Fond funciar. Decizia nr. 1951/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1951/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-09-2012 în dosarul nr. 1951/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Septembrie 2012
Președinte – M. M.
Judecător – A. C.
Judecător – C. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1951
Pe rol fond judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenta P. O. M."SF. N." și C. JUDEȚEANĂ IAȘI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, " împotriva sentinței civile nr.356/08.+6.2011 pronunțată de Judecătoria Răducăneni ,intimată C. L. P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar plângere la Legea 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat D. S. pentru recurenta intimată P. O. M. "Sf.N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Interpelat fiind apărătorul recurentei intimate P. O. M. "Sf.N. precizează că nu mai are alte cereri de formulat .
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererile în curs de soluționare și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentei intimate P. O. M. "Sf.N. având cuvântul solicită admiterea recursului formulat ce către P. O. M. "Sf.N., modificarea în parte a sentinței atacate și în consecință să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate până la limita suprafeței de 14 ha teren. Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că subscrisa a făcut dovada deplină a preluării terenului, de către stat, prin procesul verbal din data de 14.07.1051 doar pentru suprafața de 19.25 ha .P. diferența de teren solicitată prin acțiune până la limita suprafeței de 24 ha, subscrisa nu a făcut dovada preluării terenului de către stat sau de către cooperativa agricolă, motiv pentru care instanța de judecată admis dosar în parte acțiunea subscrisei. Instanța a reținut în considerentele sale și procesul verbal încheiat la data de 15.08._ . Se reține că potrivit acestui proces verbal Consiliul Parhial a decis predarea către stat a terenurilor în suprafață de 7,0216ha, 4,8804 ha, 9,76 ha din care P. își rezervă dreptul pentru suprafața de 2,40 ha .Potrivit pct.3 din acest proces verbal este evident că interpretarea care trebuia dată actului, ținând cont de interpretarea gramaticală, este că suprafața de 2,40 ha nu era cuprinsă în cele 9,76 ha ci în plus „ teren arabil în suprafață de 9,76 ha să fie cedat sfatului popular Prisecani în afară de 2,40 ha, care se va rezerva pentru personalul bisericii .Tot în cuprinsul acestei hotărâri se menționează că „ Sfatul Popular Prisecani a și preluat acest terenuri”. Faptul că întreaga suprafață de 24 ha a fost preluată de către stat și de către Sfatul Popular Prisecani, rezultă indubitabil din procesul verbal încheiat la data de 29.08.1951, cu ocazia predării Parohiei de către părintele L. S., care a preluat biserica, în afară de terenuri care au fost preluate de către Sfatul Popular Prisecani, casa parohială. Față de conținutul acestui proces verbal este evident că toată suprafața de teren de 24 ha a fost preluată de către stat, cu excepția terenului aferent curții biserici și casei parohiale și a cimitirului, lucru unanim admis că în timpul colectivizării terenurile au fost preluate de către stat, respectiv cooperativele agricole de producție, în condițiile în care acestea s-au înființat, iar zona P. a fost supusă cooperativizării în totalitate, astfel că singurul teren care a rămas în proprietatea Parohiei a fost doar terenul aferent biserici și casei parohiale. Terenul agricol de 9,76 ha teren situa în extravilan a fost preluat de către stat în totalitate la fel și terenul de 2,40 ha categoria agricol dar intravilan. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 356/8.06.2011, Judecătoria Răducăneni a dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar P..
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta P. O. M. „SF.N.”, reprezentată prin Părintele Paroh Ț. D., domiciliat în Iași, Piața Unirii, nr.2, ., ., și cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat D. S., cu sediul în Iași, ., .. Iași, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în Iași, jud. Iași, și C. L. DE FOND FUNCIAR P., cu sediul în ..
Anulează în parte Hotărârea nr.4053/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar și în consecință:
Dispune reconstituirea pe numele reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren agricol, situat pe raza administrativă a ..
Obligă pârâta C. Județeană Iași de fond funciar să achite reclamantei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat conform chitanței . nr._/12.05.2001.”
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
În ce privește calitatea procesuală instanța reține că prin aceasta se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane, fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Ea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului dedus judecății (calitate procesuală activă) și existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea judecății este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar P., instanța constată că potrivit art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Este adevărat că întrucât astfel de plângeri au ca obiect verificarea legalității unei hotărâri pronunțate de C. Județeană de fond funciar, calitatea procesuală pasivă aparține în astfel de cauze autorității emitente a actului atacat.
