Cod civil, text la care face referire chiar Registratorul Șef de Carte Funciară dar acesta a refuzat aplicarea legii, reexaminarea fiind un mod de tergiversare pentru că, în nici o cerere de reexaminare, Registratorul șef, ascunzându-se sub masca unei așa - zise proceduri necontencioase, de fapt nu rezolvă nimic. Acesta reține nelegalitatea încheierii registratorului dar spune că doar instanța poate remedia acest lucru, iar instanța a pronunțat o hotărâre în contradictoriu doar cu unul dintre soți și a dispus radierea dreptului de proprietate comună a soților ceea ce este nelegal. Nelegală este hotărârea judecătoriei și sub aspectul că analizează modul în care a fost dobândit bunul pentru că, în contractul de vânzare – cumpărare, figurează doar unul dintre soți. Dar acest aspect nu are importanță pentru că, atât Codul Familiei cât și Codul civil la regimul comunității de bunuri a soților arată că bunul dobândit în timpul căsătoriri de oricare dintre soți sub regimul comunității acel bun este comun. Dacă în actul de dobândire unul din soți nu a figurat nu se poate radia dreptul de proprietate fără o hotărâre pronunțată împotriva sa. Arată că acesta este motivul de nelegalitate adus în atenție și la prima instanță dar nu a fost avut în vedere fiind ignorat, prima instanță reținând că hotărârea este opozabilă și apelantului deși nu a fost parte în acea judecată. Solicită admiterea apelului pentru toate motivele detaliate. Solicită cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanța nr._/02.12.2013.
Avocat P. precizează, în completarea celor susținute, că B. L. este parte în contract pentru că este consemnată B. M. – căsătorită cu B. L. și, prin urmare, acesta este parte în baza mandatului dintre soți. Precizează că în actualele condiții legislative atât Codul civil cât și codul de procedură civilă conțin excepții de la principiul relativității și opozabilității hotărârii judecătorești. Dar excepțiile se referă la acțiunile în revendicare și la cele în evacuare, în acțiunea în evacuare produce efecte față de toate persoanele care locuiesc în imobil iar în acțiunea în revendicare și față de dobânditorul ulterior al bunului. Ori, nu este cazul în situația de față care nu poate fi exceptată.
Avocat E. pentru intimata .. prin L. J. SOLVENS S.P.R.L. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Solicită a se observa că, principala critică adusă în apel sentinței de fond se referă la faptul că hotărârea pronunțată de Judecătorul Sindic nu ar fi opozabilă apelantului B. L., fiind pronunțată doar cu soția acestuia, B. M.. Consideră că soluția primei instanței este legală, hotărârea pronunțată de Judecătorul Sindic fiindu-i opozabilă apelantului, aspect conformat de dispozițiile legale care reglementează instituția anulării, la cererea lichidatorului judiciar, a transferurilor de drepturi patrimoniale realizate de debitor către terți în frauda creditorilor săi, potrivit art. 85 din Legea nr. 85/2006.
