Fond funciar. Decizia nr. 1649/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1649/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1649/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1649/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către R. I. A., R. I. I. împotriva sentinței civile nr._ din 23 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații C. Județeană De F. F. Iași, C. L. De F. F. G., U. A. T. G. P. P., R. V., având ca obiect fond funciar constatare nulitate TP; obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. pentru recurenți, avocat I. pentru intimații-moștenitori ai defunctului R. V., lipsă intimatele – persoane juridice.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La interpelarea instanței apărători aleși ai părților, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat C. pentru recurenți având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și rejudecând fondul să se admită acțiunea, să se constate nulitatea titlului de proprietate nr._/1995 emis pe numele defunctului R. V. și să fie obligate pârâtele să emită un titlu corect pe numele tuturor moștenitorilor. Solicită a se constata că titlul de proprietate contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art.8 și următoarele din Legea nr. 18/1991, art.13 alin.3 din același act normativ, art. 3 pct.1 lit.a din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991. Depune note de concluzii scrise.
Avocat I. pentru intimații-moștenitori ai defunctului R. V., având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, depune chitanțele.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 7 mai 2012 reclamanții R. I. A. și R. I. I. au chemat în judecată pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, C. L. DE F. F. G., U. A. T. G. pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ emis la data de 28 aprilie 1995 pe numele lui R. V. și eliberarea unui nou titlu pe numele tuturor moștenitorilor.
În motivarea acțiunii formulate, s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului R. I. căsătorit cu R. M..
Titlul de proprietate întocmit pe numele R. V. a fost emis fără respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr.18/1991 și art. 3 pct.1 lit.a) din Legea 169/1997.
Potrivit Legii nr.18/1991 dreptul la acțiune aparține tuturor persoanelor ce justifică un interes legitim și cărora le-a fost încălcat dreptul de proprietate. Amplasamentul terenului poate constitui motiv de nulitate absolută atunci când terenul înscris în titlul de proprietate emis în beneficiul pârâților a aparținut anterior colectivizării autorilor reclamanților. R. V. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu îndeplinea niciuna dintre condițiile impuse de lege, nu a adus suprafețe de teren în cooperativa agricolă, aportul fiind al tatălui reclamanților așa cum rezultă din extrasul de pe registrul agricol aferent perioadei 1959-1962 și inexistența anexei de validare pe numele lui R. V., acesta din urmă folosind manopere dolosive pentru obținerea titlului de proprietate în lipsa rolului agricol.
Au susținut reclamanții că tatăl acestora fiind decedat, corect ar fi fost ca mai întâi să fie clarificată situația juridică a terenurilor suprafețe de fac parte din masa succesorală și asupra cărora R. V. nu putea dispune în lipsa unui partaj succesoral.
La decesul tatălui reclamanților au rămas alături de casa părintească și suprafețe de teren evidențiate în titlurile de proprietate nr._ emis în anul 2002 și nr._ emis în anul 1995 pe numele mamei reclamanților și pe numele fratelui reclamanților, R. V., pentru suprafețele de 1,9900 ha teren și 7100 mp .
S-a arătat că stabilirea dreptului de proprietate și eliberarea T.P._ din 16.08.2002 pe numele mamei reclamanților trebuia să fie emis pe numele tuturor moștenitorilor legali și nu numai pe numele soției supraviețuitoare. Eliberarea T.P. numai pe numele soției supraviețuitoare este abuzivă și încalcă dispozițiile legii fondului funciar .
În consecința s-a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a TP nr._ emis abuziv pe numele R. V. și să fie obligate pârâtele la emiterea unui nou titlu pe numele tuturor moștenitorilor R. I. A., R. I I. și R. V., alături de soția supraviețuitoare.
În probațiune s-a solicitat administrarea tuturor mijloacelor de probă admise de lege iar în drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.169/1997, Legii nr.18/1991 și dispozițiile Codului civil.
P. sentința civilă nr._ din 23.12.2013 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârât prin întâmpinare.
A respins acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate formulată de reclamanții R. I. I. și R. I. A. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, C. L. DE F. F. G., U. A. T. G. și R. V., pentru lipsa calității procesual active.
