Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 288/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de B. N. M. A. împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații P. Județului Iași, C. Județeană De F. F. Iași, având ca obiect fond funciar anulare ordin prefect; obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 05 februarie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, 19 februarie 2015, 26 februarie 2015 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._ la data de 18.06.2012 reclamanta B. N. M. A. a formulat plângere împotriva ordinului nr. 110/08.05.2012 al Prefectului Județului Iași, solicitând anularea ordinului și obligarea intimatului P. Județului Iași să emită un nou ordin prin care să se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de teren din intravilanul Mun. Iași liberă, iar pentru diferența de suprafață să fie înscrisă în Anexa pentru acordarea unui alt amplasament sau pentru despăgubiri.
În fapt, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare a tatălui său D. N., a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 9147 mp teren situat în Iași, .. 2. Ordinul contestat a fost rezultatul unei analize superficiale a situației de fapt și a situației juridice determinate de actele depuse.
Reclamanta a mai arătat că existența dreptului de proprietate al autorului este dovedit prin actul autentic de partaj și schiță anexă, fără a exista vreun act juridic care să dovedească că între momentul dobândirii terenului și momentul predării la CAP, între anii 1957-1968 terenul a ieșit din patrimoniul autorului, aș cum atestă Certificatul de la Arhivele Naționale nr. 7935/27.01.2006. Reclamanta a mai precizat că preluarea efectivă ca urmare a predării la CAP a terenului în suprafață de 9147 mp, s-a făcut prin intermediul mandatarului L. I. care avea ca obligație efectuarea atât a actelor de administrare dar și a actelor de dispoziție cu privire la acest teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53, art. 54 și art. 11 din Legea nr. 18/1991, art. 12 din Regulamentul de aplicare a legilor funciare aprobat prin HG nr. 890/2005.
P. Județului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că ordinul atacat a fost emis în mod legal și temeinic, reclamanta nefăcând dovada că terenul solicitat a fost preluat de la autorul acesteia D. N. la stat, prin aplicarea dispozițiilor decretului 712/1966 sau predate la CAP.
Prin cererea modificatoare depusă la fila 56, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, arătând că solicită anularea ordinului nr. 110/08.05.2012 al Prefectului Județului Iași și obligarea pârâtei C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea unei hotărâri prin care să se reconstituire dreptul de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de teren de 735 mp din intravilanul Mun. Iași, iar pentru diferența ce nu poate fi restituită pe vechiul amplasament acordarea unui alt amplasament sau despăgubiri.
Pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că atribuire în proprietate a terenurilor situate în intravilanul localității se face prin ordinul prefectului. De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea sa la emiterea unei hotărâri arătând că procedura Legii nr. 18/1991 nu reglementează compensația în cazul terenurilor intravilane solicitate în temeiul art. 36, ci doar în cazul terenurilor intravilane solicitate în temeiul art. 24 alin 2. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea reținând următoarele argumente:
,,Pe fond, instanța constată că la data de 07.11.2005, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9147 mp teren, situat în Iași, zona Bucium ce a aparținut autorului D. N., cerere înregistrată sub nr._ la Primăria Municipiului Iași, fila 19.
Prin actul de partaj voluntar autentificat de Grefa Tribunalului Popular al Raionului Iași Regiunea Iași din 1957, fila 20-22, D. N. a primit în deplină proprietate și libere de orice sarcini următoarele terenuri: 1500 mp livadă, 4500 mp fânaț, 3147 mp râpă, în total 9147 mp.
Prin procura specială încheiată la data de 12.02.1959, fila 36, defunctul D. N. a împuternicit, ca în numele său și pentru dânsul, numitul L. I. „să vândă cui va crede de cuviință și pe prețul ce-l va socoti potrivit, în întregime sau parțial, după cum va găsi cumpărător”, imobilul în suprafață totală de 9147 mp ca urmare a partajului voluntar autentificat sub nr._ din 21.08.1957. De asemenea, în procură se arată că mandatarul va primi pentru mandant și în numele acestuia prețul convenit, semnând pentru acesta oriunde va fi nevoie, îndeplinind și toate formalitățile necesare perfectării actului de vânzare cumpărare ce-l va încheia.
Conform declarației depusă la fila 24, numitul L. I. s-a înscris la data de 08.03.1962 în gospodăria agricolă colectivă cu suprafața de teren ce rezultă din registrul agricol, făcându-se mențiunea că nu posedă inventar.
Ca urmare a autorizației nr. 66/25.05.1971, fila 33, L. I. a vândut cumpărătoarei I. M. suprafața de 800 mp, situată în Iași, Trecătoarea P., nr. 5, fila 39.
