Fond funciar. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 107/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenții V. I. M., V. M., V. O. și D. V. și pe intimații D. E. - P. M. C. V., C. L. DE F. F. R. și C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii comisiei județene .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, pentru a da posibilitatea mandatarei intimatei D. E. să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 295/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții V. M., V. M., V. O., D. V., C. Județeană Iași de F. F. și C. locală R. de fond funciar; s-a anulat în parte hotărârea nr. 330/03.02.2009 a Comisiei Județene Iași de F. F., în sensul anulării soluției de respingere a cererii formulată de reclamanta D. E..
S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 1 ha. teren agricol situat pe raza comunei R., jud. Iași, în favoarea beneficiarilor D. E. și V. N. I., în calitate de moștenitori ai defunctului V. Gh. N., și înscrierea în Anexa nr.3; s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii nr.330/03.02.2009 a Comisiei Județene Iași de fond funciar; s-au respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin adresa nr._, înregistrată pe rolul Judecătoriei R. la data de 08.03.2013, sub nr._, Tribunalul Iași, potrivit deciziei civile nr.63/17.01.2013, a restituit, în vederea rejudecării, plângerea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții V. I. M., V. O., V. M., D. V., C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva Hotărârii comisiei județene nr.330/03.02.2009.
P. acțiunea înregistrată inițial pe rolul instanței sub nr._, ca urmare a disjungerii cauzei civile nr._, reclamanta D. E. a solicitat anularea integrală a hotărârii anterior menționată și reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți moștenitorii defunctului V. Gh. N..
În fapt, prin acțiune reclamanta a arătat că prin hotărârea atacată s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.ha. teren eliberându-se în mod ilegal titlul de proprietate nr._/06.11.2009 pe numele V. I., fiind înlăturați de pe titlu ceilalți moștenitori, respectiv reclamanta și numita C. A.. Se arată că a luat cunoștință de existența hotărârii în cursul procesului, făcând cerere la instituția Prefectului județului Iași cu nr.109/19.10.2011 pentru eliberarea actelor ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate_/06.11.2009, acestea fiindu-i eliberate la data de 27.10.2011. Se arată că reclamanta a fost înregistrată cu cererea nr.144 din data de 07.09.2005, dar hotărârea a fost comunicată doar numitului V. N. I., iar reclamanta nu a avut cunoștință despre validarea cererii. Consideră reclamanta că hotărârea este ilegală și trebuie anulată pentru a fi trecuți și ceilalți moștenitori alături de V. I. în titlu de proprietate.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul V. I. M. a depus întâmpinare prin care a invocat faptul că numita C. V., procuratorul reclamantei, nu este parte în proces și a făcut cerere în nume personal. De asemenea, a arătat că reclamanta nu a justificat că este fiica lui V. Gh. N., nedepunând nici un act doveditor la cerere. Arată pârâtul că atât reclamanta cât și numita C. A., așa cum reiese din memoriul depus la dosar depus în data de 07.11.2011, nu au făcut și nu au semnat nicio cerere de reconstituire, motiv pentru care cele două comisii nu au avut nicio dovadă legală că ele sunt fiicele lui V. Gh. N..
Pârâții V. O., D. V. și V. M., deși nu s-au prezentat în instanță, au fost reprezentați de pârâtul V. I M..