Pe de altă parte, potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, comisia județeană și comisia locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă (….).
Instanța reține că potrivit art.27 din Legea 18/1991 raportate la dispozițiile art.5 lit.a și i din HG 890/2005 din HG 890/2005 „comisiile locale preiau și analizează cererile depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere și pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute și înmânează titlul de proprietate” . De asemenea, potrivit art.36 alin.1 din H.G.nr.890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlul de proprietate. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că obligația de a înainta documentația la comisia județeană pentru emiterea titlului de proprietate revine comisiei locale care a procedat la delimitarea suprafeței de teren reconstituită și la punerea în posesie, respectiv comisiei locale de fond funciar din raza căreia se află terenul în cauză.
Prin urmare, în procedura stabilirii dreptului de proprietate în condițiile legilor fondului funciar au atribuții atât comisia locală, cât și comisia județeană de fond funciar. În aceste condiții, chiar dacă hotărârea atacată este emisă doar de comisia județeană, având în vedere că la baza pronunțării ei s-a aflat propunerea comisiei locale de respingere a cererii, iar în cazul în care s-ar admite acțiunea și s-ar dispune reconstituirea, comisia locală va trebui să își îndeplinească atribuțiile care îi revin în cadrul procedurii de stabilire a dreptului de proprietate astfel încât hotărârea instanței de reconstituire ar trebui să îi fie opozabilă, instanța apreciază că pârâta C. L. de fond funciar P. are calitate procesuală pasivă, prezența ei în proces fiind justificată de asigurarea opozabilității hotărârii, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, prin Hotârârea nr.4053/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au fost validate propunerile pârâtei C. L. de fond funciar P. de respingere a unui număr de 125 de cereri de reconstituire, printre care și cererea formulată de reclamantă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12 ha situată pe raza comunei P., cerere formulată în baza Legii nr.247/2005.
Astfel cum rezultă din documentația existentă la dosar, prin cererea adresată la data de 20.09.2005 Comisiei Locale de fond funciar P., reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 12 ha teren agricol, reprezentând diferența dintre suprafața existentă în inventarul parohiei și suprafața reconstituită.
Prin Hotărârea nr.1/23.08.2010, pârâta C. Localǎ de fond funciar P. a propus invalidarea cererii, mǎsură ce a fost menținutǎ de pârâta C. Județeanǎ de fond funciar Iași, prin hotǎrârea atacatǎ în prezenta cauzǎ, pe motiv cǎ petenta nu face dovada dreptului de proprietate.
În ceea ce privește susținerea pârâtei C. Județeană Iași de fond funciar că reclamanta nu a atacat cu plângere propunerea de invalidare a comisiei locale, instanța reține că potrivit art.5 din H.G.nr.890/2005, comisiile locale de fond funciar preiau și analizeazã cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, înainteazã și prezintã spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreunã cu documentația necesarã, iar potrivit art.6 din același act normativ, comisiile județene verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orãșenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora și valideazã sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orãșenești sau municipale, împreunã cu proiectele de delimitare și parcelare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța reține că în cadrul atribuțiilor prevăzute de legile fondului funciar, comisia județeană are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate atât în cazul în care este sesizată pe calea contestației de către persoanele interesate, cât și în cazul în care se pronunță din oficiu asupra propunerilor comisiei locale, controlul comisiei județene fiind unul efectiv și nu formal.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit art.27 din H.G.nr.890/2005, dupã definitivarea tabelelor prevãzute în anexele nr. 2 - 20 și dupã aprobarea lor prin proces-verbal de cãtre comisiile comunale, orãșenești sau municipale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cãtre cei interesați, iar fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișãrii, persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă fiind înștiințate de cãtre comisia localã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. Totodată, persoanele nemultumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de cãtre comisiile comunale, orãșenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație, iar în cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea respectivă, termenul dreptului de contestație se socotește de la primirea înștiințãrii de cãtre comisia localã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
Instanța reține că ambele pârâte susțin că pârâta C. L. de fond funciar P. a procedat la afișarea tabelului cu propunerile de invalidare pentru luarea la cunoștință de către cei interesați, dar această împrejurare nu rezultă din actele dosarului. Astfel, în documentația care a stat la baza hotărârii atacate nu există nici un înscris din care să reiasă afișarea tabelului, iar procesul verbal de afișare (fila 65 din dosar), datat 03.08.2006, și depus la dosar de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar are în vedere o altă propunere de invalidare formulată de comisia locală ( Hotărârea nr.2/martie 2006), propunere care nu o privește pe reclamanta din prezenta cauză. De altfel, comisia locală a propus invalidarea cererii formulate de reclamantă printr-o hotărâre din 23.08.2010, astfel încât procesul verbal de afișare a tabelului anexă la această hotărâre nu ar avea cum să fie datat 03.08.2006.
