Fond funciar. Hotărâre din 08-12-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 1075/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Decembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1075/2014
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 143/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimat C. L. P. A. L. 18/1991 COSTULENI, intimat C. JUDEȚEANĂ P. A. L. 18/1991 IAȘI, intimat B. D., intimat P. I., intimat L. A., intimat H. C., intimat M. L., intimat B. D., intimat B. A., intimat B. L., intimat F. Z., intimat B. I., intimat B. M., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 27.11.2014, când din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea la data de 4.12.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 143 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Costuleni, C. Județeană de Fond Funciar Iași, B. D., B. I., P. I., L. A., H. C., M. L., B. D., B. A., B. L., F. Z. și B. M..
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, la data de 24.08.1995 pe numele beneficiarului S. I. V. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,0700 ha pe raza comunei Costuleni. Instanța de fond a arătat că, potrivit documentației depuse la dosar la baza titlului de proprietate s-au aflat cererea formulată la data de 13.03.1991 de soția beneficiarului – S. M.- prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,17 ha, declarația dată de solicitantă privind amplasamentul terenului, anexa de validare la Legea nr.18/1991 prin care solicitanta era validată cu suprafața de 3,63 ha și Hotărârea din data de 27.07.1991.
Prima instanță reține că beneficiarul S. I.V. a decedat la data de 02.01.1975 (conform certificatului de deces ..Z. nr._), cu 16 ani înainte de apariția L. nr.18/1991, și a lăsat în calitate de moștenitoare testamentară pe soția sa - S. M., conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale aflate la fila nr.8 din vol.I al dosarului precum și faptul că, la data de 09.03.1994 a decedat și numita S. M., conform certificatului de deces . nr._ (fila nr.10 din vol I al dosarului) fără a lăsa în viață descendenți, ascendenți sau soț supraviețuitor. În aceste condiții, la moștenirea defunctei au vocație succesorală concretă frații acesteia și, prin reprezentare, nepoții de frați predecedați.
În motivarea sentinței se arată că, întrucât la data decesului autoarei S. M., toți frații acesteia erau în viață, cu excepția surorii P. E. care a decedat la data de 07.03.1974 (conform certificatului de deces . nr._- fila nr.13 din vol.II al dosarului) rezultă că la moștenirea autoarei au vocație succesorală numiții B. G. (post decedată) în calitate de soră, B. D., în calitate de frate (post decedat), I. A., în calitate de soră (post decedată), B. T., în calitate de frate (post decedat) și, prin reprezentare, pârâtul P. I. în calitate de nepot de soră predecedată și numitul P. V. (post decedat), în calitate de nepot de soră predecedată.
Instanța de fond reține pe de o parte că numita B. G. a decedat la data de 21.07.2011 (conform certificatului de deces . nr._ -fila nr.12 din vol.I al dosarului) și a lăsat în calitate de succesibili pe reclamantul B. I. și pe pârâții B. I. și B. D., așa cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale aflată la fila nr.13 din vol.I al dosarului iar pe de altă parte că, numitul B. D. la data de 10.05.2000 (conform certificatului de deces . nr._- fila nr.67 din vol.I al dosarului), și a lăsat în calitate de succesibili pe pârâții B. D., B. A., B. L. și F. Z., dar și pe numita B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ (fila nr.59 din vol.I al dosarului), certificatul de naștere . nr._ (fila nr.60 din vol.I al dosarului), certificatul de naștere . nr._ (fila nr.61 din vol.I al dosarului), certificatul de naștere . nr._ (fila nr.66 din vol.I al dosarului). Instanța reține că soția B. M., la rândul său, a decedat la data de 01.03.2007 (conform certificatului de deces . nr._ de la fila nr.88 din vol.I al dosarului), lăsând în calitate de succesibili pe aceeași pârâți- B. D., B. A., B. L. și F. Z..