Pârâta C. locală R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numitei Chitoroaga V. motivat de faptul că nu este întrunită identitatea cerută de lege între calitatea de reclamant și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății deoarece hotărârea contestată privește pe C. N. A., D. N. E. și V. N. I. și nu pe Chitoroaga V., astfel încât titularul dreptului dedus judecății este D. E.. De asemenea, a invocat și excepția tardivității acțiunii având în vedere că potrivit dispozițiilor art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare, iar prin cererea depusă la data de 12.12.2011 se afirmă că hotărârea nr.330/2009 i-a fost comunicată în data de 27.10.2011, astfel încât cererea este tardiv formulată. Pe fond pârâta a arătat că în baza Legii nr.247/2005 V. N I. a formulat cererea nr.144/2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha. teren în calitate de moștenitor al numitului V. Gh. N., cererea fiind validată de comisia locală, fiind ulterior emisă hotărârea nr.330/03.02.2009 prin care s-a admis cererea și s-a dispus înscrierea lui V. N. I. în anexa nr.3 de validare. P. aceeași hotărâre s-a dispus respingerea cererii formulate de C. N. A. și D. N. E., din actele existente la dosar observându-se că acestea nu au formulat contestație cu privire la propunerea de validare a cererii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Chitoroaga V., instanța, la termenul din data de 05.03.2012, în ședință publică, a luat act de faptul că acțiunea a fost formulată de Chitoroaga V. în calitate de reprezentant convențional al reclamantei D. E., fiind depusă la dosar procura de reprezentare. De asemenea, în ședință publică, reclamanta D. E. a arătat că își însușește acțiunea formulată de reprezentantul său și a semnat cererea de chemare în judecată, astfel încât excepția a rămas fără obiect și instanța nu s-a mai pronunțat asupra ei.
Cauza a fost soluționată inițial de judecătorie prin sentința civilă nr.120/08.03.2012, prin care instanța, admițând excepția tardivității plângerii invocată prin întâmpinare de pârâta C. locală R., a respins plângerea ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. E., recursul fiind admis de către Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.63/2013 din 17.01.2013, prin care a fost respinsă ca nefondată excepția tardivității, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere spre rejudecare pârâții au invocat faptul că semnătura de pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu aparține reclamantei și s-au înscris în fals.
Instanța a solicitat Comisiei Județene Iași de fond funciar să înainteze originalul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.144/07.09.2005, original aflat în prezent la camera de valori a judecătoriei, în procedura falsului fiind încheiat procesul verbal din data de 13.05.2013 (fila 65).
De asemenea, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri și a invocat faptul că autorul pârâților s-a folosit de mai multe înscrisuri falsificate pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform documentației înaintată la dosar de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a supra terenurilor (filele 31-47 din dosarul nr._ ), la data de 07.09.2005, sub nr.144/2005, a fost înregistrată la C. locală R. cererea prin care numiții V. N. I., C. A. și D. N. E. au solicitat, în calitate de moștenitori ai defunctului V. Gh. N., restituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha. teren agricol echivalent arabil situat pe raza satului Bohotin, ., cererea purtând trei semnături.
La cerere au fost anexate, în copie, rolul agricol pentru anii 1959-1963 al defunctului V. Gh. N., rol în care apare și fiica acestuia V. N. E., declarația notarială dată de numiții O. I., V. N. și V. M. din 06.09.2005, precum și adeverința nr.2236/19.05.2005. De asemenea, tot la data de 07.09.2013, a fost depusă și declarația comună a celor trei solicitanți V. N. I., C. A. și D. N. E. privind suprafețele deținute ca urmare a reconstituirilor anteriore.
La data de 30.11.2005, numitului V. N. I., prin adresa nr.144/2005 emisă de C. de fond funciar R., i s-a pus în vedere să completez documentația pentru reconstituirea dreptului de proprietate, acesta depunând la dosar certificatul de deces al numitului V. N., actul de identitate, precum și titlul de proprietate nr._ din 08.08.2005 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate reclamantei D. E. și numiților V. I., C. A. și Gorgos E. în calitate de moștenitori ai defunctului V. G. N..
P. procesul-verbal încheiat la data de 30.01.2006, C. locală R. de fond funciar a propus validarea cererii formulată de numiții V. I., C. A. și D. E. pentru suprafața de 1,00 ha. teren. La data de 07.09.2006, comisia a reluat discuțiile privind cererea nr.144/2005 și a propus validarea acesteia pentru suprafața de 1,00 ha. teren, indicând drept titular al cererii doar pe numitul V. N. I., fără a se pronunța și cu privire la celelalte două solicitante, respectiv C. A. și reclamanta D. E., conform referatului nr.144/07.09.2006.
