Uzucapiune. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 318/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Martie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către D. L. împotriva sentinței civile nr. 4626 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind M. Iași P. P., C. L. P. P., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 4626 din 25.03.2013 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâtul Unitatea Administrativ-teritorială M. Iași, prin P..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.04.2012, sub nr._, reclamantul D. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Unitatea Administrativ Teritorială M. Iași, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea, de către el, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 390 mp, situat intravilanul mun. Iași, parcela CAT 686, ..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că această suprafață de teren este împrejmuită cu gard și a fost în posesia bunicului său D. V. din anul 1918, care, la rândul său, a intrat în posesia terenului de la tatăl său D. I., decedat în 1918. La data de 31.01.1973 mama reclamantului, T. E. (fostă D. E. înainte de căsătorie) a dobândit în posesie întreaga masă succesorală după defunctul său tată D. V., potrivit certificatului de moștenitor nr. 235/1973, inclusiv suprafața de teren de 390 mp. Această suprafață de teren a fost în posesia neîntreruptă, liniștită și neviciată a mamei reclamantului, terenul fiind împrejmuit cu gard și cultivat în fiecare an. În timpul vieții mama reclamantului a transmis acestuia, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3948/20.10.2006 o suprafață de 591,20 mp teren, iar pentru suprafața de 390 mp teren reclamantul a continuat posesia neîntrerupt, public și neviciat. Drepturile reclamantului cu privire la acest teren nu au fost contestate de nimeni.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile 1890 Cod civil.
P. încheierea de cameră de consiliu din data de 06.08.2012 (f.28), a fost admisă cererea reclamantului de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoarea de 2629 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Consiliului L. Iași, ce a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că mama reclamantului a obținut prin sent. civ. nr. 8388/30.06.2006 imobilul din Iași, ., compus din casă de locuit și teren în suprafață de 612 mp, ca urmare a admiterii acțiunii formulate pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Ori, prin această acțiune reclamanta ar fi putut să ceară constatarea dobândirii dreptului de proprietate și față de terenul în suprafață de 390 mp dacă l-ar fi deținut în posesie. Ulterior, pârâtul a precizat că bunicul reclamantului, prin declarațiile date la stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor în anul 1952, 1953-1955 și 1958 menționa că are în posesie o suprafață de 700 mp teren.
După decesul lui D. V. în anul 1973 s-a eliberat mamei reclamantului certificatul de moștenitor nr. 235/1973, potrivit căruia acesteia i-a revenit întreaga masă succesorală, alcătuită dintr-un imobil situat în ., compus din 700 mp teren clădit și neclădit pe care se află o casă de locuit. În acest certificat de moștenitor nu se face referire la suprafața de 390 mp teren pe care reclamantul vrea să o uzucapeze. Mama reclamantului a dat declarații privind stabilirea impozitului pentru suprafața de 700 mp, în anii 1982 și 1986. În 1992 mama reclamantului a vândut suprafața de 109 mp teren, rămânând în proprietatea sa 591 mp. În 2006 mama reclamantului a obținut prin sent. civ. nr. 8388/30.06.2006 constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 612 mp teren pe care se afla o casă de locuit, deși deținea acte de proprietate cu privire la acest teren.
În Registrul posesorilor din anul 1990 suprafața de teren de 390 mp face parte din suprafața totală de 4089 mp aflați în administrarea Consiliului L..
La termenul din data de 26.11.2012 au fost audiați martorii C. E. și C. M., a căror declarații sunt consemnate la dosar (f.62,63).
