Evacuare. Decizia nr. 2110/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2110/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-10-2012 în dosarul nr. 2110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Octombrie 2012
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător –M. M.
Grefier –M. Getuța
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2110
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți M. IAȘI P. P., C. L. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 6956/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați B. E. C., B. M. I., B. V. M., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata B. E. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurenți prin serviciul de registratură la data de 03.08.2012 ordinul de plată nr. 2075 din data de 27.06.2012 în cuantum de 4 lei, ordinul de plată nr. 2173 din data de 27.06.2012 în cuantum de 1 leu, timbru judiciar cuantum de 0,3 RON.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, complinit timbrajul, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Intimata B. E. C. se legitimează cu carte de identitate . nr._, depune la dosar un înscris reprezentând chitanța . 123 din 09.10.2012 reprezentând contravaloare întreținere restantă în cuantum de 1.300 lei.
Instanța constată că înscrisul depus la acest termen de judecată de către intimată emană de la recurenți și apreciază că nu se impune comunicarea acestuia.
Interpelată fiind intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Instanța acordă cuvântul pe capătul de cerere având ca obiect în ceia ce privește evacuarea pârâților.
Intimata B. E. C. arată că pentru datoriile de la întreținere va încheia un contract de eșalonare a datoriilor, interpelată fiind precizează că nu este de acord cu evacuarea lor din imobil, arată că va plăti toate datoriile.
Interpelată fiind precizează că M. I. este soțul și V. M. este fiul său în vârstă de 10 ani.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 6956/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere formulat de reclamantul M. Iași, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții B. E.-C., B. M.-I. și B. V.-M., privind cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente acestora și a fost respins capătul de cerere formulat de reclamantul M. Iași, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții B. E.-C., B. M.-I. și B. V.-M., privind evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. Iași, ., ., parter, .> Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, în ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente, este întemeiată excepția de netimbrare. Astfel, deși a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării timbrajului aferent pentru acest capăt de cerere, fiind acordat în acest sens un termen de judecată, reclamantul nu s-a conformat și nu a achitat taxa de timbru. Or, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii.
În ceea ce privește cererea de evacuare a pârâților din imobil, instanța de fond a reținut că între reclamant și pârâtul N. V. a intervenit contractul de închiriere nr._/18.01.1985, având ca obiect transmiterea folosinței spațiului cu destinație de locuință socială, situat în Iași, .. 47, ., pe perioada 01.11.1984 – 01.11.1988, beneficiari ai folosinței fiind, alături de titularul dreptului locativ familia acestuia. După expirarea duratei contractului, pârâții au continuat să locuiască în spațiul închiriat, fără a fi tulburați de către locator și fără a le fi anunțată intenția de neprelungire a raporturilor locative înainte de expirarea termenului stabilit în contract, astfel încât a operat tacita relocațiune. Mai mult, pârâta a făcut dovada, în condițiile economice actuale, că face eforturi pentru achitarea debitului constând în cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente. Raportat la disp.art.20 din contractul de închiriere, prima instanță a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind evacuarea pârâților din locuință, reținând și faptul că această măsură sancționatorie nu poate interveni în condițiile derulării raporturilor contractuale dintre părți în baza unui contract valabil, ce-și produce efectele ca urmare a tacitei relocațiuni și cu privire la care reclamanții nu și-au manifestat prin prezenta cerere intenția de denunțare.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții M. Iași, prin P., și C. L. al mun. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții au invocat disp. art. 1810 cod civil și au susținut că din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că pârâții au fost notificați cu privire la situația locativă prin adresele nr._/28.02.2011, nr._/26.05.2011 și nr._/05.10.2011, în mod greșit instanța de fond reținând că pârâții nu au fost tulburați în folosința spațiului. De asemenea, s-a susținut că în speță nu poate opera tacita relocațiune atât timp cât contractul de închiriere a expirat în anul 2009, iar pârâții, deși au fost notificați cu mențiunea de a solicita prelungirea relațiilor contractuale, nu s-au prezentat pentru a solicita aceasta și nici pentru a depune actele necesare prelungirii contractului de închiriere. Mai mult, introducerea acțiunii civile întrerupe intervenția tacitei relocațiuni.