Pe baza acestei documentații, pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Hotărârea nr.330/2009 din data de 03.02.2009, a admis cererea numitului V. N. I. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha. teren agricol situat pe raza comunei R., jud. Iași, și înscrierea în anexa 3 și a respins cererea reclamantei D. N. E. și a numitei C. N. A. motivat de faptul că nu au făcut dovada calității de moștenitor după autorul V. N..
Ulterior, numitului V. I. i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul hotărârii comisiei județene nr.330/2009, titlu atacat în instanță de reclamanta D. N. E., cererea acesteia formând obiectul dosarului nr._, judecata în acest dosar fiind suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea hotărârii nr.330/03.02.2013, pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a reținut că, luând în dezbatere cererea formulată de C. A., D. E. și V. I. înregistrată sub nr.144/07.09.2005 prin care solicită, în calitate de moștenitori ai autorului V. N., reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 1,00 ha situat pe raza ., având în vedere referatul Comisiei locale R., prin care propune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea solicitantului pentru terenul în suprafață de 1,00 ha teren și înscrierea în anexa 3, având în vedere documentele depuse, respectiv copii acte stare civilă (B.I. V. I., certificat deces V. N.), declarație pe proprie răspundere, copie registru agricol din anii 1959-1963 în care autorul figurează cu suprafața de 1,60 ha., copii titluri de proprietate nr._/10.05.2004 și nr._/08.08.2005, declarații martori O. I. și V. N. și copie anexa 3, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată și îndreptățită pentru suprafața de 1,00 ha. teren situat pe raza ., dovada proprietății făcându-se cu declarații ale martorilor vecini pe toate laturile terenului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamanta D. E. arătând că, în calitate de fiică a defunctului V. N., era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha. teren alături de fratele său V. N. I., în prezent decedat, autorul pârâților V. I. M., V. M., V. O. și D. V., plângere ce urmează a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta D. E. este, în calitate de fiică, moștenitoarea defunctului V. G. N., aceasta beneficiind deja, în calitate de moștenitoare a defunctului V. G. N., de reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul nr._/08.08.2005, calitatea sa de moștenitoare nefiind contestată.
Referitor la lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe lipsa semnăturii reclamantei de pe această cerere, instanța a reținut că, deși nu a semnat cererea, reclamanta și-a însușit cererea formulată pentru ea de fratele său V. N. I., contestând soluția de respingere dată de comisia județeană. De asemenea, având în vedere apărările formulate de pârâtul V. I. M. din care rezultă că autorul său, defunctul V. N. I., este autorul cererii, instanța a considerat că acesta nu se poate prevala de faptul că semnătura de pe cerere nu aparține reclamantei, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, pentru a îndepărta de la reconstituirea dreptului de proprietate o persoană îndreptățită. De asemenea, având în vedere documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate, instanța a constatat că aceasta nu a fost realizată conform dispozițiilor legale, lipsa comunicărilor actelor către reclamantă fiind de natură a aduce atingere intereselor acesteia, instanța reținând în acest sens faptul că înștiințarea privind completarea dosarului a fost adresată doar lui V. N. I., C. locală omițând să înștiințeze și celelalte două titulare ale cererii, astfel încât reclamanta nu a avut cunoștință de obligația de completare a documentației; faptul că, deși la data de 30.01.2006 C. locală R. a validat cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți cei trei solicitanți, deci inclusiv pentru reclamantă, ulterior, prin referatul nr.144/07.09.2006 C. locală R. a realizat o nouă validare doar pentru numitul V. N. I., fără a exista referiri la ceilalți solicitanți și fără a exista dovada comunicării în condițiile legii; faptul că pe baza acestei documentații C. Județeană Iași a emis hotărârea contestată, hotărâre prin care s-a dispus comunicarea soluției doar numitului V. N. I., Comisiei locale R. și O.C.P.I. Iași, nu și reclamantei căreia i se respinsese cererea.