S-a dispus efectuarea unei expertize judiciare topo-cadastrale, raportul de expertiză regăsindu-se la filele 54-56.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege; în speță, reclamantul invocă dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 C. civ. doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani. Conform art. 1847 C. civ. pentru a fi utilă, putând duce, așadar, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În prezenta speță s-a constatat că în urma decesului lui D. V., bunicul reclamantului, s-a eliberat mamei reclamantului certificatul de moștenitor nr. 235/1973 (f.9), potrivit căruia acesteia i-a revenit întreaga masă succesorală, alcătuită dintr-un imobil situat în ., alcătuit din 700 mp teren clădit și neclădit pe care se află o casă de locuit. În 1992 mama reclamantului a vândut suprafața de 109 mp teren (f.77), rămânând în proprietatea sa 591 mp. P. sent. civ. nr. 8388/30.06.2006 pronunțată în dosarul nr._ mama reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul din Iași, ., compus din casă de locuit și teren în suprafață de 612 mp, ca urmare a admiterii acțiunii formulate pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, deși pentru suprafața de 591 mp era proprietar prin moștenire. Deși, dacă situația de fapt redată de reclamant în acțiune ar fi fost reală, mama reclamantului ar fi putut cere constatarea dobândirii, prin uzucapiune, și a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 390 mp teren ce face obiectul cauzei, ea s-a limitat la a cere constatarea uzucapării doar a terenului în suprafață de 612 mp, cu privire la care era, de altfel, proprietar. Acest fapt dă naștere prezumției că mama reclamantului nu deținea în posesie respectiva suprafață de teren. De altfel, bunicul reclamantului, D. V., prin declarațiile date la stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor în anii 1952, 1953-1955 și 1958 (f.69-71) menționa că are în proprietate o suprafață de 700 mp teren, fără a face referire la vreun alt teren în posesie. La rândul ei, mama reclamantului declara în 1982, 1986 că deține în proprietate un teren în suprafață de 700 mp, fără a face vreo mențiune cu privire la exercitarea posesiei asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948/20.10.2006 la BNP C. Ș. mama reclamantului a vândut acestuia terenul și construcțiile de pe terenul în suprafață de 591,20 mp, dobândit prin moștenire și în baza sent. civ. nr. 8388/30.06.2006 pronunțate în dosarul nr._, așa cum se menționează în actul de vânzare. În acest contract de vânzare-cumpărare se specifică împrejurarea că se transmite în folosința reclamantului suprafața de teren de 99,80 mp, în posesie fără acte, a cărei situație juridică urmează a fi reglementată ulterior. Ori dacă mama reclamantului ar fi deținut în posesie o suprafață mai mare de teren, așa cum se susține în acțiune, nu ar fi existat nici un motiv rațional ca reclamantului cumpărător să-i fie transmisă doar parte din acest teren în posesie fără acte.
Totodată, s-a constatat că potrivit registrului posesorilor din anul 1990 terenul identificat prin ., în suprafață totală de 4089 mp, în care este inclusă și suprafața de teren ce face obiectul cauzei de față, figura în administrarea Consiliului L. Iași. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar, precum și caracterul public al posesiei, implică și afirmarea calității de proprietar prin înregistrarea terenului aflat în posesie în evidențele fiscale și plata impozitului pentru acel teren, condiție ce nu este îndeplinită nici de reclamant, nici de autorii săi.
Având în vedere ansamblul celor anterior expuse, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile, timp de peste 30 de ani, asupra suprafeței de 390 mp, situată intravilanul mun. Iași, parcela CAT 686, .; depozițiile celor doi martori audiați în cauză, care au afirmat contrariul, nefiind susținute de date obiective, au fost înlăturate.
În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotrivă sentinței civile nr. 4626/25.03.2013 pronunțată de Judecatoria Iași a formulat recurs reclamantul DĂNILA L., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Judecătorul fondului arată că pe bază unei prezumții (judecătorești simple probabil - în lipsă unei alte mențiuni) reține că mama reclamantului nu ar fi avut în posesie bunul imobil pentru care s-a formulat acțiunea introductivă de instanță și aduce următoarele argumente);
a) în anul 2006 mama pârâtului a mai cerut în instanță uzucapiunea pentru o suprafața de 700 mp teren clădit și neclădit pe un amplasament DIFERIT de terenul din prezenta cauza (care este peste drum și este necladit și arabil).
