Pretenţii. Decizia nr. 2095/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2095/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-10-2012 în dosarul nr. 2095/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Octombrie 2012
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2095/2012
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta A.. de P.. PT 9 N. C. împotriva sentinței civile nr._/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat S. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 05.10.2012 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla delegat să participe la un seminar de formare profesională, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 25.11.2011 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari PT 9 N. C. în contradictoriu cu pârâtul S. P., a fost obligat pârâtul la plata sumei de 272,15 RON reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru luna iunie 2011 și s-a respins cererea privind plata sumei de 4198,83 +_,32 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 01.09.2008 – 30.06.2011 și la plata diferenței de 8872,06 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul locuiește la adresa indicată în acțiune și potrivit calculului depus la dosar doar pentru luna iunie, respectiv lista de plată conform art.50 din Legea nr.230/2007 și nu listele de plată pentru întreaga perioadă, conform calculului aferent perioadei solicitate pentru care s-au depus la filele 4-21, înscrisuri ce emană unilateral de la reclamantă, dar neînsușite de pârât și fără a avea regimul dispozițiilor prevăzute de art. 49/50 din Legea nr.23/2007, lipsă fiind dovezile și pentru capătul de cerere, privitor la penalități, conform fișelor atașate tot la filele 4 -21, însă tot o dată, acest debit solicitat cu titlu de penalități excede debitului cu titlu de cheltuieli de întreținere asupra cărora s-au calculat ( cheltuielile fiind de 9144,21 lei iar penalitățile fiind de_,15 lei) conform art.4 al.3 din Legea nr.469/2002, astfel că acțiunea, urmează a fi admis în parte, doar în limita cheltuielilor de întreținere dovedite.
Potrivit Legii 114/1996 republicată și a Regulamentului Cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească cheltuieli ce le revin cotelor de întreținere necesare cheltuielilor comune ale clădirii.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța în raport cu disp. art. 1169 Cod civil, a admis acțiunea în parte și a respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere în contextul dispozițiilor sus evocate (art. 4 alin. 3 Legea nr. 469/2002) și de dispozițiile art. 49-50 din Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007, raportat la lipsa unui calcul al acestor penalități la debitul aferent fiecărei luni și nu raportat la restanța acumulată.
În admiterea în parte a acțiunii s-a reținut și următoarea argumentare:
În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art. 47. De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 al art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată (atașată la dosar doar pentru luna iunie 2011 f.10), iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007.
Cum reclamanta a depus la dosar listele de plată numai pentru luna iunie 2011, fiind lipsă probatoriul conform art. 46 și art. 49 din Legea nr. 230/2007 pentru restul sumelor pretinse cu titlu de cote de întreținere, fiind lipsă cu desăvârșire și listele de plată aferente cheltuielilor de întreținere asupra cărora s-au calculat penalitățile, cu mențiunea așa cum s-a reținut și mai sus, actele depuse sunt înscrisuri care emană exclusiv de la reclamantă fiind un calcul unilateral al acestora și nu au regimul dispozițiilor art.46 – 49 din Legea nr.230/2007, deși a fost citată reclamanta cu mențiunea să facă dovada calculului debitului solicitat, aceasta nu s-a conformat prin prisma dispozițiilor art.1169 Cod civil,fiind lipsă actele solicitate și tot odată penalitățile de întârziere se impun a fi limitate în contextul dispozițiilor sus-evocate, conform cărora totalul penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, pentru întreaga perioadă solicitată.
În consecință, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 230/2007, numai pentru luna iunie 2011, iar pentru considerentele arătate, a admis în parte cererea ca întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 9 N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Raportat la dispozițiile art. 46 Lg. 230/2007 și art. 12 lit. A, d Hotărârea nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg. 230/2007 proprietarii membrii ai asociației pot contesta la președintele asociației de proprietari modul de calcul al cotei de contribuție la cheltuielile asociației în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Pârâtul nu a contestat modul de calcul și nici nu a formulat apărări față de pretențiile reclamantei.
Instanța de fond a făcut o interpretare abuzivă atunci când a reținut faptul că actele depuse de recurenta reclamantă emană exclusiv de la aceasta și nu fac dovada debitului, sens în care invocă și dispozițiile art. 379 al.3 și 4C.pr.civ. În cauza de față recurenta reclamantă arată că este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind în mod greșit admisă doar în parte.
Mai arată recurenta faptul că Lg. 460/2002 invocată în cuprinsul motivării este abrogată din iunie 2009, motiv pentru care respingerea capătului de cerere privind plata penalităților este nelegală.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și art. 304 ind.1 C.pr.civ. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recursul a fost motivat, formulat în termen, semnat și scutit de plata taxei de timbru conform art. 50 Lg. 230/2007.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare de către intimat. S-a încuviințat recurentei proba solicitată, cu acte, acestea fiind depuse în copie la dosar (filele 13-128).
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente:
Prezentul recurs conține critici referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond privind următoarele aspecte:
1. intimatul pârâtul nu a contestat listele de plată aferente perioadei 1.09._11;
2. în mod greșit instanța nu a avut în vedere actele depuse de reclamanta recurentă raportat la art. 46 și 49 Lg. 230/2007 și art. 12 lit. A, d Hotărârea nr. 1588/2007, în cauza de față existând o creanță certă, lichidă și exigibilă;
3. abrogarea Lg. 460/2002 ce a fost avută în vedere de instanță în momentul respingerii penalităților de întârziere.