Mai mult, având în vedere că reclamanta are sediul în satul M., ., iar comisia locală de fond funciar care s-a pronunțat cu privire la cererea sa are sediul în satul P., .- deci în altă localitate decât localitatea în care are sediul petenta, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile privitoare la comunicarea propunerii de invalidare prin scrisoare cu confirmare de primire, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză.
În aceste condiții, având în vedere că nu s-a făcut dovada că propunerea de invalidare formulată de comisia locală ar fi fost adusă la cunoștința petentei în modalitatea cerută de lege, instanța apreciază că termenul de 10 zile pentru formularea contestației nu a început să curgă.
Pe de altă parte, faptul că petenta nu a formulat contestație împotriva propunerii de invalidare a comisiei locale nu afectează dreptul său de a face plângere împotriva hotărârii comisiei județene, atâta timp cât această din urmă comisie are obligația legală de a se pronunța asupra tuturor propunerilor comisiei locale, fie din oficiu, fie ca urmare a sesizării sale pe calea contestației, iar procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de legile fondului funciar are în vedere obligativitatea pronunțării ambelor comisii de fond funciar cu privire la cererea de stabilire a dreptului de proprietate înainte ca persoana nemulțumită să se adreseze cu plângere la instanța de judecată, dar ea nu condiționează dreptul persoanei nemulțumite de acces la instanță prin formularea unei plângeri împotriva măsurii stabilite de comisia județeană de formularea în prealabil a contestației împotriva propunerii comisiei locale. De altfel, dacă s-ar recunoaște imposibilitatea petentului de a ataca în instanță o hotărâre emisă de un organ administrativ care s-a pronunțat din oficiu s-ar încălca atât dreptul de acces la o instanță recunoscut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prevederile constituționale cuprinse în art.21 din Constituția României care stabilesc că jurisdicțiile administrative sunt facultative.
Cu privire la soluția de invalidare, în primul rând instanța reține că reclamanta a solicitat prin cererea adresată comisiei locale reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 12 ha, iar prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a solicitat reconstituirea pentru 14 ha teren.
În ce privește diferența de 2 ha solicitată direct instanței, potrivit art. 8 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, iar potrivit art.11 alin.1 și 2 din H.G. nr.890/2005 privind Regulamentul de aplicare a Legilor fondului funciar, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoana îndreptățită, personal sau prin mandatar, iar în cerere se vor menționa următoarele date și elemente: numele și prenumele solicitantului și ale părinților, calitatea, gradul de rudenie, suprafața de teren la care se socotește îndreptățit, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța reține că la baza reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar se află cererea pe care o formulează persoana ce se consideră îndreptățită la reconstituire, cerere care va trebui să cuprindă în mod obligatoriu și suprafața cu privire la care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, este obligatorie formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu, aceleași considerente fiind aplicabile și în cazul cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.247/2005.
Instanța constată că în aplicarea principiului disponibilității care guvernează procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, comisia locală și cea județeană de stabilire a dreptului de proprietate se pot pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut prin cererea formulată, manifestarea de voință a persoanei care se consideră îndreptățită cu privire la suprafața de teren pentru care se solicită fiind în acest domeniu suverană.
Față de aceste motive precum și având în vedere că reclamanta s-a adresat cu o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12 ha, instanța constată că pentru diferența de până la 14 ha teren solicitată prin prezenta acțiune nu a fost investită cu judecata unei plângeri în condițiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, ci cu o acțiune directă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de teren de 2ha. Or, instanța nu poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cererea directă a solicitantului, fără ca acesta să se fi adresat în prealabil celor două comisii, deoarece ar însemna să se substituie în atribuțiile acestora.