b) că nu a fost declarat terenul în litigiul la Rolul agricol (deși s-au dat declarații pentru alte suprafețe de teren, consideră că aceste lucru este incorect reținut întrucât nu există o obligație de a declara Primăriei că folosește, respectiv cultivă și alte suprafețe de teren întrucât instituția uzucapiunii că mod originar de dobândire a dreptului de proprietate - cu referire la termenul de peste 30 ani a posesie/operează în toate cauzele că o sancțiune a proprietarului neposesor care a fost neglijent și nediligent și a ratat obținerea bunului imobil de la posesorul lui chiar dacă a fost de rea-credință); legea îi dă un răgaz de 30 de ani să ceară în justiție revendicarea bunului.
c) expertiza topo admisă și administrată în cauză, deși aduce clarificări de esență: amplasament, îngrădirea și cultivarea terenului, că nu s-a cerut retrocedarea suprafeței în litigiu și nu s-a emis Titlul de Proprietate altor persoane nu este coroborată această probă cu alte probe cum sunt depozițiile martorilor (care în mod ilegal au fost îndepărtate din probatoriu).
d) există o confuzie între uzucapiune cu termen lung (peste 30 ani - unde calitatea posesiei nu mai poate fi cercetată indiferent dacă ar fi existat și rea-credința în sensul că nu s-a declarat și plătit impozite pe teren) și uzucapiunea cu termen de 10 și 20 de ani când trebuie respectate toate condițiile privitoare la posesie.
- nu sunt îndeplinite condițiile legale ale prezumției simple judecătorești (doar în lipsa unor probe certe și concludente se poate reține, dar în condițiile legii, prezumția); o prezumție nu trebuie confundată cu bănuiala personală fără argumente legale.
- nu a fost valorificat din punct de vedere probatoriu înscrisul depus la dosar - Adresă + Anexa cu terenurile trecute în administrarea pârâtei în anul 2012 și unde se arată punctual că nu se cunosc și nu sunt deținute alte înscrisuri în legătură cu terenul în litigiu (doar că face parte dintr-o suprafața mai mare).
Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași și C. L. Iași sunt entități distincte și eronat se reține că acest teren din 1990 a fost în administrarea Consiliului L. Iași (penultimul aliniat al considerentelor Sentinței instanței de fond) prin admiterea excepției lipsei de calitate procesuală activă instanța de fond a scos din cauză C. L. Iași și deci nu mai poate face referire la această parte; în cursul procesului pârâta – procauza - a trecut terenul în Anexă la Registrul posesorilor arătând că nu se arată Actul Administrativ în bază căruia s-a făcut înscrierea (în lipsa unui act administrativ numit înscrierea este ilegală). Probe: înscrisuri
În drept a invocat dispozițiile art. 304", art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod Procedură Civilă.
M. lași/C. L. Iași a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul D. L. și a solicitat respingerea acestuia, că neîntemeiat pe considerentele reținute de către instanța de fond, că urmare a administrării tuturor probelor depuse la dosar.
Față de recursul formulat de reclamantul D. L., intimatul a arătat că înțelege să se folosească de apărările de la fond precum și pe următoarele:
Reclamantul își exprimă nedumerirea cu privire la faptul că în cadrul registrului posesorilor întocmit în anul 1990 terenul în litigiu era cuprins într-o suprafața mai mare și că acesta se afla în administrarea operativă a Consiliului L. Iași. Terenul în litigiu nu a fost trecut în timpul procesului în cadrul registrului posesorilor, după cum afirmă reclamantul.
Terenul în litigiu era inclus într-o suprafață mai mare, fiind administrată de către C. local Iași anterior prezentei cauze.
Evidența posesorilor de teren, realizată în 1990, a fost consemnată în cadrul Registrului Posesorilor.
Întrucât anterior anului 1990, statuI socialist deținea în proprietate majoritatea terenurilor, acestea erau administrate de autoritățile locale.
