Revendicare imobiliară. Decizia nr. 108/2014. Tribunalul IAŞI

Cât timp titlul de proprietate nu a fost anulat în totalitate, în privința lui operând doar o nulitate parțială (pentru S. T. și S. E., a fost emis un alt titlu de proprietate pentru suprafața de 400 mp), acesta produce efecte juridice și face dovada dreptului de prorpietate.

Mai mult decât atât, autorii reclamantei au dobândit dreptul de proprietate prin succesiune testamentară de la P. M., care în dobândise, la rândul ei, prinm moștenire legală de la tatăl său A. C..

Analizând modul de dobândire a proprietății pentru a stabili care dintre cele două moduri de dobândire/transmitere a proprietății invocate de părți este preferabil, instanța urmează a da câștig de cauză reclamantei care face dovada faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Iași, ., imobil situat la nord de . de pârâta nu face dovada că a dobândit imobilul pe care îl stăpânește în prezent (situat la nord de . un proprietar, cel de la care a dobândit având un drept de proprietate cu privire la un imobil situat la sud de . chiar în cuprinsul unei hotărâri judecătorești irevocabile opozabile autorului ei). Cât timp autorul pârâtei nu a produs nici un titlu cu privire la terenul situat la nord de . a probat dobândirea dreptul de proprietate pe care l-a înscris în cartea funciară și pe care ulterior l-a transmis pârâtei care, la rândul ei, l-a înscris în cartea funciară (ghemata în garanție dobândind dreptul de proprietate cu privire la un teren situat la sud de . la nord de . s-a întabulat).

Împrejurarea ca pârâta a fost cea care a înscris dreptul de proprietate asupra unui teren în Cartea Funciara, nu face ca titlul său sa fie preferabil în raport cu titlul reclamantei, motivat de faptul că este doar un titlu formal, vânzătorul nefiind proprietarul terenului pentru a putea transmite proprietatea, or principiul comparării modurilor de dobândire a dreptului de proprietate are la bază tocmai principiul nemp dat quod non habet.

Deși pârâta arată că a fost de bună credință atunci când a cumpărat imobilul de la vânzător, ea întemeindu-se pe înscrierile din cartea funciară, instanța apreciază că aceasta nu s-a comportant ca un cumpărător diligent.

Cumpărătoarea a întreprins verificări în Registrul de publicitate imobiliară de la locul situării imobilului pe care urma să-l achiziționeze, verificări de natură să releve dacă asupra acestui imobil își înscrisese dreptul de proprietate o altă persoană în afara vânzătorului..

La data verificării sarcinilor, singurul proprietar al cărui drept fusese făcut public prin transcriere era cel al vânzătoarei, dar o simplă verificare a tilului de proprietate al vânzătoarei, titlu menționat în registrele de publicitate, ar fi consdus la observarea faptului că vânzătoarea a dobândit un drept de proprietate cu privire la un teren situat la sud de . ce în schițele din cartea funciară este menționat un teren situat la nord de ., de asemenea, vânzătoarea, deși a dobândit un teren situat la sud de . teren amplasat la nord de această stradă.

Mai mult, în anii 2000-2001, când au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare ce constituie titlurile opuse de pârâtă reclamantei, era de notorietate că foștii proprietari își revendicau imobilele preluate de stat. D. urmare, pârâta trebuia să se intereseze la Comisia de aplicare a Legii Fondului Funciar, dacă există sau nu cerere de restituire făcută de fostul proprietar, anterioară contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea, fostă întreprindere de stat.

