Contestaţie la executare. Decizia nr. 1265/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1265/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1265/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Septembrie 2014
Președinte - M. D.
Judecător –M. M.
Judecător – C. E.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1265
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul T. M. împotriva sentinței civile nr. 1814/06.02.2014 a Judecătoriei Iași, intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța pune în vedere recurentului să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1552 lei sub sancțiunea anulării cererii.
Recurentul arată că a depus la dosar prin serviciul de registratură chitanța reprezentând dovada achitării taxei de timbru împreună cu răspunsul la întâmpinare, depune la dosar o copie după chitanța nr. ISXUC_ din 09.09.2014 în cuantum de 1550 lei și copie după răspunsul la întâmpinare.
Instanța dispune ca grefierul de ședință să facă verificări în acest sens.
Verificând programul Ecris grefierul de ședință arată că la data de 09.09.2014 s-a depus de către recurent prin serviciul de registratură chitanța prin care face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1550 lei.
Interpelat fiind recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat ,instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul.
Recurentul având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 1814/06.02.2014 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Respinge excepția inadmisibilității, invocată de intimată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul T. M., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 140F, în contradictoriu cu Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, cu sediul în Iași, .. 26.
Anulează titlul executoriu nr._ din 14.01.2013, somația de plată nr._ din 14.01.2013, emise de Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași pe numele contestatorului debitor T. M..
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestator privind daune morale și materiale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea reînregistrată sub nr._, inițial sub nr._ din 25.01.2013, contestatorul T. M. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 22/_ /_ emise pe numele său la 14.01.2013 de către ANAF Administrația Finanțelor P. a MUn. Iași.
In motivarea contestației la executare se arată că din documente nu reiese clar obligația fiscală a persoanei fizice T. M. pensionar și ale Intreprinderii Individuale T. E. M., deoarece nu este specificat codul de inregistrare fiscală, fapt ce atrage nulitatea acestora. Nu s-a repsectat art. 9 din OG nr. 92 din 2003 privind dreptul de a fi ascultat, nu i s-a comunciat titlul de creanță anterior, referitor la obligațiile de plată și accesorii pentru a le putea contesta. A mai precizat contestatorul că până la 26.01.2011 a fost ofiter salariat la IU Iasi, împreună cu soția detine un imobil ce a fost închiriat pe diverse perioade. La 14.04.2011 a înființat Întreprinderea Individuală T. M. cu care a avut activitate doar 8 luni în anul 2011 și 4 luni in anul 2012, lucru datorat și crizei financiare. A solicitat contestatorul verificarea obligațiilor principale și accesoriilor, toate acestea părându-i disproporționate.
A mai precizat contestatorul că a contestat la CAS actele, dar nu a primit răspuns. Datorită acestora nu a putut primi cazier fiscal și nu a putu participa la licitații, firma sa a avut pierderi în anul 2012, astfel că solicită și despăgubiri morale și materiale de 100.000 lei cu toate acestea serviciile medicale sunt de proastă calitate, nu se respectă Legea sănătății, nu s-au eliberat cardurile de sănătate care să cuprindă limitele financiare asigurate.
În drept a invocat OUG nr. 95.
Contestația la executare a fost legal timbrată
In dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Alăturat s-au depus copii înscrisuri.
Legal citată, intimata, prin reprezentanții săi legali, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare. A invocat intimata excepția inadmisibilității raportat la dispozițiile art. 172 din CPF. Contestatorul trebuia să conteste decizia de impunere pentru a invoca apărările din prezenta cerere. Arată intimata ca petentul contestatr avea obligația de a își declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor. Cum acesta nu a depus declarații și nici nu a efectuat plăți, organul fiscal a calculat obligațiile fiscale în conformitate cu art. 110 al. 3 din CPF, și a emis decizia de impunere care constituie titlul de creanță. A mai precizat intimata că decizia de impunere a fost comunicată.
În concluzie, solicită intimata respingerea contestației, actele de executare emise de intimată respectând prevederile OG nr. 92 din 2003.
A solicitat intimata judecarea cauzei și în lipsă.
Alăturat s-au depus înscrisuri, copii de pe dosarul de executare cuprinzând: somatie, titlu executoriu, dovada comunicare, decizie de impunere, decizie calcul accesorii, anunț colectiv.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse.