Reține instanța de control judiciar faptul că în recurs reclamanta recurentă a depus un tabel centralizator penalități pentru perioada septembrie 2008-iulie 2011, fișe debitor pentru această perioadă, fișa de cont individuală pentru operații diverse, procesul verbal din 27.11.2011 precum și cel din 2.03.2008, procesul verbal din 22.09.2011, din 11.07.2009, listele de plată, o listă facturi a asociației pentru scara respectivă pentru martie 2009, liste de cheltuieli pentru scara 1A precum și explicațiile cheltuielilor, respectiv explicațiile penalităților.
Dispozițiile aplicabile speței de față sunt cele prevăzute de Lg. 230/2007 și cele prevăzute de Normele metodologice de aplicare a acestei legi. Conform legii 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari (art. 46). De asemenea, conform art. 47 din același act normativ „Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;e) cheltuieli pe consumatori tehnici;f) cheltuieli de altă natură”.
În cauza de față, prin actele depuse, instanța de control judiciar reține faptul că recurenta face dovada debitului (cheltuieli de întreținere restante) precum și a penalităților de întârziere aferente perioadei indicate însă cuantumul acestora nu poate fi verificat de instanță decât prin administrarea unei expertize contabile.
Astfel, cu titlu de exemplu din actele depuse la filele 100 și 125 – lista de plată pentru iunie 2011 și explicațiile penalizărilor pentru luna iunie 2011 – reiese un total de 26.824,5 lei (și nu de 26.754 lei cum s-a solicitat) sumă compusă din: cheltuielile pentru luna respectivă de 272,15 lei (sumă admisă de instanța de fond), fond de reparații de 2,51 lei, penalizare de 0,10 % de 256,62 lei (explicată la fila 125 dosar recurs – penalizare calculată pentru perioada iulie 2009-aprilie 2011), RESTANȚE (compuse din: restanțe întreținere – 8.872, 08 lei, fonduri – 67,61 lei și penalizare – 17.353,53 lei), penalizare furnizori – 0 și corecții împărțire 0,2. Dintr-un calcul simplu reiese faptul că suma solicitată de reclamanta recurentă cu titlu de penalități (4198,83+13.411,32 lei) este compusă din penalizare de 0,10 % de 256,62 lei (explicată la fila 125 dosar recurs – penalizare calculată pentru perioada iulie 2009-aprilie 2011) și penalizare – 17.353,53 lei (parte din restanțele menționate anterior).
Totuși, perioada indicată în acțiunea introductivă nu este cea din explicațiile date de recurentă. Mai mult, mai sunt o . sume în listele de plată ce nu pot fi calificate de instanța de control judiciar (nu rezultă ce reprezintă). Mai mult nici formularea reclamantei recurente nu este clară; astfel suma solicitată cu titlu de penalități este compusă din două sume :4198,83+13.411,32 lei, fără a se indica ce reprezintă fiecare sumă. Această mențiune este importantă pentru că doar astfel se poate verifica dacă cuantumul penalităților nu depășește debitul solicitat.
Cu privire la acest aspect, reține instanța de control judiciar, chiar dacă legea nr. 460/2002 este abrogată, Lg. 230/2007 prevede în cuprinsul art. 49 al. 1 faptul că penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat; în aceste condiții acest motiv de recurs nu poate fi reținut de tribunal.
În ceea ce privește stabilirea acestor penalități de întârziere instanța de control judiciar reține faptul că prin procesele verbale depuse la dosar asociația a îndeplinit dispozițiile art. 49, 29 și 30 al.1 lit j Lg. 230/2007.
În ceea ce privește puterea doveditoare a listelor de plată legiuitorul a prevăzut în cadrul art. 46 faptul că plata obligațiilor lunare se face de către proprietari conform listelor de plată; conform art. 12 al.1 lit.A, pct. d (nu j) proprietarii au dreptul de a primi explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, de a-l contesta la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată.
În consecință față de dispozițiile 312, 304 pct. 9 C.pr.civ. și 304 ind.1, 315 C.pr.civ., de faptul că soluția dată de instanța de fond este neîntemeiată, de faptul că este necesară administrarea probei cu o expertiză contabilă, tribunalul va admite recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari C. PT 9, va casa în tot sentința civilă nr._ din 25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași și va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză contabilă.
Va fi fixat un nou termen de judecată 26.10.2012 când vor fi citate părțile și se va pune în discuția părților necesitatea efectuării expertizei contabile având următoarele obiective: calcularea cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților de întârziere aferente perioadei 1.09._11, sume solicitate de asociația de proprietari de la pârâtul S. P.. Se vor face precizări cu privire la cele două sume indicate de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere: 4198,83+13.411,32 (ce reprezintă aceste sume). Calculele vor fi făcute pentru fiecare lună în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta Asociația de Proprietari C. PT 9 împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează în tot.
Reține cauza pentru rejudecare în fond în vederea administrării de probe noi (expertiză contabilă).
Stabilește termen de judecată la data de 26.10.2012, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 12.10.2012.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 25.10.2012
JUD. FOND – A. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 521/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2391/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