A admis în parte cererea pârâtului privitoare la cheltuieli și obligă reclamanții la plata către pârâtul R. I. V. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În fapt reclamanții și pârâtul R. V. sunt moștenitorii defunctului R. I., în calitate de descendenți de gradul I, alături de R. M. soția supraviețuitoare a acestuia, așa cum rezultă din certificatul de deces al lui R. I. (fila 7 dosar), certificatul de naștere al reclamantului R. A. (fila 6 dosar), Anexa 24 (fila 8 dosar), încheiere de suspendare a procedurii succesorale dată în dosarul nr.405 din 11 mai 1995 (fila 10-11 dosar), certificat de nașterea R. I. (fila 87 dosar), certificat de căsătorie pentru R. I. cu A. M. (f.53 dosar).
Autorul părților a decedat la data de 04.10.1987, așadar anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
La data de 9 martie 1991 de R. M. formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul aflat pe raza comunei G. (fila 49 dosar). Cererea formulată este semnată numai de reclamantă. La aceeași dată, printr-o precizare separată reclamanta solicită ca suprafața de 70 ari - vechi amplasament în vatra satului, ocupată de case și gospodării, să-i fie atribuită tot în vatra satului întrucât are 3 copii care doresc să își construiască locuințe.
P. hotărârea nr.64/09.08.1991 a Comisiei Județene de F. F. cererea de reconstituire a dreptului formulată de R. M. este validată pentru suprafața de 2,61 ha teren aceasta fiind înscrisă în anexa 2a la pozitia nr.104 (filele 57-58 dosar).
În anul 1995 procedura succesorală notarială privind pe defunctul R. I. este suspendată urmare a lipsei moștenitorilor la convocarea succesiv făcută acestora de notar, așa cum rezultă din încheierea 11.V.1995 emisă în dosarul 405/1995 al notariatului de Stat Județean Iași (f.9 dosar).
După validarea numitei R. M. prin Hotărârea nr.64/09.08.1991 a Comisiei Județene de F. F. Iași, la data de 28.04.1995 se emite titlul de proprietate nr._ în beneficiul pârâtului R. V. pentru suprafața de 7100 mp iar la data de 16.08.2002 se emite titlul de proprietate nr._ în beneficiul numitei R. M. pentru suprafața de 1,9900 ha (f.12,13 ds).
Susține pârâta C. L. de F. F. că ambele titluri au fost emise în baza validării dreptului pentru R. M. precum și în considerarea faptului că pârâtul R. V. deține anterior colectivizării 1000 mp teren în jurul locuinței (f.25 dosar).
Susțin reclamanții faptul că cele două titluri de proprietate emise pe numele soției supraviețuitoare R. M. și pârâtului R. V. au fost emise cu nesocotirea drepturilor acestora de moștenitori legali, rezervatari și sezinari ai numitului R. I..
Pentru titlul de proprietate emise pe numele R. V., reclamanții solicită constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate emis în lipsa documentației, a validării, a cererii de reconstituire.
În drept instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin.2 C.proc.civ.
În cauză pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și excepția lipsei de interes motivate în principal prin două aspecte lipsa cererii de reconstituire a dreptului formulată de reclamanți, neacceptarea moștenirii după autorul comun.
Instanța va reține că potrivit doctrinei și practicii judiciare condițiile de exercițiu a acțiunii sunt calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes și capacitatea procesuală, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiție ca urmare a admiterii excepției corespunzătoare, excepție de fond absolută și peremptorie.
Calitatea procesuală activă se traduce prin îndreptățirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptățire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului și cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, pretenția dedusă judecății constă în anularea titlului de proprietate nr._, în beneficiul pârâtului R. V., pentru suprafața de 7100 mp precum și obligarea Comisiei județene Iași de fond funciar la emiterea titlului de proprietate pe numele său.
Potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997 nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru reconstituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor de drept comun.
Din textul legal, reiese că în afara subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect - în materia cererilor privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridicește ocrotit.
În materia legii speciale de reparație condiția de exercițiu a acțiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conținutului noțiunii de calitate procesuală, legea condiționând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.