Analizând susținerile părților, dispozițiile legale incidente in materie fiscală si probatoriul administrat, instanța retine:
Excepția inadmisibilității va fi respinsă având în vedere că se contestă pe calea contestației la executare titlul executoriu și somația de plată emise de intimată, iar împrejurarea că apărările contestatorului vizează și titlul de creanță, privește fondul cauzei. Astfel, contestatorul a precizat în mod expres că nu contestă decizia de impunere dar a făcut referire la faptul că actul respectiv - titlu de creanță, nu i-a fost comunicat. Acest aspect poate fi invocat pe calea contestației la executare, astfel că urmează a fi analizat în continuare, contestația la executare fiind admisibilă în raport de aceste apărări. În consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității.
Pe fond, instanța reține că la data de 14.01.2013 intimata a emis în dosarul de executare nr._/2013 somația și titlul executoriu contestate în cauză prin care a reținut în sarcina contestatorului suma de 4472 lei reprezentând contribuții asigurări de sănătate și accesorii, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere nr. 7588/2012.
In drept, retine instanța ca executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, în cauza de față decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere – act administrativ fiscal și titlu de creanță - nu a fost comunicată contestatorului la domiciliul său potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acestuia sa ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta sa aibă posibilitatea fie de a face plata fie de a contesta actul.
Deși intimata a înaintat contestatorului actul administrativ fiscal spre a fi comunicat cu confirmare de primire, actul nu a fost comunicat la domiciliul contestatorului de la acea dată – 15.06.2012, în Iași, .. 140 F, ci la o altă adresă la care contestatorul a avut stabilit domiciliul numai până la data de 15.04.2011, adică în Iași, Al. D., nr. 1, . această ultimă adresă s-a restituit cu mențiunea destinatar mutat, iar ulterior intimata nu a procedat la o nouă comunicare la domiciliul contestatorului, cu care acesta figura și în evidențele oficiale.
Prin urmare, instanța reține că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatorului, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat. Or, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Astfel, potrivit art. 45 din Codul de Procedură Fiscală: Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
În consecință, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită în ce privește suma de 4472 lei indicată in Decizia de impunere 7588/2012 a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
Având în vedere cele reținute, instanța va admite contestația la executare formulată.
În ce privește modul de calcul al contributiilor la asigurări sociale, instanta apreciază că posibilitatea invocării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Potrivit disp.art.172 C.pr. fiscala, contestatia la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanta, daca exista o cale de atac împotriva acestuia, prevazuta de o lege speciala, iar art.205 C.pr.fisc. prevede ca împotriva temeiniciei actelor administrativ fiscale, se poate formula contestatie la organul fiscal.competent. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, potrivit art. 218 CPF. Cum, în speta, titlul executoriu a fost emis in baza titlului de creanță, instanta constata ca nu se pot invoca motive de fond legate de netemeinicia acestui titlu, ci poate doar verifica doar daca acesta corespunde cu actul administrativ fiscal. Având în vedere însă că anterior s-a constatat că titlul de creanță nu a devenit executoriu prin efectul legii, instanta nu va mai analiza acest aspect.
În ceea ce privește daunele morale și materiale solicitate, contestatorul a pretins aceste daune întrucât i-ar fi fost îngrădit dreptul de a participa la anumite licitații. Instanța constată că nu s-a făcut dovada prin probatoriul administrat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a împrejurării că executarea silită inițiată împotriva sa ar fi condus la îngrădirea dreptului contestatorului de a desfășura sau participa la o activitate economică, astfel că urmează a respinge cererea privind daune materiale. Deși a solicitat daune morale, contestatorul nu a indicat în concret în ce anume au constat aceste daune, nici nu le-a dovedit, astfel că și această cerere va fi respinsă.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. M., criticând sentința ca nelegală și netemeinică. Arată recurentul faptul că sentința este nedreaptă prin modul cum a fost formulată, neproducând efectele juridice scontate care să stabilească adevărul și să înlăture obligatiile fiscale care eronat i-au fost stabilite si impuse prin titlu executoriu nr._ din 14.01.2013 si somatia de plata nr._ din 14.01.2013 emise de Administratia Judeteana a Finantelor P. lasi.
Arată recurentul că eronat s-a stabilit contributia de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor având în vedere faptul că în acea perioadă 2007/2010 nu se încadra în prevederile art. 247 alin 2 lit f din Legea 95/2006, unitatea la care lucra –ISU Iași – depunând fișe fiscale anuale la ANFP Iași și contribuțiile de sănătate la CAS a MAI-CASOPSNAJ.