Față de cele arătate instanța a constatat că nu poate reține apărarea pârâtului privind lipsa cererii și, reținând că reclamanta D. E. are calitatea de moștenitor al defunctului V. N., precum și limitele investirii instanței, a admis în parte plângerea și a dispus anularea parțială a hotărârii doar în ceea ce privește soluția de invalidare a cererii formulată de către reclamantă, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 1 ha. teren agricol situat pe raza comunei R., jud. Iași, în favoarea beneficiarilor D. E. și V. N. I., în calitate de moștenitori ai defunctului V. Gh. N., și înscrierea în Anexa nr.3, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
Referitor la cererile părților privind cheltuielile de judecată, instanța, având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a respins cererea pârâților ca urmare a faptului că reclamanta nu a căzut în pretenții. Reținând că plata medicamentelor nu constituie cheltuieli de judecată, iar celelalte cheltuieli nu au fost dovedite, instanța a respins și cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții V. M., V. M., V. O. și D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, recurenții au susținut că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că D. E., cu toate că nu a semnat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, și-a însușit această cerere întrucât a contestat soluția de respingere dată de comisia județeană de fond funciar. La data de 07.09.2005 a fost înregistrată cererea nr. 144 completată și depusă de către V. N. I., tatăl recurenților, prin care acesta a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1 ha situat în satul Bohotin, . V. N. I. a indicat în cerere și pe ceilalți moștenitori ai lui V. Ghe. N. pe care i-a semnat. Cererea a fost completată și depusă de către V. N. I. fără a exista vreo înțelegere cu ceilalți moștenitori și fără a i se acorda vreun mandat în acest sens. D. E. menționează prin nota de concluzii (Anexa 1) depusă la termenul din 13.05.2013 că singura cerere pe care a semnat-o este cererea nr. 6689/1991 (Anexa 2) prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,60 ha. Cu privire la cererea nr. 144/07.09.2005, D. E. recunoaște că a fost completată fără știrea sa, deci nu și-a dat acordul în acest sens și cu atât mai puțin nu l-a mandatat pe V. N. I. să completeze cererea și pe numele său. Totodată, aceasta susține că nu-i aparține semnătura de pe cererea nr. 144/07.09.2005, motiv pentru care ei s-au înscris în fals împotriva semnăturii numitei D. E. de pe această cerere. P. procesul verbal încheiat în ședința publică din data de 13.05.2013 s-a consemnat faptul că D. E. a precizat că niciuna dintre semnăturile aplicate pe cererea nr. 144/07.09.2005 nu îi aparțin. În aceste condiții, rezultă în mod evident că D. E. nu a completat, nu a semnat cererea nr. 144/07.09.2005 și nici nu l-a mandatat pe V. N. I. să realizeze aceste activități. Instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii că D. E., deși nu a semnat cererea de reconstituire, și-a însușit cererea formulată de V. N. I. pentru ea, contestând soluția de respingere dată de comisia județeană. De asemenea, instanța a înlăturat apărările privind lipsa semnăturii de pe cererea de reconstituire a lui D. E., conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans și a constatat calitatea de moștenitoare a numitei D. E.. Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere că ei au contestat existența unei cereri valabile de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de către D. E.. În temeiul prevederilor art. 8 și 11 din Legea ne. 18/1991 cu modificările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate se face doar în baza unei cereri. Potrivit art. 11 alin.1 din H.G. nr. 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de către fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face în comun, însă trebuie semnată de fiecare dintre aceștia. Din aceste prevederi rezultă foarte clar că pentru a se putea analiza în fond o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate trebuie îndeplinită o formalitate prealabilă, și anume depunerea unei cereri personal sau prin mandatar.