Justifică un astfel de interes, și deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime și proprii, au fost prejudiciate urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.
În genere, nulitatea absolută actelor juridice, chiar atunci când norma juridică protejată și pretins nesocotită la emiterea sau încheierea actului este de ordine publică, nu poate fi cerută de orice persoană ci de orice persoană care justifică un interes, din acest punct de vedere legea specială nederogând practic de la regimul juridic de drept comun al nulității actelor juridice civile.
Potrivit regulilor procesuale, revenea reclamanților, conform art.1169 C.civ, sarcina probei existenței unui interes personal, născut, actual, legitim care să-i confere calitatea pentru a solicita constatarea nulității absolute titlului de proprietate emis pe numele pârâtului R. V..
Instanța reține din probele cu înscrisuri și interogatoriu administrate că reclamanții nu au justificat calitatea în a solicita desființarea titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtului R. V..
Pentru a ajunge la această concluzie instanța are în vedere faptul că astfel cum rezultă din cererea de reconstituire a dreptului depusă de R. M. la 09.03.1991 înregistrată sub numărul 4120/09.03.1991 (formulată și semnată în nume propriu, fila 49 dosar) coroborată cu răspunsurile lipsite de orice echivoc ale reclamanților la interogatoriu, reclamanții nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul R. I..
Or, în lipsa unei astfel de cereri de reconstituire a dreptului, vocația pe care aceștia o aveau eventual cu privire la dreptul ce a aparținut autorului lor s-a stins prin neexercitarea dreptului recunoscut de lege.
Procedura de reconstituire în baza legilor reparatorii nu se declanșează din oficiu. Autoritățile cu atribuții în analizarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu aveau obligația de a cerceta și stabili din oficiu persoanele îndreptățite după foștii proprietari .
Legea nr.18/1991 are caracter reparatoriu însă scopul său poate fi atins numai în cazul în care este urmată procedura administrativă obligatorie, prevăzută în cuprinsul acesteia, procedură care se declanșează prin formularea unei cereri.
Potrivit art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii) ”Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmînt în cooperativa sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmînt în cooperativa și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Conform art.12 din lege „Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotãrîrii judecãtorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi aceasta calitate, întrucît terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sînt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sînt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor moștenitorilor, urmînd ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.”
Conform art.13 din H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data fomulării cererii) ”Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulatã de fiecare persoana indreptatita. Cînd sînt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnind-o. În cerere se vor mentiona urmãtoarele date și elemente: numele și prenumele solicitantului și ale pãrinților, calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socotește îndreptãțit, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.” Iar conform art.15 din același regulament „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viata se face pe numele persoanelor îndreptãțite, iar pentru cooperatorii decedati, pe numele moștenitorilor. Cînd sînt mai mulți moștenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor. (…) Membrii cooperatori în viata, fie ca au adus sau nu terenuri în cooperativa, se înscriu cu suprafata stabilitã de comisie în tabelele anexa nr. 2.a. și 2.b., iar moștenitorii cooperatorilor decedati se înscriu cu suprafata stabilitã în tabelul anexa nr. 3.”
Din analiza coroborată acestor texte legale rezultă faptul că pentru drepturile ce au aparținut cooperatorilor decedați, legea a prevăzut posibilitatea moștenitorilor de a se adresa Comisiei Locale cu o cerere de reconstituire chiar în lipsa certificatului doveditor al calitatii lor, că prin chiar această cerere ei urmau a fi socotiți de drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii. Deci în ceea ce privește stabilirea dreptului de proprietate ce a aparținut cooperatorilor decedați la data apariției legii, emiterea actelor de reconstituire a dreptului pe numele tuturor moștenitorilor nu reprezintă o obligație din oficiu a comisiilor, câtă vreme moștenitorii înșiși nu au investit aceste autorități cu cererile lor.
Or, reclamanții nu au formulat o astfel de cerere fapt pe care l-au recunoscut explicit.
Cererea formulată de R. M. înregistrată sub numărul 4120/09.03.1991 nu rezultă să fi fost formulată în calitate de mandatar și pentru fiii autorului – părțile cauzei de față – aspect pe care de altfel reclamanții nici nu l-au susținut și cu atât mai puțin dovedit.