Invocă așadar recurentul faptul că în mod greșit s-a reținut de instanță că nu s-a contestat decizia de impunere câtă vreme acest lucru nici nu era posibil, aceasta nefiind comunicată, recurentul apreciind că se subînțelege faptul că a contestat și această decizie, de asemenea, greșit a reținut prima instanță că nu a solicitat cheltuieli de judecată câtă vreme a solicitat expres acest lucru în ședința din data de 28.01.2014. Solicită, de asemenea, recurentul daune morale și materiale de 100 mii lei pentru stresul și disconfortul creat pe timpul a 1,5 ani de proces, recurentul fiind bolnav, deplasarea la fiecare termen fiind foarte anevoioasă, fiind împiedicat indirect să participe la anumite licitații întrucât în toată această perioadă nu a putut primi cazierul fiscal datorită debitelor eronat stabilite.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata Directia Generala Regionala a Finantelor P. lasi - Administrația Judeteana a Finanțelor P. lași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Susține intimata faptul că Judecătoria Iași nu are competența de a anula decizia de impunere, act administrativ fiscal, deoarece acesta trebuia contestat mai întâi pe cale administrativă și ulterior la instanța de judecată.
De asemenea, cererea privind daunele morale este neîntemeiată, recurentul nefăcând dovada vătămării produse sau a prejudiciului moral cert determinat, neputându-se stabili nici modul în care acestea au fost cuantificate.
Arată intimata și faptul că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu este în culpă procesuală, nedeterminând prin atitudinea sa în cursul procesului aceste cheltuieli.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 299, 304 indice 1 cod procedură civilă.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, în limitele și pentru considerentele ce succed:
Prin prezenta acțiune contestatorul T. M. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 22/_ /_ emise pe numele său la 14.01.2013 de către ANAF Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași. Prin sentința civilă recurată prima instanță a admis contestația și a anulat cele două acte administrative emise în procedura executării inițiate împotriva contestatorului, reținând că decizia de impunere nu a fost legal comunicată contestatorului, neputând fundamenta, astfel, o executare silită.
Contestatorul, deși a obținut câștig de cauză în acțiunea formulată, este nemulțumit de faptul că nu a fost anulată și decizia de impunere care stabilește în sarcina sa contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și accesorii. Tribunalul apreciază neîntemeiat acest motiv de recurs și îl va înlătura avându-se în vedere faptul că decizia de impunere este un act administrativ fiscal pentru care legea prevede o procedură specială de contestare: astfel, potrivit disp. art. 209 și următ. din OG 92/2003, contestația se introduce la organul administrativ emitent, iar împotriva soluției pronunțate de acesta se poate formula contestație la instanța de contencios administrativ, instanța de executare investită cu soluționarea unei contestații la executare neputând analiza și dispune cu privire la anularea deciziei de impunere, operațiune pentru care este prevăzută prin lege o altă cale de atac. Prin urmare, corect prima instanță a dispus doar în ceea ce privește anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 22/_ /_ emise pe numele său la 14.01.2013 de către ANAF, neavând competența de a se pronunța cu privire la anularea titlului de creanță-decizia de impunere.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că greșit a reținut prima instanță că nu a solicitat cheltuieli de judecată Tribunalul îl apreciază întemeiat. Analizând încheierea de ședință din data de 28.01.2014 Tribunalul reține faptul că, având cuvântul pe fondul cauzei, contestatorul, recurent azi, a solicitat obligarea intimatei la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată, astfel că eronat prima instanță a luat act că acestea nu au fost solicitate și, prin urmare, eronat, nu le-a acordat acestuia, Tribunalul urmând a admite recursul pentru acest motiv, cu consecința modificării sentinței.
Neîntemeiat este însă motivul de recurs vizând acordarea daunelor materiale și morale, prima instanță reținând în mod corect că în cauză acestea nu au fost probate, recurentul solicitând aceste daune pentru stresul și disconfortul creat pe timpul a 1,5 ani de proces, arătând că este bolnav, iar deplasarea la fiecare termen a fost foarte anevoioasă, fiind împiedicat indirect să participe la anumite licitații întrucât în toată această perioadă nu a putut primi cazierul fiscal datorită debitelor eronat stabilite. Tribunalul apreciază neîntemeiate aceste susțineri câtă vreme pe acest capăt de cerere contestatorul recurent nu a înțeles administra probe.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de T. M. împotriva sentinței civile nr. 1814/06.02.2014 a Judecătoriei Iași pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta DGFP-AFP Iași la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță în cuantum de 194,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judicfiar, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, față de motivele pentru care recursul a fost admis, Tribunalul va obliga intimata DGFP-AFP Iași la plata către recurent a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 50 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de T. M. împotriva sentinței civile nr. 1814/06.02.2014 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte:
Obligă pârâta DGFP-AFP Iași la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță în cuantum de 194,5 lei.
Obligă intimata DGFP-AFP Iași la plata către recurent a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 50 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. C.E. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/30.10.2014
Jud. fond H. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 578/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 690/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