În ce privește cererea de reconstituire de 12 ha teren formulată în baza Legii nr.247/2005, instanța constată că reclamanta invocă în dovedirea dreptului de proprietate mai multe înscrisuri din care rezultă inventarul bunurilor aparținând parohiei 1938-1948 și un proces verbal de preluare din 14.07.1951.
Reține instanța că, potrivit susținerilor reclamantei, aceste înscrisuri au stat și la baza cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997. Instanța constată că în baza Legii nr.18/1991 pe numele reclamantei a fost emis titlul de proprietate_/20.05.1994 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha pe raza comunei P., aceasta fiind suprafața maximă care se putea reconstitui în favoarea unei parohii la acel moment potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.18/1991. Ulterior, ca urmare a cererii formulate de reclamantă în baza Legii nr.169/1997 prin care aceasta solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de încă 10 ha teren, în anexa nr.13 de validare la Legea nr.1/2000 a fost înscrisă cu încă 5 ha teren agricol, fiind astfel validată reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul petentei pentru suprafața totală de 10 ha (și nu pentru 9,46 ha teren astfel cum susține reclamanta), maximul care se putea reconstitui în favoarea parohiilor din mediul rural la acel moment, potrivit art.22 alin.3 din Legea nr.18/1991, astfel cum fusese modificată prin Legea nr.169/1997, și fiind emis titlul de proprietate nr._/22.08.2002 pentru 4,64 ha teren din totalul de 5 ha validate ulterior.
Instanța reține că potrivit art.23 alin.1² din Legea nr.1/2000, articol introdus prin Legea nr.247/2005, unitățile de cult, dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât suprafețele retrocedate până la . Legii nr.247/2005 pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută în anul 1945.
Prin urmare, Legea nr.247/2005 a recunoscut dreptul parohiilor de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren agricol deținută în proprietate în anul 1945, și nu doar pentru suprafața de maxim 10 ha teren, astfel cum prevedea legislația anterioară.
Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991,republicată și modificată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate,cartea funciară, cadastru,cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau,în lipsa acestora,din orice alte probe,inclusiv declarații de martori.
De asemenea, potrivit art.6 alin.1² din Legea nr.1/2000 consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenului, neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate, iar potrivit alin.1 ind.4 din același articol, orice probă dovedind dreptul de proprietate poate fi înlăturată numai printr-o probă de acceași forță probantă produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Or, instanța constată că potrivit procesului verbal din data de 14 iulie 1951 semnat de membrii Comitetului Executiv al Sfatului Popular P., reclamanta a predat la stat suprafața totală de 19,25 ha teren conform Deciziei nr._/08.03.1951.
Susținerile reclamantei că în fapt suprafața predată a fost de 24 ha nu pot fi reținute de instanță, ele fiind contrazise nu numai de procesul verbal din 14.07.1951, dar și de procesul verbal din 15.08.1951 semnat de epitropii și consilierii Parohiei M. care au participat la dezbaterile privind suprafața cedată către stat. Prin acest proces verbal se identifică terenurile care urmează să fie predate- 7,0216 ha fânaț, 4,8804 ha-imaș și 9,76 ha arabil din care parohia păstrează o rezervă de 2,40 ha-, totalul terenului predat potrivit acestui act fiind de 19,2564 ha, suprafață care corespunde ca și întindere cu suprafața menționată ca predată prin procesul verbal din 14.07.1951.
În consecință, instanța constată că reclamanta a făcut dovada că a avut în proprietate și a predat la stat în anul 1951 suprafața totală de 19,25 ha pe baza înscrisurilor depuse la dosar, iar pârâtele, deși au contestat dreptul de proprietate al reclamantei, nu au făcut dovada contrară prin înscrisuri.
În consecință, având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate și a predării către stat doar pentru suprafața de 19,25 ha teren agricol și că anterior, în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997, în beneficiul acesteia s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 10 ha, instanța, în baza art.23 alin.1² din Legea nr.1/2000, va admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, va anula în parte Hotărârea nr.4053/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar și în consecință va dispune reconstituirea pe numele reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren agricol, situat pe raza administrativă a ..