Din cererea datată de asemenea 09.03.1991 (fila 55 dosar) rezultă că reclamanta solicită ca suprafața de teren de 70 ari cu fost amplasament în vatra satului ocupată de locuințe la data cererii să îi fie atribuită de asemenea în vatra satului, întrucât are 3 copii care doresc a-și construi locuințe. Instanța reține că numai această precizare legată de existența celor trei copii ai acesteia nu poate să susțină intenția solicitantei de a acționa în numele acestora ci vine ca un argument adus în sprijinul cererii de reconstituire pe un amplasament similar vechiului amplasament, in vatra satului, potrivit pentru ridicare unor construcții.
Mai mult decât atât, din cuprinsul cererii nu rezultă că R. M. a formulat o cerere în calitate de moștenitoare a defunctului său soț R. I. ci în calitate de fost cooperator în viață, persoană îndreptățită la reconstituire.
Această concluzie este întărită și de faptul că ea a fost susținută cu declarații de martori potrivit cărora R. M. a deținut și a predat teren la CAP (f.50,51 ds) precum și de faptul că R. M. a fost validată prin Hotărârea nr.64/09.08.1991 a Comisiei Județene de F. F. pentru suprafața de 2,61 ha teren cu înscriere în anexa 2a la pozitia nr.104 și nu la anexa 3 rezervat moștenitorilor membrilor cooperatori decedați (filele 57-58 dosar).
În acest context instanța va reține că lipsa oricărei cereri de reconstituire a reclamanților pentru dreptul de proprietate ce ar fi aparținut autorului R. I. ( atât în nume propriu cât și printr-un eventual mandat tacit ) se detașează cu certitudine din probele administrate.
În promovarea acțiunii reclamantii își justifică legitimarea procesuala activă exclusiv pe calitatea acestora de moștenitori după defunctul R. I., în calitate de descendenți de gradul I, rezervatari, sezinari.
Or, așa cum s-a arătat mai sus calitatea de moștenitor, este numai una dintre condiții le dreptului la reconstituire.
Vocația la reconstituirea unui vechi drept de proprietate care ar fi aparținut antecesorului reclamanților rămâne totuși fără efect în lipsa unei cereri de valorificare a dreptului.
Reclamanții au explicat pasivitatea acestora – faptul de a nu fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului – prin respectul acestora față de memoria autorului- tată dar și mamei R. M., în viață la data introducerii acțiunii. Au susținut reclamanții că intenția acestora a fost aceea ca numai după decesul mamei să efectueze partajul întregii mase succesorale însă pretinse manopere dolosive al fratelui –pârât i-a determinat să acționeze.
Indiferent care au fost rațiunile pentru care reclamanții nu au făcut demersuri pentru valorificarea dreptului de proprietate ce ar fi aparținut autorului acestora, instanța reține că rezultatul acestei atitudini a fost de a conduce la stingerea vocației la reconstituire însăși pentru acest drept de proprietate ce a aparținut autorului acestora R. I..
Pentru acest motiv anularea titlului de proprietate al pârâtului chemata în judecată nu ar fi de natură să conducă, așa cum s-a solicitat în petitul doi al cererii introductive, la obligarea comisiilor pârâte la reconstituirea dreptului în beneficiul reclamanților.
