Fond funciar. Decizia nr. 2091/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2091/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-10-2012 în dosarul nr. 2091/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Octombrie 2012
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2091/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către C. Județeană Iași P. S. D. De Proprietate împotriva sentinței civile nr. 3752 din 27.12.2011 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind C. D. C., având ca obiect fond funciar, plângere împotriva Hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 05.10.2012 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla delegat să participe la un seminar, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata la aceasta instanța sub nr._, petentul C. D. C. a solicitat, in contradictoriu cu intimata C. Județeana de Fond Funciar Iași, desființarea Hotărârii nr. 373/01.02.2011 si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,19 ha teren situat pe raza ..
In motivarea acțiunii se arata ca, in fapt, petentul este moștenitorul defuncților C. D. si E., calitate in considerarea căreia a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 4,19 ha, in temeiul Legii nr. 247/2005. Terenul solicitat spre reconstituire nu a fost înscris in registrul agricol, insa autorii reclamantului l-au avut in proprietate, existând in acest sens acte vechi de proprietate. Reclamantul face referire la un act autentic de vânzare-cumpărare încheiat in anul 1924, prin care s-a cumpărat o suprafața totala de 11 ha, care apoi a fost impartită intre frați. Din aceste suprafețe, doar 7 ha au fost trecute in registrul agricol, pentru care s-a si obținut titlu de proprietate, restul de 4,19 ha fiind stăpânita in prezent de către petent, dar care a fost solicitata spre reconstituire abia in temeiul Legii nr. 247/2005.
In drept, se invoca prevederile Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 3752 din 27.12.2011 Judecătoria P. a admis acțiunea formulata de petentul C. D. C., dom. in ., jud. Iași, in contradictoriu cu intimata C. Județeana de Fond Funciar Iași.
A desființat Hotărârea nr. 373/01.02.2011 emisa de C. Județeana de Fond Funciar Iași si a reconstituit pe numele petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,19 ha teren situat pe raza ., pe vechiul amplasament, in măsura in care acesta este liber.
A luat act ca nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecata.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Petentul C. D. C. este fiul defunctului C. D. si E., pe numele mamei sale fiind emis titlul de proprietate nr._/19.05.1997 pentru suprafața totala de 7,00 ha teren.
Din verificarea contractelor autentice de vânzare-cumpărare încheiate in anii 1924, 1935 si respectiv 1947(filele 69 – 71 dosar) se constata ca autorii petentului au cumpărat o suprafața totala de 12, 24 ha teren. Din aceasta suprafata, așa cum s-a arătat, 7, 00 ha teren au fost reconstituite conform titlului de proprietate nr._/19.05.1997, deși in registrul agricol C. D. a figurat in perioada 1959-1962 doar cu o suprafața de 4,05 ha teren.
Intimata a respins cererea de reconstituire a petentului pentru restul de suprafața nereconstituita, motivat de faptul lipsei dovezii dreptului de proprietate.
In raportul de expertiza întocmit in cauza către dl. expert M. I., s-a procedat la identificarea suprafeței de teren deja reconstituite prin titlul de proprietate nr._/19.05.1997, constatându-se totodată ca suprafața de 4,15 ha teren in litigiu formează un singur trup, comun cu suprafața de 26.026 mp teren înscris in titlul de proprietate in T 54.
Astfel, din coroborarea mențiunilor din actele de vânzare-cumpărare încheiate de autorii petentului cu faptul ca terenul in litigiu se afla in continuarea celui deja reconstituit (pentru care s-au avut in vedere aceleași acte de vânzare si nu doar mențiunile din registrul agricol), instanța, văzând si concluziile raportului de expertiza, apreciază ca fiind dovedite de către petent nu doar calitatea de moștenitor ci si dreptul de proprietate deținut de autorii săi cu privire la suprafața in litigiu.
