Fond funciar. Decizia nr. 1831/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1831/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1831/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - O. I.
Judecător C. E. C.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1831/2014
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorii R. G. și R. M. împotriva deciziei civile nr. 614 din 25.04.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011, intimați fiind C. . C. și C. T., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.12.2014 și apoi pentru astăzi, 18.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /23.06.2014, contestatorii R. G. și R. M. au formulat, în contradictoriu cu intimații C. T. și C. Locală de F. F. C., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 614/25.04.2014 a Tribunalului Iași, solicitând anularea deciziei.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au susținut că documentația cadastrală, CF nr._/28.07.2004, are aplicată ștampila dreptunghiulară a Primăriei C., fiind aprobată ca fiind corectă. Schița cu modificarea abuzivă a laturii de sud a parcelei 442/6 nu este datată, ștampilată, semnată și nici nu are mențiunea „Conform cu originalul”. Primăria a folosit copia schiței menționate, pe care intimata R. M. a trecut în colțul din stânga sus data de 26.04.2005. Schița cu modificarea abuzivă a laturii de nord a parcelei 442/6 din 22.06.2005, are trecut în interiorul acesteia calculul suprafeței făcut de CLFF C., 4935 m.p., cu un minus de 116 m.p. față de suprafața cumpărată prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 767/02.11.2004. Reprezentantul OCPI Iași a verificat, prin măsurare, proprietatea intimaților identificată prin numerele cadastrale 1003, 1004 și a stabilit că de la momentul vânzării - cumpărării și până în prezent au survenit modificări față de contractul de vânzare – cumpărare nr. 767/02.11.2004, materializate în lucrarea depusă la dosar. Mai susțin contestatorii că CLFF C., prin procesul verbal de constatare și planul de situație anexat, datate 25.04.2005, a încălcat proprietatea privată garantată de Constituție și Acordurile Uniunii Europene la care România este parte. Astfel, nu au fost notificați și li s-a încălcat proprietatea prin măsurători efectuate în lipsă și fără acord, un exemplar al acelor acte fiind înmânat doar numitei C. T.. De existența acestor înscrisuri au aflat abia după cinci ani, mai exact la data de 30.06.2010.
Contestatorii mai învederează faptul că CLFF C. a afirmat că schițele menționate au fost de constatare, nemodificând suprafața din TP nr._/30.06.1993 și Fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 961/2a/85 pentru R. Gh. E.. De asemenea, susțin contestatorii că au intrat în posesia schițelor la data când s-au efectuat modificările abuzive, respectiv 26.04.2005, 22.06.2005 și 30.06.2010 pentru procesul verbal de constatare și planul de situație.
În consecință, în condițiile în care, în prezent, potrivit schițelor menționate, dețin o suprafață de teren mai mică cu 116 m.p. decât cea cumpărată, iar prin Procesul verbal și Planul de situație menționate li s-a încălcat dreptul la proprietate privată, contestatorii au solicitat anularea deciziei civile nr. 614/25.04.2014.
Prin precizările formulate la data de 28.07.2014, contestatorii au susținut că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este rezultatul unei erori materiale. De asemenea, contestatorii au susținut că Primăria C. a dat dovadă de inconsecvență. Astfel, cu ocazia soluționării cauzei în fond, referitor la Procesul verbal și Planul de situate anexat datate 25.04.2005 și la schițele din 26.04.2005 și din 22.06.2005, a căror anulare s-a solicitat, primăria a susținut că „Nu sunt rezultatul aplicării Legii 18/1991 și HG 890/2005, au fost întocmite la teren la datele menționate și nu au stat la baza întocmirii Cărții funciare și nu modifică dreptul de proprietate al reclamanților”, iar în recurs aceasta a afirmat contrariul, întocmind înscrisuri false, precum caietul de măsurători și copia acestuia, care nu au existat la momentul punerii în posesie, în anul 1993, și la data întocmirii cărții funciare nr._/29.07.2004. Contestatorii au mai precizat că instanța de fond, în pronunțarea soluției, a analizat corect toate înscrisurile depuse la dosar.