Prin Sentința Civilă nr. 5023/03.06.1992 pronunțată în dosarul nr. 7986/1992 al Judecătoriei Iași, fila 47, s-a constatat că reclamantul L. I. este proprietarul imobilului în suprafață de 8347 mp situat în Iași, .. 5 A, jud. Iași.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6565/04.03.1993, fila 35, L. I. vinde cumpărătorului Morarita C. suprafața de 4604 mp teren.
Potrivit certificatului nr. 3799/19.07.1993 emis de către Direcția Generală a Arhivelor Statului, fila 36, numitul L. I. figurează în registrul anilor 1959-1963 la poziția 2302 cu o suprafață de 0,92 ha teren, din care 0,15 ha livadă, 0,30 ha fânețe, 0,25 teren arabil și 0,22 ha teren neproductiv.
Prin Hotărârea nr. 3945/05.09.1994 s-a admis de către C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cererea numitei B. M., fila 105.
Prin Sentința Civilă nr. 4791/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, filele 45-46, s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 5023/03.06.1992 pronunțată în dosarul nr. 7986/1992 al Judecătoriei Iași, fiind anulată această din urmă Sentință și respinsă cererea formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În cadrul acestei sentințe civile nr. 4791/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul_ s-a reținut că fostul proprietar al suprafeței de 8347 mp situat în Iași, .. 5 A, jud. Iași este numitul D. C. N., acțiunea de constatare a uzucapiunii trebuind să fie formulată în contradictoriu cu acesta.
Din analiza întregului material probatoriu prezentat mai sus, instanța constată că Ordinul nr. 110/08.05.2012 al Prefectului Județului Iași a fost emis în mod legal de către Instituția Prefectului, reclamanta nefăcând dovada predării de către defunctul D. N. a terenului în suprafață de 9147 mp, ce face obiectul material al prezentei cauze, către cooperativa agricolă de producție sau a preluării de către cooperativă în vreun alt mod de la acest defunct. Potrivit declarației depusă la fila 24, numitul L. I. s-a înscris la data de 08.03.1962 în gospodăria agricolă colectivă cu suprafața de teren ce rezultă din registrul agricol, făcându-se mențiunea că nu posedă inventar, iar conform certificatului nr. 3799/19.07.1993 emis de către Direcția Generală a Arhivelor Statului, fila 36, numitul L. I. figurează în registrul anilor 1959-1963 la poziția 2302 cu o suprafață de 0,92 ha teren, din care 0,15 ha livadă, 0,30 ha fânețe, 0,25 teren arabil și 0,22 ha teren neproductiv.
Prin urmare, persoana care a predat suprafața de teren ce face obiectul cauzei este numitul L. I., și nu autorul reclamantei, respectiv defunctul D. N.. Este adevărat că numitul L. I. a fost mandatat de către autorul reclamantei, însă doar pentru a perfecta vânzarea acestui teren, iar din declarația depusă la fila 24, rezultă că L. I. s-a înscris în nume propriu cu acest teren în cooperativa agricolă de producție și nu în calitate de reprezentant al defunctului D. N.. Nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 18/1991, ordinul a fost în mod legal emis de către P. Județului Iași, cererea intrând astfel sub incidența dispozițiilor art. 36 din același act normativ.
De asemenea, instanța constată din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei că nu se poate reține dovedită nici condiția preluării acestui teren de la defunctul D. N. de către stat, în vreunul din modurile reglementate de art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Reclamanta susține că nu există nicio dovadă a ieșirii din patrimoniul autorului său a acestei suprafețe de teren, însă, pentru aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar o astfel de dovadă este necesară. Instanța constată că, ultimul act în care figurează defunctul D. N. ca și proprietar al acestei suprafețe de teren este procura specială încheiată la data de 12.02.1959, fila 36, procură dată în sensul înstrăinării acestei suprafețe de teren, toate actele referitoare la această suprafață, ulterioare acestui moment, fiind încheiate de către sau pe numele numitului L. I..
Susținerile reclamantei cu privire la depășirea limitelor mandatului de către L. I. și a relei sale credințe nu pot fi reținute de către instanța de judecat, nefiind dovedite de nicio probă administrată în prezenta cauză.
Instanța constată că prin Sentința Civilă nr. 4791/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, filele 45-46, nu s-a constatat dreptul de proprietate al defunctului D. N., ci doar faptul că acesta este fostul proprietar al terenului în discuție. Referitor la cererea numitului L. I. de constatare a dreptului său de proprietate înregistrată sub nr. 7986/1992 al Judecătoriei Iași, fila 47, ca urmare a uzucapiunii, instanța constată că această cerere nu poate fi un indiciu al depășirii limitelor mandatului primit de la defunctul D. N. și nici a intenției frauduloase a acestuia, atât timp uzucapiunea, alături de ocupațiune, este o probă absolută a dreptului de proprietate, putând fi folosită pentru a înlătura rigorile impuse de probatio diabolica, specifică acțiunii în revendicare. În ceea ce privește cererea de reconstituire formulată de către L. I. și amintită de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța constată că această susținere nu a fost însoțită de nicio dovadă în acest sens, pentru a putea fi analizată, neputând fi coroborată în sensul reținerii apărărilor reclamantei.