Cu privire la situația de fapt, s-a mai reținut că, la data de 02.02.2006 a decedat numita I. A. (conform certificatului de deces . nr._ –fila nr.11 din vol.II al dosarului), lăsând în calitate de succesibili pe pârâtele L. A. și H. C. și că, la data de 25.01.1996 a decedat numitul B. T. (conform certificatului de deces . nr._- fila nr.9 din vol.II al dosarului), lăsând în calitate de succesori pe pârâtele B. M. și M. L. conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale de la fila nr.10 din vol.II al dosarului.
Instanța de fond a constatat că numita P. E. a decedat la data de la data de 07.03.1974 (conform certificatului de deces . nr._- fila nr.13 din vol.II al dosarului), lăsând în calitate de succesori pe copiii P. I. și P. V. (potrivit sesizării de la fila nr.15 din vol.II al dosarului) care au vocație de a veni prin reprezentare la moștenirea defunctei S. M.. Mai reține instanța că numitul P. V. a decedat la data de 20.01.2013 (certificat de deces . nr._- fila nr.14 din vol.II al dosarului), iar în lipsă de descendenți, ascendenți sau soț supraviețuitor în viață, la moștenirea acestuia are vocație succesorală concretă fratele P. I..
Se reține de asemenea că prin prezenta acțiune reclamantul solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/24.08.1995 pe motiv ca beneficiarul înscris în titlul era decedat din anul 1975 și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nefiind persoană îndreptățită la reconstituire.
Raportându-se prevederilor art.III din Legea nr.169/1997, instanța de fond reține că nulitatea absolută a unui act juridic este sancțiunea care intervine atunci când nu au fost respectate anumite condiții imperativ prevăzute de lege la încheierea/emiterea actului, iar verificarea acestor condiții nu se poate face decât prin raportare la prevederile legale existente la momentul încheierii actului. Cu toate acestea, art.III din Legea nr.169/1997 nu vine să instituie noi cazuri de nulitate absolută - pentru a fi aplicabil doar titlurilor emise după . L. nr.169/1997, ci doar reglementează juridic cazurile în care este incidentă sancțiunea nulității absolute ca urmare a nerespectării dispozițiilor legilor fondului funciar, inclusiv ale L. nr.18/1991 în forma sa inițială, sancțiune care, până la apariția L. nr.169/1997, oricum intervenea în caz de încălcare a dispozițiile imperative dar nu ca o nulitate expresă, ci doar ca o nulitate virtuală. Această interpretare este susținută și de forma părții introductive a art.III care are următorul conținut: „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte…..”.
Prin urmare în analiza fondului acestei cauze prima instanță a avut în vedere dispozițiile legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii titlului de proprietate atacat, urmând să verifice dacă încălcarea lor este sancționată cu nulitatea expresă prevăzută de art.III din Legea nr.169/1997.
Astfel, instanța de fond a reținut că, emiterea titlului de proprietate s-a realizat în urma parcurgerii procedurii prevăzute de lege, fiind înscris greșit numele beneficiarului titlului că, cea care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a fost soția beneficiarului, S. M., care s-a adresat cu o cerere către C. L. de fond funciar Costuleni, cererea sa fiind validată pentru suprafața de 3,63 ha teren conforma anexei de validare la Legea nr.18/1991 și a Hotărârii Comisie Județene de fond funciar Iași din 27.07.1991. De altfel, instanța reține că potrivit declarației solicitantei privind amplasamentul terenului ce s-a vrut a fi reconstituit, cererea de reconstituire a avut în vedere suprafețele înscrise în rolul agricol deschis pe numele soților S. V. și S. M. (fila nr.264 din vol.I al dosarului) și care au fost predate la CAP.
Prima instanță mai reține că cel a fost înscris în titlul de proprietate a decedat în anul 1975, astfel încât nu mai era în viață la apariția L. nr.18/1991 pentru a formula cerere de reconstituire. Chiar dacă numele defunctului S. V. apare înscris în titlul de proprietate, instanța reține că toată procedura prealabilă emiterii titlului, inclusiv validarea dreptului de proprietate, s-a realizat pe numele soției defunctului, cea care în fapt a solicitat stabilirea dreptului de proprietate.