La data de 24.10.2014, contestatorul R. G. a indicat temeiul de drept al contestației în anulare, ca fiind art. 503 alin. 2 pct. 2 Noul Cod procedură civilă.
Intimata C. Tatieana a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că motivele pentru care poate fi formulată o contestație în anulare sunt strict și limitativ prevăzute de lege, însă nici unul dintre aceste motive prevăzute de lege nu este indicat de către contestatori prin contestația formulată. Astfel, din cuprinsul contestației formulate rezultă că motivele invocate de către contestatori vizează modul de interpretare a probelor de către Tribunalul Iași prin decizia nr. 614/2014.
Pentru toate aceste considerente, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Intimata C. Locală de F. F. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, motivat de faptul că susținerile contestatorilor nu pot fi încadrate într-una din cele două ipoteze prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, ci vizează modul în care instanța de recurs a analizat și interpretat probele.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 614/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011, a fost respins recursul formulat de către intervenienta C. Tatieana, a fost admis recursul declarat de pârâta C. Comunală de F. F. C. și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 7599/17.05.2013 a Judecătoriei Iași în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R. G. și R. M. în contradictoriu cu pârâta C. de fond funciar C.. De asemenea, prin aceeași decizie civilă, a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei.
Împotriva deciziei civile nr. 614/25.04.2014, contestatorii R. G. și R. M. au formulat prezenta contestație în anulare, indicând ca temei de drept disp. art. 503 alin. 2 pct. 2 Noul Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Cu privire la dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, instanța reține însă că acestea nu sunt aplicabile în cauză raportat la disp. art. 27 Noul Cod procedură civilă, potrivit cărora „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”, și la disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. În consecință, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1948, în vigoare la momentul declanșării litigiului soluționat irevocabil prin decizia nr. 614/2014.
Contestația în anulare este reglementată în art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă din 1948.
Potrivit disp. art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Or, prin prezenta contestație în anulare, contestatorii nu au invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, astfel încât disp. art. 317 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză.
Art. 318 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care privește hotărârile pronunțate în recurs.
Astfel, potrivit disp. art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare atunci când soluția dată a fost consecința unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Primă ipoteză din art. 318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. În sensul art. 318 Cod procedură civilă, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Astfel, este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Cea de-a doua ipoteză din art. 318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs invocate.
Or, în speță, motivele invocate de către contestatori nu reprezintă o greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă, respectiv greșeli de ordin procedural, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Aceste împrejurări, precum greșita apreciere a situației de fapt sau a probelor ori aplicarea greșită a unor dispoziții legale, nu deschid părților calea contestației în anulare întrucât această cale extraordinară de atac poate fi folosită numai atunci când soluția dată este rezultatul unei greșeli de fapt involuntare, referitoare la aspectele formale ale judecării recursului sau numai dacă s-a omis examinarea unui motiv de recurs formulat în termenul legal.
Împrejurările invocate de contestatori sunt pretinse greșeli de judecată pentru verificarea cărora ar fi necesară o reapreciere a probelor și o reexaminare a fondului, greșeli ce nu pot fi invocate pe această cale întrucât art. 318 Cod procedură civilă nu deschide părții calea recursului la recurs și nici nu dă instanței posibilitatea de a reexamina modul de soluționare a recursului, adică justețea soluției pronunțate.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, reținând că motivele invocate de către contestatori nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de dips. art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii R. G. și R. M. împotriva deciziei civile nr. 614/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorii să achite intimatei C. Tatieana suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 614 din 25.04.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011, contestație formulată de către contestatorii R. G. și R. M., ambii cu domiciliul în Iași, ..7, ., ., în contradictoriu cu intimata C. Locală de F. F. C. și cu intimata C. Tatieana, domiciliată în ., jud. Iași.
Obligă contestatorii R. G. și R. M. să plătească intimatei C. Tatieana suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.O. C.C.E. I.C. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex.,
07.04.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1162/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