Pentru aceste argumente de drept și de fapt, instanța constată că nu se mai impune și analiza cererii de acordare a despăgubirilor, acțiunea formulată de către reclamantă fiind neîntemeiată și urmează a o respinge’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. N. M. A. solicitând admiterea acțiunii. Arată că prima instanță reține în mod greșit că terenul nu a fost preluat în CAP de la autorul D. N. cu toate că prin considerente statuează pe de o parte că terenul a fost proprietatea acestuia iar pe de altă parte că a fost preluat în CAP. Singura posibilitate legală de redobândire a dreptului de proprietate pentru petentă este procedura administrativă reglementată de Legea nr. 18/1991. În mod greșit P. a considerat că terenul a fost preluat de stat potrivit prevederilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. Actul autentic de partaj și schița anexă fac dovada deplină a vechii proprietăți a autorului petentei. Nu există nici o dovadă cu privire la faptul că autorul petentei ar fi încheiat cu L. I. vreun act juridic cu consecința ieșirii terenului din patrimoniul lui D. N.. Preluarea imobilului de către CAP s-a făcut totuși prin intermediul mandatarului L. I., existând o cerere de înscriere în CAP cu mențiunea ,,,conform registrului agricol’’ în care se precizează de asemenea că ,,nu posedă inventar’’. Așadar L. I., profitând de absența mandantului proprietar își arogă calitatea de proprietar, înscriindu-se în rolul agricol cu terenul lui D. N. și predă acest teren la CAP. terenul preluat de CAP în 1962 de la L. I. este vechiul amplasament al proprietății lui D. N.. În anul 1994 o moștenitoare a lui L. I., B. M., obține o hotărâre a Comisiei județene de fond funciar prin care i se reconstituie dreptul de proprietate pentru 3473 mp iar ulterior i se emite titlu de proprietate pentru 2828 mp. Sentința nr. 5023/1992 prin care se admisese uzucapiunea lui L. I. a fost revizuită în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinare P. județului Iași a solicitat respingerea recursului arătând că reclamanta nu a făcut dovada predării de către autorul D. N. a terenului de 9174 mp la CAP și nici la stat. O parte din acest teren se află în proprietatea privată a unor persoane private, or art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 prevede că pot fi restituie doar terenurile aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor decretului nr. 712/1966. legea nr. 18/1991 nu reglementează compensația sau despăgubiri în cazul terenurilor intravilane solicitate în temeiul art. 36 ci doar în cazul terenurilor extravilane solicitate în baza art. 24 alin. 2.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Odată realizată reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament asupra unei suprafețe de teren chiar unei persoane neîndreptățite, o nouă reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren nu mai poate fi obținută de altă persoană atât timp cât reconstituirea anterioară nu a fost anulată.
Or, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului, pentru suprafața de teren pretins a fi avută în proprietate de D. N., s-a reconstituit deja dreptul de proprietate numitei B. M. pentru 3743 mp, titlul de proprietate eliberat acesteia nefiind atacat și desființat. De asemenea, restul suprafeței din cea inițială de 9147 mp avută în proprietate de D. N., fusese deja înstrăinat de L. I. astfel: 800 mp către I. M. prin act autentic în 1978, iar în 1993 tot prin act autentic către M. C. suprafața de 4604 mp. În consecință situația dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 9147 mp a fost deja lămurită prin proceduri administrative și acte autentice care nu au fost atacate și desființate.
În plus, așa cum rezultă din art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, reconstituirile dreptului de proprietate în aceste cazuri se pot face doar în natură pe vechiul amplasament (nefiind prevăzută în aceste cazuri posibilitatea compensației prin teren echivalent sau despăgubiri), astfel că situația premisă acestor reconstituiri este aceea ca vechiul amplasament să fie liber, fără detalii de sistematizare, să fie în administrarea consiliilor locale deci la dispoziția autorităților publice însărcinate cu reconstituirea. În cauză însă, terenul vechi amplasament pretins de reclamantă este în prezent proprietatea privată a unor persoane private ca urmare a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În consecință, atât timp cât a operat deja o reconstituire nedesființată a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament cu privire la terenul în cauză, teren care este în prezent proprietatea unor persoane private, instanța nu mai poate analiza o nouă cerere de reconstituire a unei alte persoane asupra aceleiași suprafețe de teren în temeiul unui text de lege care permite doar reconstituirea în natură pe vechiul amplasament.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta B. N. M. A. împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3.03.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. M.D.
2 ex. – 29.04.2015
Judecător fond: C. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