Avocat E. precizează că în raport de aceste dispoziții legale lichidatorul judiciar a chemat în judecată debitorul societatea . și cocontractantul B. M.. Chiar dacă ar fi dorit să-l cheme în judecată pe dl. B. L. art. 85 din Legea nr. 85/2006 nu i-ar fi permis lichidatorului. Apreciază că soluția adoptată de lichidatorul judiciar este cât se poate de logică pentru că, din perspectiva naturii sale juridice, acțiunea de față este întemeiată pe instituția răspunderii civile delictuale. Practic, creditorilor le este pusă la dispoziție o astfel de acțiune pentru a anula fapta ilicită prin care debitorul, știind că intră în insolvență își înstrăinează toate bunurile patrimoniale. Este adevărat faptul că între debitor și cocontractant se încheie un contract însă, pentru terți contractul este o realitate de fapt și nu au cum să realizeze această realitate de fapt decât pe calea unei astfel de acțiuni. Ori, în situația oricărei acțiuni în care se tinde la antrenarea răspunderii civile delictuale și repunerea părților în situația anterioară calitatea procesuală pasivă aparține autorilor acelei fapte și nu altor persoane care au participat direct sau indirect la săvârșirea acelei fapte. În cauză autorii faptei ilicite sunt ., apelantul și soția sa, B. M. și, prin urmare, hotărârea nu putea fi pronunțată decât cu aceștia și nu cu alte persoane. Odată pronunțată o hotărâre în răspunderea civilă delictuală și constatat caracterul ilicit al unei asemenea fapte, consideră că efectele sale se extind și sunt opozabile tuturor celor care beneficiază în mod direct de rezultatul acestei fapte. Concret, apelantul este o astfel de persoană fiind beneficiar prin efectul legii al faptei ilicite săvârșite de . și de B. M., soția sa. Stabilindu-se caracterul ilicit al faptei și repunându-se părțile în situația anterioară efectele hotărârii se extind asupra tuturor acestor persoane. Consideră că este important faptul că apelantul nu a dobândit dreptul de proprietate printr-un act de proprietate subsecvent care ar fi trebuit să fie analizat printr-o hotărâre judecătorească. Consideră că soluția pe care o susține își găsește o aplicabilitate generală, mai ales în situația în care acțiunea în răspundere delictuală este exercitată în cadrul procesului penal. Dacă se presupune că o astfel de faptă ar constitui o infracțiune și printr-o astfel de faptă bunul în cauză ar fi intrat în proprietatea autorului faptei ilicite urmărite penal și a soțului acesteia. Consideră că nu ar putea invoca inopozabilitatea sentinței penale pentru faptul că nu a fost autor pentru că, în temeiul legii, ca efect al faptei ilicite a dobândit un drept de proprietate.
Avocat E. precizează, referitor la calitatea de parte în contract a dl. B. L. că acesta nu este cocontractant pentru că temeiul dobândirii este legea și nu mandatul pe care acesta l-a acordat soției sale. Este adevărat faptul că în doctrină s-a apelat la ideea unui mandat tacit reciproc, nefiind cazul în situația de față pentru că în speță temeiul dobândirii este legea. Pentru toate motivele prezentate și detaliate și în notele scrise pe care le depune la dosar solicită respingerea apelului, menținerea integrală a sentinței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat A. solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea plângerii și radierea înscrierii Societății Solvens și menținerea în calitate de proprietari a soților B.. Precizează că tot raționamentul apărătorului intimatei .. prin L. J. SOLVENS S.P.R.L. se bazează pe faptul că B. L. nu ar fi fost parte contractantă. Consideră că se omite a se sublinia faptul că în acel contract de vânzare – cumpărare parte este B. M. care a menționat în mod expres că este căsătorită și a indicat și cu cine. Nu se poate susține că partea cocontractantă a ascuns faptul că este căsătorită și în mod ascuns soțul ar fi dobândit în mod ascuns vânzătorului, potrivit legii proprietate devălmașă asupra bunului. Se știa de la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare că B. M. era căsătorită cu B. L., cu datele care figurează în contract. Ori, instanța de fond, după ce raționează foarte bine în primele paragrafe ale paginii patru din hotărâre că se impunea ca registratorul de Carte Funciară să analizeze aspectul opozabilității hotărârii față de B. L., ajunge la concluzia greșită a respingerii acțiunii. Solicită păstrarea doar a raționamentelor corecte, să se analizeze cauza sub toate aspectele și să admită apelul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat E. susține, față de aspectele invocate de B. M., că în toate căile de atac promovate împotriva hotărârii pronunțată de Judecătorul Sindic optica instanței a fost că nu era nevoie de introducerea în cauză a lui B. L.. P. urmare, solicită a fi avută în vedere și optica Curții de Apel Iași cu privire la acest aspect.
Avocat P. depune la dosar practică judiciară.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/01.10.2013 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată plangerea impotriva incheierii de respingere nr._/19.06.2013, dată în dosarul nr._/11.06.2013 al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, formulată de petentul B. L. în contradictoriu cu intimații S. C. L. SRL-P. L. J. SOLVENS SPRL IAȘI și B. M..