Recurenții au mai susținut faptul că art. 20 din contract reținut de către instanța de fond nu există și au invocat și prevederile art. 1831 și ale art. 1832 Cod civil.
Pentru toate aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
P. acțiunea introductivă, reclamanții M. Iași, prin P., și C. L. al mun. Iași au solicitat evacuarea pârâților din imobilul situat în Iași, ., ., parter, . obligarea acestora la plata sumei de 4266 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și a sumei de 1273 lei cu titlu de majorări de întârziere, calculate până la data de 31.08.2011. P. sentința civilă recurată, instanța de fond a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere și a respins capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâților din imobil. P. cererea de recurs, reclamanții au formulat critici doar în ceea ce privește soluția instanței de fond în capătul de cerere privind evacuarea pârâților.
Or, față de probele administrate în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților de evacuare a pârâților din imobil.
Astfel, la data de 01.02.2006, între C. L. al Municipiului Iași, în calitate de locator, și B. E. C., în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 1051/01.02.2006, contract prin care C. L. al Municipiului Iași a închiriat pârâtei B. E. C. imobilul situat în Iași, ., ., parter, .. Din cuprinsul anexei nr. 1 la contract rezultă în imobilul ce a format obiectul închirierii locuiesc, în calitate de titular și membri de familie, pârâții B. E. – C., B. M. – I. și B. V. – M.. De asemenea, din cuprinsul acestui contract rezultă că durata închirierii a fost de 3 ani, începând cu data de 01.02.2006 și până la data de 01.02.2009. Totodată însă, instanța de recurs reține că între părți a intervenit tacita relocațiune întrucât după data de 01.02.2009 pârâții au continuat să locuiască în imobil și să achite chiria, iar reclamanții, în calitate de proprietari, au acceptat tacit această situație și au încasat sumele achitate de pârâți cu titlu de chirie. În consecință, sunt neîntemeiate susținerile recurenților referitoare la faptul că între părți nu a operat tacita relocațiune.
Potrivit disp. art. 11 din contractul de închiriere, plata utilităților se face la administrația blocului, în termen de 15 zile de la data afișării listelor de plată, iar potrivit disp. art. 17 din contract, în cazul în care chiriașul nu respectă obligațiile cu privire la întreținerea și înlocuirea elementelor și instalațiilor din folosința comună, la repararea și folosirea suprafețelor locative închiriate, precum și cu privire la plata chiriei sau a utilităților potrivit prevederilor legale, proprietarul poate cere rezilierea contractului de închiriere și evacuarea chiriașului.
Or, în speță, instanța de recurs reține că reclamanții – recurenți nu au făcut dovada faptului că pârâții nu au respectat clauzele contractuale, pentru a fi justificată cererea privind evacuarea acestora din imobil. Astfel, pe de o parte, instanța de recurs reține că reclamanții nu au probat faptul că pârâții datorează sumele precizate în acțiunea introductivă cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, fișele individuale depuse la dosar nefăcând dovada certă a sumelor datorate. De altfel, din cuprinsul convenției de plată nr. 276/06.12.2011 rezultă că pârâții ar datora, la nivelul lunii octombrie 2011, suma de 3110,01 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, în timp ce prin acțiunea introductivă, reclamanții au susținut că suma datorată de pârâți ar fi de 5539 lei (4266 lei + 1273 lei). Pe de altă parte, instanța reține că pârâții au făcut dovada că au plătit cheltuieli de întreținere restante, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
În aceste condiții, având în vedere faptul că reclamanții nu au probat cu certitudine suma datorată de pârâți, precum și faptul că pârâții au achitat suma totală de 4800 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea privind evacuarea pârâților din imobil.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții M. Iași, prin P. și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr. 6956/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.E.C. C.C.E. M.M. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 06.11.2012
Judecător fond: B. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2091/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2366/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