Pentru toate aceste argumente instanța va admite acțiunea reclamantei și va oblige pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 520 mp situat în Iași, ., jud. Iași, teren aflat la nord de . în raportul de expertiză prin punctele 3, 4, 9, 8, 11, 10, 3.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta . IAȘI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține recurenta G. V. și G. P. că prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și o evaluare incompletă a probelor administrate de părți. Pentru instanța de fond nu a avut nicio relevanță actul de proprietate, schița terenului, aferentă acestui act, modul de dobândire și întabularea lui. Instanța de fond în mod nelegal reține faptul că deși pârâta a fost cea care a înscris dreptul de proprietate asupra acestui tern în cartea funciară, nu face ca titlu său să fie preferabil în raport cu titlul reclamantei, motivat că este doar un titlu formal, vânzătorul nefiind proprietarul terenului pentru a putea transmite proprietatea. Recurenta arată că este cumpărător de bună-credință, prioritari cu drepturi recunoscute de lege, întabulate potrivit legii și nu deține fără drept terenul revendicat de reclamanți. A criticat recurenta și disjungerea cererii de chemare în garanție apreciind că în acest fel se tergiversează în mod nejustificat soluționarea litigiului. În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă. Intimata L. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat. Prin încheierea din 20.11.2013 instanța de recurs a recalificat calea de atac ca fiind apelul raportat la valoarea terenului revendicat astfel cum a rezultat din expertiza evaluatorie efectuată la fond. În apel a fost administrată proba cu înscrisuri . Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă reclamanta L. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . IAȘI ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 520 mp teren situat în intravilanul Mun. Iași, .. Reclamanta a invocat faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat în temeiul titlului de proprietate nr._ din 29.02.2000. Pârâta, la rândul ei, a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4234,87 mp teren în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.2854/2001 și 348 mp teren conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3142/2000 de la Cooperativa M. I.. Acțiunea în revendicare este acea acțiune civilă reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Cel care revendică bunul trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului și în al doilea rând trebuie să dovedească faptul posesiei, al ocupării terenului de către pârâți. Pentru a se stabili cu certitudine dacă pârâta ocupă terenul revendicat de reclamantă,dacă există suprapunere de terenuri cu aceleași amplasament din titlurile părților, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate cu obiectivele propuse de părți. Din concluziile acesteia rezultă cu certitudine faptul că pârâta ocupă suprafața de 520 mp teren existând prin urmare o suprapunere de amplasament. În situația în care ambele părți – atât reclamantul, cât și pârâtul – se prevalează de existența unor titluri de proprietate asupra bunului, instanța învestită cu soluționarea acestei acțiuni trebuie să procedeze la compararea acestora, urmând să dea câștig de cauză părții al cărei titlu este mai bine caracterizat și al cărei drept este preferabil.

Tribunalul notează că referitor la o suprafață de teren din titlul de proprietate invocat de către reclamantă s-a mai derulat o acțiune în revendicare fiind pronunțată în acest sens decizia civilă 2654 din 17.12.2008 a Tribunalului Iași.Această decizie nu poate fi reținută cu autoritate de lucru judecat nefiind întrunită condiția triplei identități, întrucât în calitate de reclamant a figurat numitul S. T., însă poate fi reținută cu putere de lucru judecat, și aceasta deoarece, terenul revendicat de către reclamant provine din același titlu de proprietate, respectiv_ din 29.02.2000.Și în cadrul acestui proces s-a realizat compararea titlurilor de proprietate ale părților, acordându-se preferabilitate titlului de proprietate al reclamantului respectiv numitul S. T..

Se reține, legat de acest aspect, preferința titlului de proprietate al reclamantului care, prin stabilirea dreptului de proprietate în condițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a obținut o recunoaștere, o consolidare a dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1958. Mai mult, se observă că această recunoaștere a intervenit la 22.11.2000 când a fost emis ordinul nr. 927 al Prefectului Județului Iași astfel că, la 9.04.2001 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 6278 de către Judecătoria Iași prin care s-a constatat dreptul de proprietate al Cooperativei I. Iași pentru suprafața de 4612,68 mp situată în Iași, ., parte din această suprafață (cea în litigiu), se regăsea în patrimoniul persoanelor fizice sus-menționate cărora hotărârea judecătorească obținută de chemata în garanție nu le este opozabilă, nefiind părți în litigiul respectiv. În aceste condiții, se reține față de momentul și modul de dobândire a dreptului de proprietate, preferabilitatea titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului, care este identic cu cel al intimatei-reclamante din cauza de față. În această situație, ceea ce a statuat instanțele cu privire la preferabilitatea titlului de proprietate invocat de către reclamantă nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească, singurul aspect care le diferențiază fiind identitatea reclamantului și suprafața de teren revendicată ca și întindere, dar ca și amplasament și titlu de proprietate fiind identice.

Prin urmare prima instanță în mod corect a apreciat că titlul de proprietate al reclamantei este preferabil celui invocat de către pârâtă venind astfel în concordanță cu principiul securității raporturilor juridice. Față de cele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de pârâta . prin director general T. D. împotriva sentinței civile nr.4538 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează. Respinge ca nedovedită cererea intimatei L. L. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată avansate în apel.

.Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi,12.02.2014.

Red. Tehn. Judecător L. O.

7 ex/ 2.07. 2014

Judecător fond – T. G.