Din probele administrate în fața instanței de fond reiese că intimata D. E. nu a depus o astfel de cerere și nici nu a mandatat pe V. N. I. să facă acest lucru (…astfel, fratele meu, fără știrea mea a completat în fals cererea înregistrată sub nr. 144/2005…” nota de concluzii din data de 13.05.2013, „…făcând toate demersurile folosindu-se de tot felul de acte ce au stat la baza eliberării acestui titlu de proprietate ajungând chiar să falsifice semnătura mea în 2005 făcând o nouă cerere care exista la eliberarea hotărârii nr. 300 din 03.02.2009”… memoriu depus de D. E. în dosarul nr._ al Judecătoriei R.). Mai mult decât atât, art. 13 din Legea nr. 18/1991 prevede în mod expres că moștenitorii care nu își pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, se consideră că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Or, moștenitoarea D. E. nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, aspect confirmat de ea însăși. Susțin recurenții că instanța de fond a apreciat în mod greșit că D. E. și-a însușit cererea formulată de către V. N. I., în contextul în care acesta a contestat semnătura de pe cerere și a susținut că cererea nr. 144/2005 este un act fals. De altfel, D. E. nici măcar nu a menționat că își însușește cererea nr. 144/2005 la momentul la care a fost interpelată cu privire la semnăturile aplicate pe cerere. Totodată ei au invocat lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate din partea lui D. E. pentru a se putea analiza dacă D. E. era îndreptățită la emiterea titlului de proprietate. Ei au invocat o pasivitate a intimatei și o nerespectare a procedurilor stabilite de către Legea nr. 18/1991 și nu o proprie culpă a autorului lor, sens în care nu principiul de drept enunțat de către instanța de fond nu are aplicabilitate în speța de față. Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze în primul rând îndeplinirea obligațiilor impuse de prevederile Legii nr. 18/1991 în sarcina persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, și anume, să analizeze dacă D. E. a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Din toate probele administrate rezultă că D. E. nu și-a îndeplinit această obligație și atunci este evident că aceasta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 247/2005.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii formulate de către D. E..
P. întâmpinarea formulată, intimata C. L. R. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor a solicitat admiterea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că instanța de fond și-a motivat soluția pe simplul fapt că, deși reclamanta D. E. susține că nu a formulat niciodată vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha teren, lucru susținut în fața instanței de judecată și de către procuratorul reclamantei și consemnat în încheierea din 03.06.2013, existând o semnătură pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (semnătură ce nu a fost recunoscută de către reclamantă), aceasta îi conferă reclamantei dreptul de a i se reconstitui în beneficiul său dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha.A se observa faptul că procuratorul reclamantei, deși nu avea studii juridice, instanța de judecată a . fondul cauzei, punând concluzii orale în fața instanței de judecată, așa cum sunt consemnate de către instanța de judecată în încheierea din 03.06.2013, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 68 alin.4 din Codul de procedură civilă. Paradoxal celor afirmate și susținute prin numeroase înscrisuri depuse în fața instanței de judecată din care se susținea cu tărie faptul că reclamanta nu a semnat vreodată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 144/07.09.2005, care nu a formulat în anul 2005, în temeiul legii nr. 247/2005, vreo cerere de stabilire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha teren, precum și faptul că s-a afirmat că semnătura de pe cerere este un fals al lui V. I. și mai mult, reclamanta nu și-a însușit cererea de stabilire a dreptului de proprietate nr. 144/07.09.2005, instanța de judecată dispune anularea Hotărârii nr. 330/03.02.2009 emisă de către C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași. Consideră că atâta timp cât reclamanta susține în fața instanței de judecată faptul că ea nu a formulat nici o cerere de stabilire a dreptului de proprietate și că nu a semnat vreo astfel de cerere și că nici nu și-a însușit cererea formulată de către fratele său V. I., instanța de judecată nu avea nici un temei legal în vederea admiterii acțiunii, ci ar fi trebuit să o respingă ca fiind inadmisibilă. Instanța de judecată consideră, în ciuda faptului că reclamanta susține că nu a făcut vreo cerere și că semnătura nu-i aparține, că reclamanta și-a însușit cererea prin simplu fapt că a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 330/03.02.2009 emisă de către C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași, eludând dispozițiile art. 11 alin.1 din H.G. nr. 890 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.„Art. 11 alin.1 din H.G. nr. 890/2005: Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.”Cum reclamanta a susținut că nu a formulat vreo cerere și că nici nu a semnat, consideră că instanța de judecată nu putea admite cererea sa, atâta timp cât stabilirea dreptului de proprietate se face prin cerere scrisă și prin semnarea acesteia. Mai mult, consideră că în situația de față, instanța de judecată trebuia să verifice, potrivit rolului său activ, faptul că dacă reclamanta are calitate procesuală activă în a solicita anularea hotărârii comisiei județene, atâta timp cât reclamanta a susținut verbal și scris faptul că nu a formulat vreo cerere și nu a semnat acea cerere întocmită de V. I.. Așadar, în lipsa unei cereri și-n lipsa semnăturii se poate dispune de către instanța de judecată reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamantei prin eludarea dispozițiilor art.11 alin.1 din H.G. nr. 890/2005. Cu privire la comunicarea propunerii de validare a dreptului de proprietate, a se observa faptul că s-a dispus comunicarea la adresa indicată în cererea nr. 144/07.09.2005, respectiv ., județul Iași.