Respinge cererea petentului de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R. (f.19-22), „B. L. in calitate de asociat si administrator . a vandut, in numele si pentru aceasta societate, catre B. M., casatorita cu L., imobilul reprezentand spatiu comercial din Iasi, Calea Galății nr. 13-15 .. A-B, parter, jud. Iasi”.
P. incheierea nr. 5921/2009, in cartea funciara nr._-C1-U2 a imobilului, a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea B. M. si B. L., cu mentiunea „bun comun” (f.24).
P. sentinta nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi pronuntata in dosarul nr._ /a2 ( f. 34-42) s-a dispus anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R. (f.19-22), instanta apreciind ca actul este fraudulos, cu consecinta reintoarcerii imobilului in patrimoniul societatii debitoare aflate in procedura insolventei ..
Instanta mai retine ca prin incheierea nr._/2012 emisa de catre Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi in dosarul nr._/13.12.2012, invocandu-se drept temei sentinta civila nr. 640/2012 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr._ /a2, s-a dispus radierea dreptului de proprietate in ceea ce ii priveste pe B. M. si B. L. inscris in baza contractului 1778/16.09.2008 la BNP A. si reinscrierea dreptului de proprietate in beneficiul ..
Cererea de reexaminare formulata de petentul B. L. impotriva incheierii nr._/2012 a fost respinsa prin incheierea nr._/19.06.2013, cu motivarea ca, desi petentul B. L. nu a fost parte in procesul in care s-a pronuntat sentinta nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi, registratorul a aplicat dispozitivul sentintei judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate al acestuia asupra imobilului.
Instanta constata ca situatia din speta este caracterizata drept una particulara motivat de urmatoarele imprejurari:
Pe de o parte, instanta retine ca principiul relativitatii inscrierii vizeaza regula potrivit careia inscrierea in cartea funciara se poate face numai impotriva aceluia care, la data inregistrarii cererii este inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea va fi facuta si ca petentul B. L. nu a fost parte in dosarul nr._ /a2 solutionat prin Sentinta civila nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi (care a dispus in contradictoriu cu B. M.). P. urmare, rationamentul de principiu constă in faptul că, atat timp cat prin Sentinta civila nr. 640/10.04.2012, s-a dispus despre dreptul de proprietate inscris in cartea funciara si in favoarea petentului B. liviu (nu numai in favoarea sotiei sale, B. M.), ar fi trebuit sa i se acorde acestuia posibilitatea de a-și apăra dreptul.
F. indoiala ca se impunea ca registratorul de carte funciara sa analizeze, in respectarea principiului relativitatii, si aspectul opozabilitatii hotararii fata de B. L., nefiind suficient a se limita la constatarea existentei unei hotarari de anulare a contractului de vanzare-cumparare.
Pe de alta parte, instanta observa ca petentul B. L. nu a fost parte nici in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R. (f.19-22) si nu a dobandit dreptul in calitate de cumparator, ci intabularea dreptului si pe numele său a decurs in temeiul proprietatii comune devalmase, deci pe cale subsecventă, chiar daca producand efecte imediate.
P. urmare, conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare care au constituit obiectul analizei Tribunalului Iasi in Sentinta civila nr. 640/10.04.2012, nu se impuneau a fi analizate in ceea ce il priveste pe petentul B. L., ci doar in ceea ce o privea pe sotia sa, B. M., parte contracatanta. Din acest punct de vedere, imprejurarea ca Sentinta civila nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi nu a fost pronuntata in contradictoriu cu B. L., nu il lipseste pe acesta de substanta vreunui drept.
Astfel, instanta apreciaza ca, față de considerentele pentru care s-a dispus anularea ca fraudulos a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R., trebuie sa se dea prevalenta imprejurarii că B. L. nu ar fi dispus de alte mijloace reale si efective de aparare decat cele pe care instanta de judecata le-a avut oricum in vedere in solutionarea dosarului nr._ /a2, cu atat mai mult cu cat petentul B. L. cunostea imprejurarile in care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009, acesta fiind cel care, in calitate de asociat si administrator . a vandut, in numele si pentru aceasta societate, imobilul catre B. M., sotia sa. Or, instanta a statuat prin sentinta nr. 640/10.04.2012, ca „intentia . a fost aceea de a sustrage bunul de la urmarire”, „in speta fiind intrunite conditiile unei fraude la lege”.