In concluzie, instanța va proceda la desființarea hotărârii comisiei județene si va reconstitui pe numele petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,15 ha teren, întindere stabilita in cadrul expertizei. Insa, având in vedere disp. art. 5 din HG 890/2005, este atributul comisiei locale sa stabilească daca si in ce măsura vechiul amplasament solicitat spre reconstituire, si identificat prin raportul de expertiza, poate face obiectul punerii in posesie către petent.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta C. Județeană Iași de fond funciar, care a formulat următoarele critici.
Greșit a admis instanța de fond acțiunea și a dispus desființarea Hotărârii nr. 373 din 2011 a Comisiei județene emisă in privința reclamantului C. D..
Instanța de fond a reținut probatorii contradictorii, evidente din chiar motivarea hotărârii. Prin cererea formulată la Legea 247/2005 reclamantul solicită teren fără a indica și suprafața. La legile anterioare s-a eliberat titlu pentru suprafața de 7,05 ha teren deși validarea este doar pentru suprafața de 3,65 ha.
Invocă dips. art. 6 din Legea 1/2000 in raport de care apreciază că speța de față se circumscrie ipotezei reglementate de art. 6 indice 1 din Legea 247/2005, insă reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege. Instanța reține că i s-a reconstituit suprafața de 7,00 ha deși în evidențele agricole figura cu 3,65 ha fără a face cercetări asupra temeiului pentru care s-a atribuit o suprafață mai mare. Instanța a admis ca fiind suficiente in dovedirea proprietății înscrisurile depuse de către reclamant și expertiza care nu are relevanță. Este posibil ca pe titlul emis să nu fie respectat vechiul amplasament dar întinderea dreptului să fie dovedită și cu înscrisurile depuse in cauză. Instanța de fond demonstrează nesiguranță: deși administrează o expertiză pentru stabilirea amplasamentului lasă la aprecierea comisiei locale identificarea amplasamentului.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate in sensul respingerii plângerii ca nefondată.
Intimatul C. D. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate. În acțiunea promovată a arătat că terenul provine de la părinții săi, care la rândul lor l-au primit de la autorii lor, mai exact bunicul său, C. E..
La dosar există actul autentic de vânzare-cumpărare care face dovada faptului că bunicul său, C. E., a avut în proprietate 11 ha . Din această suprafață 0,50 ha a vândut-o familiei T. Coicef iar 10,50 ha a împărțit-o copiilor, tatăl său fiind unul dintre cei care a primit suprafața de 2,50 ha. Potrivit înțelegerii dintre frați porțiunile ce reveneau altor doi frați au fost stăpânite tot de tatăl intimatului, și părinții săi au avut la data căsătoriei o . suprafețe de teren, parte din ele provenind de la părinții lor, inclusiv de la C. E. iar parte au fost cumpărate cu acte autentice de vânzare-cumpărare. In total părinții săi au stăpânit 11,19 ha dar nu toate suprafețele au fost trecute în registrul agricol ci doar 7 ha, pentru care deja a obținut titlu de proprietate. Suprafața de 4,19 ha nu a fost menționată în titlul de proprietate întrucât nu a fost trecută în registrul agricol și nu l-a găsit la momentul la care a solicitat reconstituirea, insă nici legea nu permitea acordarea decât a maxim 10 ha.
Corect a dispus instanța de fond reconstituirea raportat la actele de vânzare-cumpărare din 1924, 1935 și 1947 precum și la posesia terenului și evidențele agricole. In plângerea formulată a menționat clar că suprafața se compune din 3,54 ha teren in jurul casei, in total fiind suprafața de 7 ha iar denumirea locală ”Balta P.” situată pe deal mai mult fânaț, pășune și este vecină cu răul Siret, 13 ari vin din contractul de vânzare-cumpărare de la C. V. care reprezintă cota de reducere, 4 ari grădină reprezintă tot cota de reducere iar restul terenului, de asemenea, reprezintă cota de reducere practicată la nivel de comună pentru suprafețe care deja sunt menționate în titlul de proprietate, dar reduse.