La termenul din 27.11.2013, recurenții au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei D. E., arătând că această excepție a fost invocată și la instanța de fond. Tribunalul nu poate primi însă această excepție, întrucât pe de o parte, prin motivele de recurs nu a fost criticată sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a acestei excepții, iar pe de altă parte, legitimarea procesual activă a reclamantei este conferită de faptul că hotărârea nr. 330/03.02.2009 a Comisiei Județene Iași de F. F. i se adresează în mod direct (la punctul 2 din hotărâre se respinge cererea formulată de D. N. E. motivat de faptul că nu face dovada calității de moștenitor după autorul V. N.), posibilitatea de contestare a acestei hotărâri fiindu-i recunoscută reclamantei în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991.
În această fază procesuală, părțile s-au folosit de proba cu acte.
Legal citată, intimata C. Județeană de F. F. Iași nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Incontestabil, cererea în baza căreia a fost emisă hotărârea nr. 330/03.02.2009 – fila 44 verso, a fost formulată de V. N. I. în nume propriu și pentru C. A. și D. E. care figurează ca titulare ale cererii de reconstituire. În condițiile în care reclamanta figurează pe cererea de reconstituire nu se poate pune în discuție lipsa cererii formulată de D. E. ci lipsa mandatului acordat de aceasta autorului pârâților persoane fizice – V. N. I., aspect pe care nu îl putea invoca decât reclamanta. În mod cert, autorul pârâților a înțeles să comporte ca un mandatar al celorlalți moștenitori, iar inițierea prezentei proceduri judiciare de către reclamantă, demonstrează fără putere de tăgadă, însușirea cererii formulată în numele ei de către V. N. I..
P. urmare, în mod just prima instanță a apreciat pe baza probatoriul administrat, că reclamanta este titulara cererii de reconstituire, criticile formulate de pârâții-recurenți în acest sens neputând fi primite.
Mai mult, tribunalul apreciază că în cadrul prezentei proceduri nici nu se mai impunea a fi analizată chestiunea ce vizează lipsa cererii de reconstituire, întrucât hotărârea contestată de reclamantă, nu neagă acest aspect, ci calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituire prin nedovedirea în etapa administrativă, a calității de moștenitoare după defunctul V. N.. Unul din principiile procesului civil este cel al neagravării situației în propria cale de atac, principiu în raport de care, tribunalul reține că în cadrul plângerii formulată de reclamantă, plângere prin care s-a urmărit a se proba îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, nu i se mai putea contesta acesteia calitatea de titulară a cererii de reconstituire. În condițiile în care reclamanta a probat calitatea de moștenitoare a defunctului V. N. (necontestată de altfel în prezentul litigiu), în mod corect prima instanță a admis în parte plângerea reclamantei și a dispus ca reclamantei să-i fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 1 ha, alături de V. N. I., autorul pârâților.
În considerarea celor expuse, tribunalul va respinge recursul, iar în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V. M., V. M., V. O., D. V. împotriva sentinței civile nr. 295/10.06.2013 a Judecătoriei R., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, D. M. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./30.09.2014
Judecător fond D. E. G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 92/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