Din aceasta perspectiva, convingerea instantei este in sensul ca sentinta nr. 640/10.04.2012 este opozabila si petentului B. L..
D. consecinta, nici capatul subsidiar nu are a mai fi analizat de catre instanta.
Avand in vedere cele ce preced au fost respinse ca neintemeiate plangerea petentului (art. 31 alin. 3 Legea 7/1996) si solicitarea de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata ( art. 453 alin.1 Cod procedura civila).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, petentul B. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare apelantul a învederat în primul rând că în mod greșit respingerea plângerii, încheierea a cărei reexaminare a solicitat-o fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dat fiind că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.2sin Legea nr. 7/1996 șicu dispozițiile art.885 alin.2 și 4 Cod Civil, radierea unui dreptreal dincartea funciară este permis afi făcută doar cu consimțământul titularului dreptului, iar în lipsa consimțământului la radiere, pe baza unei hotărâri judecătorești definitiveși irevocabile care săfie opozabilătitularului.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să conducăla înlocuirea acordului de voință pentru radiere este necesar ca acea hotărâre judecătorească să fie pronunțată în contradictoriu cu titularul dreptului înscris în cartea funciară, pentru că altfel este încălcat principiul relativității în materie de carte funciară, evocat de art. 893lit. a din Noul Cod Civil. Pentru a face o înscriere împotriva cuiva care la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, trebuie ca actul în baza căruia se face înscrierea să aibă ca parte pe cel care are calitatea de titular al dreptului înscris în cartea funciară.
Este de observat că s-a dispus radierea unui drept de proprietate comună devălmașă a soților în baza unei hotărâri care a fost pronunțată în contradictoriu cu numai unul dintre soți.
Cât timp nu este stabilită cota parte din dreptul de proprietate ce ar reveni societății comerciale, reînscrierea în calitate de coprorpietară alături de B. L. nu este posibilă întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 44 din Legea nr. 7/1996 și ale art.876 alin. 3 din Noul Cod Civil, care arată că mai mulți proprietari pot fi înscriși în cartea funciară numai dacă se găsesc în cazul coprprietății, caz în care trebuie să se arate partea indiviză a fiecărui proprietar.
Încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare este vădit nelegală pentrucă dacă s-a făcut referire la rectificare a unei înscrieri pe temeiul art. 908 alin.1 pct.1 dinNoul CodCivil, atât registratorul de carte funciară cât și registratorul șef au încălcat prevederile art. 907 alin.3 din Noul Cod Civil în conformitate cu care situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond.
Hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii. Astfel, deși instanța reține încălcarea principiului relativității înscrierii de către registratorul de carte funciară, nu o sacționează cu admiterea plângerii așa cum ar fi fost firesc.
Hotărârea primei instanțe a fostdată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În mod grețit instanța reține că B. L. nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare1778/2009 și nu a dobândit dreptulde proprietate în calitate de cumpărător, ci întabularea pe numele său a decurs în temeiul proprietății comune devălmașe, deci pe cale subsecventă.
Atâta timp cât în temeiul disp. Art. 30 din Codul Familiei prin actul încheiat de unul dintre soți s-a dobîndit ca drept de proprietate comună devălmașă a soților, iar întabularea s-a făcut în favoarea ambilor soți, pentru radierea dreptului din carteafunciară, în mod necesar trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva ambilor soți.
În mod greșit reține instanța de fond că analiza condițiilor de validitate ale contractului trebuie analizate numai în contradictoriu cu partea contractantă B. M.. Atâta timp cât contractul a avut ca efect dobândirea unui drept de proprietate în devălmășie în patrimoniul soților, pentru ca hotărârea să fie opozabilă ambilor soți,judecata acțiunii în anulare trebuia să aibă loc în contradictoriu cu ambii soți.
Apelul a fost formulat în termen, timbrat legal, semnat și motivat.
Intimata ., prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingereaapeluluiși păstrareasentinței pronunțatede Judecătoria Iași.