Cum susținerea reclamanților, consolidată prin precizările pârâtei C. L. de F. F. G. (f.25 dosar), a fost aceea că eliberarea titlului de proprietate al pârâtului s-a efectuat pentru o suprafață de teren pentru care a obținut validarea R. M., rezultă că desființarea titlului pârâtului ar conduce cel mult la revenirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7100 mp în patrimoniul numitei R. M. ( persoana validată) care are în continuare libertatea de a dispune de această suprafață în mod liber.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că reclamanții nu au probat în justificarea calității lor procesual-active, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea pe acest temei.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal au declarat recurs reclamanții R. I. A. și R. I. I. cu următoarele critici:
Susțin recurenții că titlul de proprietate a fost eliberat mai înainte de dezbaterea succesiunii. Nu există documentația aferentă emiterii acestui titlu, întreaga documentație fiind cea emisă pe numele R. M., nu există validare pentru R. I. V., titlul a fost emis in anul 1995, deci înainte ca soția supraviețuitoare R. M. să fi făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Cererea acesteia a fost făcută în nume propriu, ca urmare in anul 2002 i s-a întocmit și titlu de proprietate fără a fi indicați moștenitorii, contrar disp. Art. 13 din Legea 18/1991. R. I. este tatăl recurenților, acesta a adus teren in CAP, după acesta trebuia reconstituit dreptul de proprietate. Titlul a fost eliberat in anul 1995, aprilie, lună în care recurenții au inițiat procedura dezbaterii succesorale; respingerea acțiunii face ca recurenții reclamanți să fie exheredați. Înscrisurile cu care se probează vânzarea terenului probează încă o dată reaua credință a pârâtului R. V.. Declarațiile atribuite soției supraviețuitoare R. M. prin care sunt date paratului porțiuni din masa succesorală nu fac dovada acestei intenții, nu întrunesc condițiile unui act autentic. Voința persoanei declarante a fost viciată, manipulată. R. V. nu a formulat cerere de reconstituire, singura care a formulat cerere de reconstituire in termen legal este R. M., soție supraviețuitoare, pe titlul emis pentru R. M. ar fi trebuit să apară și numele celor 3 copii ai săi, moștenitori ai soțului defunct. Recurenții au solicitat anularea titlului in calitatea lor de moștenitori ai defunctului R. I.. Justificând calitatea de moștenitori au justificat și calitatea procesual activă. Este total falsă susținerea pârâtului R. V. potrivit căreia reclamanții recurenți nu ar fi acceptat succesiunea. In calitate de fii, deci moștenitori rezervatari, beneficiază în puterea legii de o parte din moștenire, adică se bucură de drept de posesia titlului de moștenitor fără a fi nevoie pentru a intra in posesia moștenirii de alte formalități, in cazul lor nefiind aplicabil termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii prevăzut de art. 700 din vechiul Cod civil. A probat demersurile in fața notarului pentru dezbaterea succesiunii, unde paratul nu s-a prezentat. Nici afirmația potrivit căreia mama recurenților, R. M., ar fi avut intenția de a lăsa partea ei de moștenire lui R. V. nu poate fi primită. Renunțarea la succesiune este un act expres, solemn, un atare act nu a fost probat. Urmează să promoveze acțiunea pentru partaj succesoral după întregirea masei succesorale. Mincinos declară paratul R. V. că împreună cu R. M. sunt singurii cu vocație succesorală, prin urmare pe baza declarației exprese a acesteia i s-a eliberat titlul de proprietate. Soluția instanței de fond prin care este admisă excepția lipsei calității procesuale active include o eroare, anume aceea potrivit căreia R. V. a avut anterior colectivizării suprafața de 1000 mp, in lipsa extrasului de registru agricol și a unei anexe de validare pe numele său. Anterior colectivizării R. V. era minor. Judecătorul fondului a manifestat mult neprofesionalism, a permis unei persoane străine de cauză să intervină in proces fără a fi parte, motiv pentru care a fost recuzată. Din răzbunare pentru recuzarea formulată judecătorul fondului a refuzat să analizeze fondul cauzei, pronunțând un verdict demn de un tribunal nazist, fără probe, cu o motivare rușinoasă din care reiese concluzia că reclamanții nu ar fi fiii tatălui lor, R. I.. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, constatarea nulității titlului de proprietate emis pentru R. V., obligarea pârâtelor la emiterea titlului corect pe numele tuturor moștenitorilor.
R. V., intimat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Susțin, in genere, că sentința este legală și temeinică, fiind pronunțată cu o analiză complexă a soluției adoptate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Sentința recurată reține lipsa calității procesuale active a reclamanților in formularea cererii de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr._ emis la data de 28.04. 1995 pe numele R. V.. Argumentarea soluției se întemeiază pe considerente de drept complet expuse, cu redarea textelor de lege incidente in analiza calității procesuale active. Cu precădere Tribunalul constată că instanța de fond analizează condițiile reținerii interesului legitim de care art. III alin 2 din legea 169/1997 condiționează exercițiul acțiunii in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate prin raportare la vocația reclamanților de a obține in nume personal recunoașterea îndreptățirii la reconstituire in relație cu dispozițiile art. 8 și 12 din Legea 18/1991 și art. 13 din H.G. 131/1991 sub incidența cărora a fost emis titlu contestat.