Conform art.36 alin.1 din L.18/1991, respectiv: "Terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 respectiv, proprietatea publică (nu privată) a unităților administrativ-teritoriale.
Intimatul a solicitat să se rețină caracterele juridice ale proprietății publice prin efectul legit(ope legis Legea 18/1991-LEGE SPECIALĂ față de legea generală- Codul civil): imprescriptibilitatea, insesizabilitatea și inalienalibilitatea.
Regimul juridic arătat mai sus este prevăzut de legea specială privind fondul funciar, respectiv se aplică principiul specialia generalibus derogant.
Acest principiu juridic implică faptul că normă specială e cea care derogă de la norma generala și că norma specială este de strictă interpretare la cazul prezent.
O normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială.
Conform art.1844 C.civil: "Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natură proprie sau printr-o declarație legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase din comerț.”
Având în vedere cele prezentate, solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței recurate.
În drept, a invocat prevederile L.18/1991 ;art. 115-118, art.242 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată în cauză, reclamantul D. L. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Iași, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dobândirea prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 390 mp din intravilanul mun. Iași, ..
Reclamantul a invocat o joncțiune a posesiilor cu autorii săi.
În urma bunicul său, D. V., s-a eliberat mamei reclamantului certificatul de moștenitor nr. 235/1973 prin care acesteia i-a revenit întreaga masă succesorală, alcătuită dintr-un imobil situat în ., compus din 700 mp teren clădit și neclădit și o casă de locuit.
În anul 1992 mama reclamantului a vândut suprafața de 109 mp teren și i-a rămas în proprietatea doar suprafața de 591 mp teren.
Și mama sa a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru acest imobil, întrucât nu deținea acte de proprietate, iar certificatul de moștenitor făcea doar dovada calității ei.
P. sentința civilă nr. 8388/30.06.2006 dată în dosarul nr._ de Judecătoria Iași, mama reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul din Iași, ., compus din casă și teren în suprafață de 612 mp.
P. toate declarațiile date la stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor de către autorii reclamantului, respectiv bunicul lui, D. V. în anii 1952-1955 și în 1958 menționa că are în proprietate o suprafață de 700 mp teren și mama lui declara în 1982-1986 că deține în proprietate un teren în suprafață de 700 mp, și nici unul nu a făcut nici o mențiune cu privire la posesia asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948/20.10.2006 la BNP C. Ș. mama reclamantului a vândut acestuia terenul și construcțiile de pe terenul în suprafață de 591,20 mp(proprietate dobândită în baza sent.civ.nr. 8388/30.06.2006 pronunțată în dosarul nr._ ).
În acest contract s-a menționat că se transmite în folosința reclamantului suprafața de teren de 99,80 mp, în posesie fără acte, a cărei situație juridică urmează a fi reglementată ulterior.
Terenul identificat prin ., în suprafață totală de 4089 mp, din care face parte și suprafața de teren în litigiu, figura în registrul posesorilor din anul 1990 în administrarea Consiliului L. Iași.
Intimatul a invocat faptul că terenul a trecut în anul 1990 în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale, în baza dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
În mod corect instanța de fond a înlăturat depozițiile celor doi martori audiați în cauză, care nu se coroborează cu nici una din celelalte probe administrate în cauză.
În mod corect a reținut instanța de fond că exercitarea posesiei sub nume de proprietar, precum și caracterul public al posesiei, implică și afirmarea calității de proprietar prin înregistrarea terenului aflat în posesie în evidențele fiscale și că, în speță, nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile, timp de peste 30 de ani, asupra suprafeței de 390 mp, situată intravilanul mun. Iași, parcela CAT 686, ..
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul D. L. împotriva sentinței civile nr. 4626 din 25.03.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. L. împotriva sentinței civile nr. 4626 din 25.03.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier . M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C./2 ex11.08._/Judecător de fond: P. Ș. A., Judecătoria Iași
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 324/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