P. suprafața de 3,54 ha a primit deja subvenții de la APIA P., adeverința nr. 2205 din 11.05.2009 fiind dovadă a celor menționate. Corect a reținut instanța că a făcut dovada calității de moștenitor, că a dovedit cu acte dreptul de proprietate de la autorii săi pentru suprafața in litigiu. Faptul că i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru suprafața de 7 ha deși în evidențe ar figura cu o suprafață mai mică reprezintă un drept câștigat iar ceea ce nu i s-a reconstituit a fost dovedit cu prisosință in prezentul litigiu. E. se susține in cerere că terenul ar fi deja reconstituit iar consemnările din registrele agricole dintre anii 1945-1990 in cereri de intrare in CAP și in documente de la arhive ar avea valoare declarativă cu privire la proprietate dacă nu sunt însoțite de titluri de proprietate. A depus la dosar acte autentice. Potrivit registrului agricol in anul 1959 C. E. D. figura cu suprafața de 7,80 ha și nu 3,65 ha.
A depus la dosar copie după fila de registru agricol pentru C. E. D..
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a dat eficiență constatărilor expertului respectiv posesiei reclamantului asupra terenului solicitat a fi reconstituit fără o analiză globală a probatoriului. S-a dispus, astfel, reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru întreaga suprafață de 4,19 ha reținându-se in genere faptul că reclamantul posedă ceea ce solicită, și că suprafața de 4, 15 ha teren in litigiu formează un singur trup, comun cu suprafața de_ mp teren înscris in titlul de proprietate al numitei C. E., in T 54. Coroborarea acestor concluzii cu actele de proprietate vechi ale autorilor reclamantului au convins instanța pentru îndreptățirea reclamantului.
Este real că cererea de reconstituire formulată de către reclamantul C. D. C. la data de 1.10.2008 se raportează explicit la contractele de vânzare cumpărare ale autorilor săi, bunicul C. E. respectiv părinții săi, C. D. și C. E.. Analiza îndreptățirii sale la reconstituire nu poate fi realizată, insă, fără relația dintre ceea ce i s-a reconstituit până acum și întinderea dreptului de proprietate al autorilor săi.
In acest registru, critica recurentului potrivit căreia era necesar ca instanța de fond să analizeze motivul pentru care mama reclamantului, C. E., are deja beneficiul unui titlu de proprietate pentru 7 ha deși in registrul agricol C. D. figura cu 3,65 ha este întemeiată.
Reclamantul invocă faptul că părinții săi au cumpărat mai multe terenuri anterior sau ulterior datei căsătoriei și au avut beneficiul unor suprafețe de teren de la C. E..
Singurul act de vânzare-cumpărare al părinților reclamantului depus la dosar este cel datat din 7.01. 1947 – fila 69 dosar fond ( cumpărător C. I.) pentru 30 prăjini sau 5370 mp. Distinct de acesta s-au mai depus la dosar două acte de vânzare cumpărare încheiate de bunicul reclamantului, C. E., pentru suprafețele de 11 ha și 5792 mp ( din 13.11.1924 –fila 71 dosar fond) respectiv act de veșnică vânzare din 28.02.1935 pentru suprafața de 7 prăjini sau 1253 mp.
P. C. E. nu s-a făcut dovada unui rol agricol, separat, cum nu s-a făcut dovada nici a datei decesului acestuia pentru a se analiza ipoteza deținerii de catre acesta a unui rol agricol distinct, concomitent cu rolul deținut de C. D.. Având in vedere că la dosar s-a depus pentru părinții reclamantului doar contractul de vânzare –cumpărare din anul 1947 pentru suprafața de 5370 mp, susținerea reclamantului potrivit căreia părinții săi au cumpărat mai multe suprafețe de teren, parte netrecute in registrul agricol, rămâne nedovedită, iar instanța va înlătura această teză. Nu s-a dovedit – prin depoziții de martori sau orice alt mijloc de probă - faptul că existau in proprietatea părinților reclamantului suprafețe de teren neînscrise in registrul agricol, așa cum nu s-a demonstrat nici dobândirea in proprietate de către aceștia a altui teren decât cel de 5370 mp.