În baza art.274 Cod proc.civ., întrucât acțiunea principală urmează a fi admisă în parte, și că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâtei C. Județeană Iași de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată, în sarcina acestei pârâte reținându-se în principal culpa procesuală, instanța va obliga pârâta C. Județeană Iași de fond funciar să achite reclamantei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat conform chitanței . nr._/12.05.2001.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs P. O. M. „SF.N.” solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și reconstituirea dreptului de proprietate până la limita suprafeței de 14 ha teren.
A precizat în esență recurenta că din actele dosarului reiese preluarea de către stat a întregii suprafețe de 24 ha de teren (cu excepția terenului aferent Curții bisericii, casei parohiale și a cimitirului) astfel încât este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru toată suprafața de 14 ha.
În cauză a formulat recurs și pârâta C. Județeană de fond funciar Iași criticând sentința Judecătoriei Răducăneni sub aspectul cheltuielilor de judecată. A precizat recurenta că instanța de fond a reținut îndreptățirea parțială a reclamantei P. M. „Sf. N.” la reconstituirea dreptului de proprietate (doar pentru 9,25 ha ) astfel încât era necesar ca și cheltuielile de judecată să fie acordate în mod proporțional cu cererea potrivit art. 276 Cod procedură civilă.
La recursul promovat de P. M. „Sf. N.” C. Județeană Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia.
A precizat intimata-recurentă că la legile anterioare s-a restituit Parohiei suprafața de 10 ha teren iar în recurs se solicită printre alte suprafețe și terenul aferent cimitirului care potrivit legii este domeniul public al comunei.
Intimata C. L. de fond funciar P. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-au solicitat relații de la Comisia comunală de fond funciar P. privind situația terenului (vechiul amplasament) al Parohiei.
Analizând legalitatea și temeinic ia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat recursul promovat de P. M. „Sf. N.” urmând a admite recursul promovat de către C. Județeană de fond funciar Iași prin prisma următoarelor considerente:
Dreptul de proprietate al recurentei P. O. M. „Sf. N.” a fost recunoscut până în prezent pentru suprafața de 10 ha conform titlului de proprietate nr._/20.05.1994 și nr._/22.08.2002 (filele 11, 12 dosar fond), validarea fiind pentru 10 ha (fila 92 dosar fond).
În ceea ce privește diferența contestată de 14 ha – Tribunalul va avea în vedere – numai suprafața de 12 ha asupra căreia s-a pronunțat exclusiv și instanța de fond și care a făcut și obiectul respingerii prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 4053/10.12.2010.
Referitor la suprafața dovedită, conform procesului verbal din 14.07.1951 și cel din data de 15.08.1991 (aflate în copie la dosar) reiese că P. a predat la stat suprafața de 19,25 ha (care include și rezerva de 2,4 ha în posesia Parohiei).
Celelalte acte indicate de recurenta-reclamantă sunt anterioare celor arătate mai sus (din 1938 și 1948) astfel că – raportat acestora - nu pot face dovada proprietății pentru suprafața de 24 ha așa cum susțin e recurenta.
De asemenea instanța de recurs va avea în vedere și vânzarea de către P. M. a suprafeței de 4,88 ha conform procesului verbal din 26.07.1951 (fila 28 dosar recurs).
Raportat la această suprafață cât și la faptul că terenul de aproximativ 4785 m.p. reprezintă de fapt cimitirul satului care potrivit dispozițiilor legale nu poate fi reconstituit fiind proprietate publică a comunei, Tribunalul constată că în mod corect unității de cult i s-a admis în parte acțiunea și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9,25 ha (din cei 12 ha solicitate), astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul Comisiei Județene Iași, acesta urmează să fie admis în lumina dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă având în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte. Prin urmare, raportat la ceea ce s-a admis, instanța urmează a obliga C. Județeană Iași la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 600 lei (în loc de 900 lei cât s-a reținut la fond).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de P. O. M. „Sf. N.” împotriva sentinței civile nr.356/8.06.2011 pronunțată de Judecătoria Răducăneni.
Admite recursul promovat de C. Județeană de Fond Funciar Iași împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași să achite reclamantei P. O. M. „Sf, N.” suma de 600 lei cheltuieli de judecată (onorariu parțial apărător ales).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. A.C. C.A.M. GREFIER,
M.G.
Red: M.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/06.12.2012
Judecător fond: G. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1948/2012. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 557/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