În aoel s-aadministrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 296 C. pr. civ., Tribunalul constată următoarele:
P. cererea înregistrată la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara petentul B. L. a solicitat modificarea incheierii_/2012 în sensul respingerii cererii de radiere a dreptului de proprietate ce a fost inscris in favoarea beneficiarilor B. M. si B. L. si a cererii de reinscriere a dreptului de proprietate pentru . iar în subsidiar modificarea încheierii în sensul admiterii numai in parte a reinscrierii dreptului pentru ., adica numai in ceea ce priveste cota-parte din dreptul de proprietate ce a revenit intimatei B. M..
P. incheierea nr._/19.06.2013 emisă de OCPI Cererea de reexaminare formulata de petentul B. L. impotriva incheierii nr._/2012 a fost respinsa, cu motivarea ca, desi petentul B. L. nu a fost parte in procesul in care s-a pronuntat sentinta nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi, registratorul a aplicat dispozitivul sentintei judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate al acestuia asupra imobilului.
Împotriva încheierii nr._/19.06.2013 a fosrmulat plângere petentul B. L., înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._ .
În speță, tribunalul constată că sentința civilă nr._/01.10.2013 a Judecătoriei Iași este legală și temeinică .
Conform art. 20 alin 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare: „ (1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.” iar art. 48 alin. 1 lit. a din același act normativ prevede că: „ (1) In cazul in care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, daca înscrisul îndeplinește următoarele condiții:….a)este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;.”
Din probele administrate in cauză rezultă că încheierea atacată este legală și temeinică fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale .
P. contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R. (f.19-22), „B. L. in calitate de asociat si administrator . a vandut, in numele si pentru aceasta societate, catre B. M., casatorita cu L., imobilul reprezentand spatiu comercial din Iasi, Calea Galății nr. 13-15 .. A-B, parter, jud. Iasi”.
P. incheierea nr. 5921/2009, in cartea funciara nr._-C1-U2 a imobilului, a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea B. M. si B. L., cu mentiunea „bun comun” (f.24).
P. sentinta nr. 640/10.04.2012 a Tribunalului Iasi pronuntata in dosarul nr._ /a2 ( f. 34-42) s-a dispus anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1778/16.09.2009 de catre BNP A. R. (f.19-22), instanta apreciind ca actul este fraudulos, cu consecinta reintoarcerii imobilului in patrimoniul societatii debitoare aflate in procedura insolventei ..
În mod corect s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară pe numele soților B. și reînscrierea dreptului de proprietate al . pentru imobilul în litigiu, avându-se în vedere sentința civilă nr. 640/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Susținerea apelantului că hotărârea nu-i este opozabilă și nu putea produce efecte asupra dreptului său de proprietate înscris în cartea funciară este nefondată.
Pe de o parte, petentul a dobândit dreptul de proprietate avându-se în vedere calitatea sa de soț al cumpărătorului și în temeiul dispozițiilor art. 30 Cod Familie, el nefiind parte în contractul de vânzare cumpărare și a pierdut același drept de proprietate prin constatarea nulității actului de vânzare cumpărare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Nu se poate reține că nefiind parte în cauza în care a fost pronunțată nulitatea contractului de vânzare cumpărare dreptul său de proprietate ar fi fost păstrat.
De asemenea, nu se poate reține că instanța de fond a aplicat regulile unui mandat tacit prezumat între soți în materia proprietății imobiliare întrucât B. M. nu a dispus în nici un fel asupra dreptului de proprietate asupra apartamentului, ci doar a suportat consecințele legale ale încheierii unui act lovit de nulitate absolută, act în care petentul nu a fost parte.
Tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 435 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă potrivit cărora hotărârea judecătorească este opozabilă oricărei persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.
Ori, petentul nu a făcut dovada că dreptul său de proprietate dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare desființat ar fi rămas valabil.
În aceste condiții, urmează ca tribunalul să respingă apelul formulat de către petent, împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petentul B. L. împotriva sentinței civile nr12433 din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M. /S.M. 6 ex.
Jud. fond – R. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 655/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 629/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