Rezumând considerentele exhaustive ale instanței de fond, tribunalul reține că aceasta a statuat că poate avea interes legitim in acțiunea in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate persoana care face dovada inițierii in nume personal a procedurii administrative de stabilire a dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, poate cere constatarea nulității titlului o persoană care probează vocația sa proprie la recunoașterea aceluiași drept și in folosul său.
Justificarea interesului legitim reglementat de art. III alin 2 din Legea 169/1997 poate fi realizată, de principiu și prin invocarea altor ipoteze decât cea analizată de instanța de fond.
Important este, pentru litigiul de față, faptul că perspectiva de analiză a judecătorului fondului in privința interesului legitim invocat de reclamanți este corectă și completă circumstanțiată la datele litigiului.
Astfel: se invocă nulitatea titlului de proprietate nr._ din 1995 motivat de faptul că acesta include teren pe care tatăl fraților R. I., R. A. și R. V. l-a predat in Cap. Dată fiind calitatea de fii a tuturor celor trei, reclamanții susțin că eliberarea titlului de proprietate s-a făcut fraudulos numai in folosul fratelui lor, R. V., cu nesocotirea flagrantă a drepturilor lor de moștenitori, egale cu ale paratului.
Instanța argumentează corect și foarte explicit in sensul că interesul legitim invocat in cauză era ținut nu numai de dovada calității de moștenitor după R. I., decedat in anul 1987, anterior intrării in vigoare a legii 18/1991, ci și de formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in condițiile art. 8 din lege.
Argumentarea instanței de fond este legală, bazată pe o însușire temeinică a sensului explicit al legii, pe care, de altfel, o și citează. Potrivit art. 8 alin 3 din Legea 18/1991, citat in conținutul sentinței, stabilirea dreptului de proprietate se face in favoarea persoanelor deposedate de regimul comunist ori a moștenitorilor acestora, la cerere.
Formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate condiționează în esență stabilirea dreptului de proprietate in oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Calitatea de moștenitor invocată de către reclamanți pentru autorul lor, decedat in anul 1987, prin ea însăși, nu este suficientă pentru a li se recunoaște îndreptățirea la stabilirea dreptului de proprietate după acesta. Pentru stabilirea dreptului de proprietate era necesar ca moștenitorii defunctului R. I. să formuleze o cerere. Moștenitorii care nu au formulat cerere nu au beneficiul recunoașterii vocației la stabilirea dreptului de proprietate in condițiile art.8 și 12 din Legea 18/1991.
Susținerile recurenților potrivit cărora era suficient că au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar nu sunt întemeiate, pentru că, dacă li s-ar da curs, ar însemna recunoașterea dreptului lor la stabilirea dreptului de proprietate din oficiu in virtutea calității de succesor, deși art. 8 din Legea 18/1991 stabilește expres și condiția formulării cererii.
Așadar, numai moștenitorii care formulează cerere de reconstituire pot obține recunoașterea acestui drept, nu și moștenitorii care nu formulează cerere.
Reclamanții au declarat la interogatoriu faptul că nu au formulat cerere de reconstituire ( filele 202 și 204 dosar fond, întrebarea nr. 1).
Dacă nu au formulat cerere, invocarea dreptului lor de moștenitori cu referire la terenul ce a aparținut autorului lor nu are nicio relevanță. Ei nu pot obține in persoana lor recunoașterea dreptului la reconstituire pentru că nu au inițiat o procedură in acest sens în condițiile legii speciale. P. urmare, dacă nu pot obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului lor, nu au interes legitim in constatarea nulității titlului de proprietate al paratului R. V. pentru același teren. Condiția înscrisă in art. III alin 2 din Legea 169/1997, respectiv justificarea unui interes legitim, indică intenția legiuitorului de a recunoaște calea acțiunii in constatarea nulității persoanei care justifică un interes întemeiat pe un drept recunoscut de lege, vătămat prin emiterea actului contestat ca nul. D. astfel interesul poate fi legitim.