Prin urmare, s-a constatat că nu este incident pentru titlul atacat niciun caz de nulitate absolută. Astfel, titlul de proprietate atacat a fost emis în baza unei cereri de reconstituire formulată de o persoană îndreptățită la reconstituire și a unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate de către comisia județeană.
Împrejurarea că titlul de proprietate are înscris numele unui alte persoane decât cea care a formulat cererea de reconstituire și a fost validată, nu atrage după sine nulitatea absolută a titlului de proprietate, ci rectificarea/ modificarea sa, și înscrierea corectă a numelui beneficiarului. Potrivit instanței de fond, remedierea erorii și menținerea celorlalte mențiuni ale actului juridic corespunde concepției despre nulitate din dreptul civil român, potrivit căreia trebuie înlăturate numai acele efecte care contravin scopului edictării dispoziției legale încălcate, menținându-se celelalte efecte alte actului juridic, nulitatea fiind în această concepție parțială și remediabilă. Or, în cauza de față efectele actului atacat pot fi menținute prin înscrierea corectă a persoanei care a fost validată ca urmare a promovării unei acțiuni în modificarea titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât reconstituirea s-a făcut pe amplasamentele pe care soția celui înscris în titlu le-a solicitat.
În consecință, având în vedere că neconcordanța din titlu cu privire la numele beneficiarului poate fi îndreptată prin modificarea actului greșit, iar în procedura stabilirii dreptului de proprietate în favoarea solicitantei au fost respectate dispozițiile imperative ale legii, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/24.08.1995.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile susținute oral la ultimul termen de judecată, instanța de fond a constatat împrejurarea că după ce instanța a rămas în pronunțare reclamantul a învederat, prin concluziile scrise, că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată nu poate fi avută în vedere de instanță, întrucât partea nu poate face precizări sau cereri noi după ce cauza a rămas în pronunțare sub sancțiunea neluării lor în seamă potrivit art.394 alin.4 Cod proc.civ. din 2013.
În aceste condiții, având în vedere că până la momentul la care instanța a rămas în pronunțare reclamantul formulase o cerere de obligare la plata cheltuielilor de judecată și, întrucât cererea principală va fi respinsă, instanța, în baza art.451 Cod proc.civ.din 2013, a fost respinsăe ca neîntemeiată și această cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului, după expunerea rezumată a soluției atacate, reclamantul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică întrucât, din coroborarea prevederilor art. 8 alin 2 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 7 din Decretul nr. 31/1954, rezultă că numitul S. V. nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, fiind decedat încă de la 2 ianuarie 1975.
Reclamantul a mai susținut că, persoana îndreptățită la reconstituire era S. M. deoarece, terenul predat la CAP îi aparținuse acesteia urmare a înzestrării sale.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă și ale L. nr. 18/1991.
Intimata C. Județeană de Fond Funciar Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, la data de 24.08.1995 pe numele beneficiarului S. I. V. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,0700 ha pe raza comunei Costuleni. Instanța de fond a arătat că, potrivit documentației depuse la dosar la baza titlului de proprietate s-au aflat cererea formulată la data de 13.03.1991 de soția beneficiarului – S. M.- prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,17 ha, declarația dată de solicitantă privind amplasamentul terenului, anexa de validare la Legea nr.18/1991 prin care solicitanta era validată cu suprafața de 3,63 ha și Hotărârea din data de 27.07.1991.