In absența unor evidențe din care să rezulte dacă rolul agricol al tatălui reclamantului a fost concomitent cu un eventual rol agricol al bunicului C. E. dar și a altor dovezi din care să rezulte că părinții reclamantului au dobândit in proprietate alte terenuri decât cei 5370 mp prin contractul din 1947 tribunalul constată că justificarea mențiunilor din registrul agricol pentru anii 1960-1962 pentru C. D. rămâne, alături de contractul din 1947, terenul dobândit de la tatăl său. Dacă această teză ar fi înlăturată, atunci înscrierea in registrul agricol a suprafeței de 7,80 ha la nivelul anului 1959, redusă la 4,06 ha la nivelul anilor 1960, 1961 ar rămâne fără argument in probatoriul administrat. Concluzia expertului potrivit căreia suprafața de 4,19 ha nu figurează in rolul agricol nu este edificatoare, pentru că așa cum chiar reclamantul susține, bunicul său a avut mai mulți copii. Probele administrate nu relevă situația rolurilor agricole ale celorlalți succesori ai acestuia.
Faptul că reclamantul a formulat cererea de reconstituire argumentat pe dreptul ce i s-ar cuveni după bunicul său, C. E.- proprietar asupra a peste 11 ha teren la nivelul anului 1924, nu înseamnă că analiza situației juridice a proprietății C. exclude analiza a ceea ce s-a reconstituit deja, câtă vreme nu există niciun element probatoriu care să permită instanței de recurs concluzia potrivit căreia ceea ce C. D. a avut înscris in rolul agricol sunt suprafețe de teren fără legătură cu cele pe care autorul său le-a avut in proprietate din 1924.
Nu există niciun motiv, de asemenea, pentru care Tribunalul să aibă in vedere faptul că terenul din rolul agricol al numitului C. D. este distinct de cel pe care l-a dobândit prin moștenire de la tatăl său câtă vreme un alt izvor al proprietății reclamate nu s-a probat, potrivit cele anterior expuse.
Tribunalul reține că titlul de proprietate nr._ di 19.05.1997 înscrie suprafața de 7 ha drept de proprietate pentru mama reclamantului C. G. E., deși rolul agricol al numitului C. D. înscrie doar 4,05 ha ( anii 1960, 1961). Este cert că prin emiterea titlului pentru cca 3 ha peste ceea ce figurează in rol s-a acceptat de către emitent faptul că acesta a avut și terenuri neînscrise in rol. Nu există nicio probă in dosar din care să rezulte că ceea ce se solicită astăzi a se adăuga in considerarea actului de proprietate din 1924 nu se regăsește in ceea ce s-a reconstituit deja. Afirmațiile reclamantului cu privire la sursa de proprietate a părinților săi sunt foarte generale( „ mai multe suprafețe de teren cumpărate cu acte autentice) insă s-a probat doar un singur astfel de contract – fila 69, in limita a 5370 mp, iar susținerea potrivit căreia aceștia au avut in proprietate suprafețe care nu fost trecute in rol, altele decât cele pentru care s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate nr._ din 19.05.1997 nu este probată. In aceste circumstanțe faptul deținerii de către reclamant a parte din amplasamentul din actul de vânzare-cumpărare al bunicului său, C. E., din anul 1924, este irelevantă.
P. aceste motive Tribunalul constată recursul fondat, reclamantul nu a dovedit îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât, in temeiul art. 312 alin 1 și 3 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica in tot sentința, va respinge acțiunea .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 3752 din 27.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în tot, respectiv:
Respinge acțiunea formulată de petentul C. D C. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de fond funciar Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2012.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. I. |
Red și tehn./T.D./3.02.2013/2ex
Judecătoria P.: P. N.-E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2014/2012. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 2110/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
