Fond funciar. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 163/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Martie 2014
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant U. E.-M., apelant U. E.-M. P. M. M. G.. I. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, intimat C. C. DE F. F. C., intimat . ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. pentru apelant, lipsă fiind intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța reține că prezenta cauză se judecă în temeiul Noului Cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța,văzând dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere împrejurările cauzei, complexitatea dosarului, estimează durata aproximativă de soluționare a procesului a procesului la o perioada de o lună de zile.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apărătorul apelantei învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Instanța constată că prin întâmpinările înaintate la dosar de către intimați aceștia nu au solicitat administrarea altor probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apărătorul apelantei, având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței apelante iar în urma judecării cauzei să se dispună admiterea cererii de completare a sentinței civile 791/2013 pronunțată de judecătoria Hîrlău cu pronunțarea si asupra capătului de cerere privind obligarea intimatelor pârâte să îndeplinească operațiunile necesare emiterii titlului de proprietate și înscrierii apelantei cu terenul în suprafață de 6 ha, plantat cu vie de către investitor, situat în tarlaua Clos, . 24d . Arată că după ce instanța, în primă fază constată că întra-adevăr, conf. Art. 444 NCPC dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel, tot aceeași instanță arată cin reexaminarea sentinței nr. 971/2013 reține că s-a pronunțat în mod corespunzător asupra tuturor capetelor de cerere, acțiunea în întregime fiind respinsă ca prematur introdusă.
Din cuprinsul motivării sentinței, apelanta reține faptul că motivul respingerii cererii de completare constă în caracterul subsecvent al capătului de cerere accesoriu. Solicită instanței de apel a constata că instanța de fond adaugă inadmisibil la lege ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare, deoarece nicăieri în lege nu se face distincția „ capete de cerere subsecvente”și nu se folosește sintagma „ cerere subsecventă” cu excepția domeniului executării silite. Apelanta a arătat și recunoscut în cerere că datorită redactării neclare a pititului acțiunii soluția pronunțată de instanță pentru primul capăt de cerere apare corectă dar solicitat a se observa că respectiva soluție trebuia să fie precedată de măsura disjungerii și judecării în continuare pe fond a capătului de cerere având ca obiect obligația de a face, fiind total inoportună ideea formulării unei nou cereri având ca obiect obligația de a face după ce intimatele pârâte nu au soluționat timp de 8 ani cererea de retrocedare înaintată la data de 06.09.2005, instanța omițând să se pronunțe asupra cererii.
Solicită instanței de control a avea în vedere faptul că prin prima soluție dată, instanța de fond practic își recunoaște incapacitatea corectării propriilor greșeli, pe care încearcă să le justifice nu numai adăugând la lege ci și prin motivări contradictorii si confuze, deoarece inițial se admite că cererea este fondată, după care se afirmă că este nefondată și se respinge .
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
P. sentința civilă nr. 896/2013 a Judecătoriei H. respins cererea de completare a sentinței civile nr. 971/2013 a judecătoriei Hărlău, formulată de reclamanta U. E. M., ca nefondată..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea depusă la data de 06.08.2013 (f. 83), reclamanta U. E. M. a solicitat completarea sent. civ. nr. 791/2013 din 28.06.2013 a Judecătoriei H., în sensul de a se pronunța și asupra celui de-al doilea capăt de cerere accesoriu având ca obiect obligație de a face – respectiv de a se îndeplini operațiunile necesare emiterii titlului de proprietate și înscrierii terenului în anexa 24d) la Regulament.
Analizând dispozitivul hotărârii sus-menționate prin raportare la actele dosarului, instanța a constatat că cererea reclamantei nu este întemeiată.
Într-adevăr, conform art. 444 NCPC, dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs.
Cu toate acestea, din examinarea sent. civ. nr. 791/28.06.2013, instanța a reținut că s-a pronunțat în mod corespunzător asupra tuturor capetelor de cerere, acțiunea în întregime fiind respinsă ca prematur introdusă.
Acest aspect rezultă deopotrivă și din considerentele sentinței, fiind o consecință firească a respingerii ca prematură a cererii principale, în condițiile în care capătul accesoriu era subsecvent și ca operațiune solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal, apel, reclamanta U. E. M..
În fapt, arată apelanta în motivarea cererii că în mod greșit instanța de fond i-a resins cererea de completare dispozitiv.
Susține apelanta că soluția respingerii ca prematură a acțiunii promovate trebuia însoțită de disjungerea și judecarea în continuare a capătului de cerere având ca obiect „ obligația de a face”.
Consideră că judecătoria H. a pronunțat o soluție greșită în interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Legal citată intimata C. Locală de fond funciar C. a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, Tribunalul constată următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 791/28.06.2013 a Judecătoriei Hărlău, prin instanța de judecată a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii introductive de instanță privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren categoria de folosință, vir, în tarlaua Clos ( C.) și înscrierea sa cu acest teren pe anexa nr. 24d. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a considerat că cererea de chemare în judecată este prematură, nefiind finalizată procedura administrativă a Legii nr. 247/2005, împrejurare care determină și respingerea capătului subsidiar de cerere privind obligația de a face din petitul acțiunii introductive.
Reclamanta apelantă a solicitat completarea acestei sentințe civile motivând în esență că prima instanță de judecată a omis a se pronunța pe fond și asupra capătului de cerere privind obligația de a face( de a îndeplini operațiunile necesare emiterii titlului de proprietate și a înscrierii cu terenul revendicat în anexa nr. 24 d). P. sentința civilă nr. 986/2013 Judecătoria H. a respins ca nefondată cererea de completare, cu motivația că instanța de judecată a reținut spre judecare toarte capetele de cerere formulate de către reclamantă, soluția dată prin admiterea excepției prematurității acțiunii determinând și respingerea pe cale de consecință ca prematur a capătului accesoriu de cerere referitor la obligația de a face.
P. apelul formulat împotriva sentinței civile 896/2013 se solicită anularea sentinței civile nr. 896/2013 a judecătoriei H. și admiterea cererii de completare a sentinței civile nr. 791/2013 a Judecătoriei H. în privința capătului de cerere referitor la obligația de a face. Susține că prin sentința civilă nr. 896/2013 a primei instanța aceasta nu putea respinge cererea de completare, întrucât chiar dacă fusese respins ca prematur capătul principal de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, totuși prima instanță trebuia să continue judecata cu cel de-al doilea capăt de cerere.
Față de situația invocată, Tribunalul reține următoarele:
Criticile apelantei se subscriu unor motive de apel privind sentința civilă nr. 791/2013 a Judecătoriei H., în ceea ce privește soluția pronunțată pe excepția prematurității, hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat acțiunea introductivă de instanță și s-a dezinvestit e cauză, nu însă unor motive de completare a sentinței civile nr. 896/2013.
Apelanta nu se încadrează motivelor de completare a unei hotărâri judecătorești, potrivit art. 444 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță de judecată a soluționat cererea de chemare în judecată pentru toate capetele de cerere,pe bază de excepție.
Nu există nici o omisiune a primei instanțe în soluționarea și a capătului accesoriu de cerere, întrucât Judecătoria H. prin sentința civilă a respins în tot acțiunea promovată( pentru ambele capete e cerere), împrejurare expres menționată în sentința civilă nr. 791/2013, dar și în sentința civilă nr. 896/2013 de respingere a cererii de completare.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul reclamantei păstrând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul declarat de reclamanta U. E. M. împotriva sentinței civile nr. 896/18.09.2013 a Judecătoriei H., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.
Tehn. 7EX.B.I.
JUDECĂTOR F. M. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 108/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