După cum a susținut și apelantul din actele și lucrările dosarului rezultă că, beneficiarul S. I.V. a decedat la data de 02.01.1975 (conform certificatului de deces ..Z. nr._), cu 16 ani înainte de apariția L. nr.18/1991, și a lăsat în calitate de moștenitoare testamentară pe soția sa - S. M., conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale aflate la fila nr.8 din vol.I al dosarului precum și faptul că, la data de 09.03.1994 a decedat și numita S. M., conform certificatului de deces . nr._ (fila nr.10 din vol I al dosarului) fără a lăsa în viață descendenți, ascendenți sau soț supraviețuitor. În aceste condiții, la moștenirea defunctei au vocație succesorală concretă frații acesteia și, prin reprezentare, nepoții de frați predecedați.
Legea nr. 169/1997, art. III alin 1 lit. a: „„Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.”
Analizând motivele de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat urmând a fi respins în consecință.
Contrar susținerilor apelantului, în mod corect prima instanță a constatat că, emiterea titlului de proprietate s-a realizat în urma parcurgerii procedurii prevăzute de lege, fiind înscris greșit numele beneficiarului titlului și că, cea care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a fost soția beneficiarului, S. M., care s-a adresat cu o cerere către C. L. de fond funciar Costuleni, cererea sa fiind validată pentru suprafața de 3,63 ha teren conforma anexei de validare la Legea nr.18/1991 și a Hotărârii Comisie Județene de fond funciar Iași din 27.07.1991. Așa după cum reține și instanța de fond, potrivit declarației solicitantei privind amplasamentul terenului ce s-a vrut a fi reconstituit, cererea de reconstituire a avut în vedere suprafețele înscrise în rolul agricol deschis pe numele soților S. V. și S. M. (fila nr.264 din vol.I al dosarului) și care au fost predate la CAP.
Astfel, titlul de proprietate este emis la solicitarea numitei S. M., în calitate de moștenitor al lui S. V. cerere care vizează terenurile ce figurau înregistrate în rolul agricol al acestuia ( filele 251 – 256 dosar fond).Or, așa după cum s-a statuat și în practica judiciară în materie, reconstituirea dreptului de proprietate al moștenitorilor este condiționată de formularea cererii de reconstituire, așa cum dispune art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991: „…..Prin urmare, titlul trebuia emis cu respectarea disp.art.13 din Legea nr. 18/1991 și ale art.12 din Regulamentul aprobat prin HG 1172/2001 (aplicabil conform principiului tempus regit actum), respectiv pe numele tuturor persoanelor îndreptățite (moștenitori) care au formulat cerere de reconstituire în termenul legal…. Corectă este și reținerea de către prima instanță a faptului că reclamantele, deși moștenitoare ale defuncților G.I. și N., nu sunt îndreptățite să fie trecute ca titulare în titlul de proprietate nr._/2002, întrucât nu au formulat cerere în termenele legale stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997…...”Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 288/R din 14 februarie 2007
În același sens, practica judiciară a statuat că: „interesul moștenitorilor în reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor este ocrotit prin legi speciale ce impun anumite condiții sunt astfel irelevante actele de acceptare tacită a moștenirii, conform art. 689 Cod civil, atât timp cât nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de Legea 18/1991” Tribunalul Iași, decizia nr. 45/2.01.2010. Aceeași linie este relevată și prin decizia nr. 59/2006 a Tribunalului Argeș secția civilă.
Pe de altă parte, rezultă că, cererea lui S. M. a fost validată prin hotărârea comisiei județene din 27.07.1991.
De asemenea, instanța constată ca nefondate susținerile apelantului referitoare la necesitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei S. M. deoarece, acesta nu a produs nicio dovadă care să ateste că, terenul pentru care s-a solicitat reconstituirea ar fi aparținut acesteia prin înzestrarea sa. De altfel, chiar aceasta a formulat cererea de reconstituire și nu a menționat acest lucru.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, autoarei intimaților pârâți nu i s-a reconstituit prin titlu mai mult decât suprafața ce i-a fost validată și nici o suprafață de teren la care nu avea dreptul, așa că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, autorul acesteia figura cu această suprafață în registrul agricol.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 143 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red/tehnored – D.I./D.I.
16 EX – 11.02.2015
JUD. FOND – G. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1667/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1711/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