Reluând argumentarea expusă, Tribunalul stabilește că numai prin apelul la calitatea de moștenitori după R. I., decedat in anul 1987, reclamanții nu au dovedit existența interesului legitim, câtă vreme nu au probat îndeplinirea celei de-a doua condiții pentru existența acestuia, anume formularea cererii de reconstituire. Potrivit art. 8 coroborat cu art. 12 din Legea 18/1991 accesul moștenitorilor persoanei deposedate de teren in regimul comunist la măsurile reparatorii este permis cu îndeplinirea a două condiții cumulative esențiale: calitatea de moștenitor și formularea cererii de reconstituire . Pentru reclamanți lipsește cea de-a doua condiție, formularea cererii, prin urmare nu au interes legitim, așadar nici calitate procesuală activă.
Recurenții susțin că pentru terenul înscris in titlul contestat numai mama lor, R. M., a formulat cerere de reconstituire, iar declarațiile atribuite acesteia in temeiul cărora se justifică eliberarea titlului de proprietate pentru R. V. nu sunt conforme legii, prin urmare sunt lipsite de consecințe legale.
Aceste susțineri sunt irelevante. Dacă numai mama reclamanților a formulat cerere de reconstituire înseamnă că întreg cursul acestei proceduri era ținut de limitele in care aceasta a cerut reconstituirea, ca și de manifestările sale de voință ulterioare. Ca titulară a cererii de reconstituire R. M. era îndreptățită să dea orice curs cererii sale, să o restrângă, să renunțe la aceasta, să cedeze in favoarea unei alte persoane acest drept, etc., fără ca reclamanții să poată aduce cenzuri ulterioare unor atare manifestări de voință. Dacă reclamanții nu sunt parte a procedurii de stabilire a dreptului de proprietate, atunci ei nu pot condiționa cursul procedurilor inițiate de o altă persoană, anume de mama lor, R. M.. Pentru aceste motive Tribunalul stabilește ca irelevante criticile expuse de recurenți in privința regimului juridic al declarațiilor mamei lor, care au condus la eliberarea titlului pentru R. V. precum și considerațiile legate de conținutul procedurii de stabilire a dreptului de proprietate in favoarea acestuia din urmă.
Nu interesează in determinarea existenței interesului legitim și a calității procesuale active motivele pentru care reclamanții recurenți nu au formulat cerere de reconstituire.
Motivul de recurs privind imparțialitatea judecătoriului care a pronunțat sentința recurată este de asemenea nefondat.
Nu se aduc critici soluției dispuse asupra cererii de recuzare. Nu s-a declarat recurs împotriva acestei încheieri. Cu toate acestea se susține că soluția pronunțată este forma de manifestare a răzbunării judecătorului pentru gestul de a se formula cerere de recuzare.
Tribunalul constată nefondate aceste critici, pentru care nu identifică niciun element obiectiv care să permită cu minim temei reținerea lor.
Amploarea considerentelor sentinței, rigoarea lor juridică, logica argumentării și coerența acesteia fac dovada respectării de către judecătorul fondului a exigențelor de calitate a hotărârii judecătorești recurate, așadar și de imparțialitate a sa, a lipsei arbitrariului in pronunțarea soluției, urmare unui proces in care dreptul la apărare al reclamanților a fost respectat evident.
Argumentele invocate de către recurenți in susținerea acestui motiv de recurs nu au un conținut juridic ( „tribunal nazist”,” răzbunare” „ ) prin urmare nu impun o analiză juridică din partea instanței de recurs.
Pentru aceste considerente Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
In temeiul art. 274 Cod pr.civilă, recurenții fiind căzuți in pretenții ca urmare a respingerii recursului, vor fi obligația la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimatul R. V. in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții R. I. A. și R. I. I. împotriva sentinței civile_/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții la plata către intimați a sumei de 980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.11.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./5.03.2015/2 ex
Judecătoria Iași: D. C. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1054/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1667/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
