Revendicare imobiliară. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 283/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Martie 2015
Președinte - M. D.
Judecător – B. I. E.
Judecător – C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 283
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți B. P., B. F., A. I. G. (F. V.) împotriva sentinței civile nr. 1785/01.02.2013 a Judecătoriei Iași ,intimați B. T., iBABEȘ M. G., B. R. C., D. C., C. V., S. L. P. (F. D.), având ca obiect revendicare imobiliară obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 17.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 02.03.2015 când,
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._, reclamantii Babes T., Babes M.-G. si Babes R.-C. au chemat in judecata pe paratii Bagireanu P., Bagireanu F. ,Adascalitei I. G. C. V., S. L. P. si D. C., solicitand instantei sa dispuna obligarea paratilor sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul construit si neconstruit in suprafata de 300 mp situat in Iasi, . iar piritii sa fie obligati sa ridice constructiile edificate pe aceasta suprafata de teren .
Motivand cererea, arata reclamantii ca prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. 2241/739 din 15.08.1957, Halahu O. si Halahu V. au cumparat de la T. E. si D. N. terenul in suprafata de 1375 mp. situat in Iasi, .( actual Iasi, .), imobilul fiind reprezentat in schita anexa la contract (anexa 2). Pe acest teren Halahu O. si Halahu V. au edificat o casa. Potrivit certificatului de mostenitor nr. 275/1969 si certificatului de mostenitor nr. S/195/1974 terenul in suprafata de 1375 mp. si casa construita pe acest teren revin in proprietatea lui Babes E., fiica lui Halahu O. si Halahu V.. Babes E. este mostenita de Babes V., fiul acesteia, casatorit cu Babes T.. La rindul sau, Babes V. este mostenit de Babes T., Babes M.-G. si Babes R.-C., reclamantii din prezenta cauza .
Arat reclamantul ca prin s.c._/2000 pronuntata in dosar nr._/2000 al Judecatoriei Iasi instanta a admis cererea formulata de D. C. si D. I. in contradictoriu cu H. O., instanta constatind ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani imobilul situat in Iasi . compus din locuinta si teren in suprafata de 300 mp. Prin decizia civila nr. 386/2010 Tribunalul Iasi a admis apelul formulat de Babes M.-G. si Babes R.-C., mostenitorii lui Halahu O. respingind actiunea formulata de D. C. si D. I. in contradictoriu cu Halahu O., pentru lipsa capacitatii procesuale de folosinta. Urmare a acestei decizii, reclamantii s-au inscris in evidentele fiscale ale mun Iasi, conform certificatului de atestare fiscala pentru persoane fizice din anul 2011.Se mai sustine de catre reclamant ca diferenta de 1075 mp. teren pina la suprafata totala de 1375,5 mp. ce a apartinut defunctilor Halahu O. si Halahu V. face obiect al judecatii in dosarul nr._/245/2008, aflat in prezent in faza de recurs la Tribunalul Iasi, judecata suspendata in temeiul art. 244 al.1 pct 1 C proc civ. Piritii nu au nici un titlu pentru a ocupa terenul si constructia ce fac obiect al prezentei actiuni, pe terenul proprietatea reclamantilor acestia edificind constructii fara a obtine autorizatii de constructie, motiv pentru care se impune obligarea piritilor la desfiintarea lor.
Piritii Bagireanu P., Bagireanu F. si Adascalitei I. G. a formulat intimpinare prin care au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a piritului D. C. si exceptia prescriptiei achizitive a dreptului de proprietate, calificata de instanta la termenul de judecata din 04.11.2011 ca o cerere reconventionala .
Motivind-o, piritii au aratat ca la inceputul anilor 1970 reclamantul D. C. si D. I., actualmente decedati, au intrat in posesia suprafetei de 1375 mp., in care este inclusa si suprafata revendicata –impreuna cu o casa de locuit, imprejurarare despre care nu s-a pastrat nici un inscris, ci doar marturia celor care pot atesta aceasta. Momentul 1970 a reprezentat inceputul exercitiului unei posesii neintrerupte, continue, netulburate, publice, sub nume de proprietar, posesie ce continua si astazi, dupa aproximativ 40 ani. Odata cu decesul celor care au inceput posesia D. C. si D. I., se invoca jonctiunea posesiilor . Se arata ca suprafata de 300 mp. a facut obiectul unei actiuni in constatarea uzucapiunii –dosar nr._/2000 al Judecatoriei Iasi prima instanta constatind indeplinite conditiile uzucapiunii, chiar daca ulterior, in anul 2008, sentinta a fost desfiintata pentru lipsa capacitatii procesuale de folosinta a numitei Halahu O..
Arata piritii ca in ce priveste suprafata de 1075 mp., prin . in dosar_/2008 instanta a constatat dobindit dreptul de proprietate in temeiul prescriptiei achizitive. In acest dosar s-a pastrat depozitia martorei F. E. din care rezulta ca cel tirziu in anul 1976 sotii D. erau deja stabiliti la adresa din ., ceea ce plaseaza momentul implinirii termenului prescriptiei achizitive in anul 2006 .In prezent acest dosar este in faza de recurs, judecata fiind suspendata in temeiul art. 244 al.1 pct 1 C proc civ pina la solutionarea prezentului dosar. Se sustine ca certificatul de atestare fiscala pentru persoane fizice eliberat in 2011 nu poate avea relevanta in conditiile in care acesta contravine flagrant situatiei celor doua suprafete din punctul de vedere al situatiei lor juridice, cu desconsiderarea caracterului litigios al dreptului .Cu privire la desfiintarea constructiilor cladite pe suprafata de teren revendicata, se sutine ca efectul uzucapiunii fiind retroactiv iar piritii invocind-o, devin constructori de buna credinta, nu pe terenul altei persoane ci pe terenul propietetea lor. Chiar daca dreptul de proprietate ar apartine reclamantilor, buna credinta a piritilor –constructori, nu poate fi pusa la indoiala, ceea ce ii exonereaza de obligatia de a desfiinta constructiile edificate si le confera dreptul de despagubire reprezentat fie de contravaloarea materialelor si a pretului muncii, fie de sporul de valoare dobindit de teren.
Prin sentința civilă nr. 1785/01.02.2013 Judecătoria Iași a dispus:
,, Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active in cererea reconventionala a piritilor- reclamanti Bagireanu P., Bagireanu F. si Adascalitei I. G..
Admite actiunea formulata de reclamantii-piriti BABES T., BABES M.-G. si BABES R.-C. toti cu domic ales la C. Av N. H. Tit din Iasi, . . cu piritii-reclamanti BAGIREANU P., BAGIREANU F., C. V., ADASCALITEI I. G., S. L. P., toti cu domiciliul in Iasi, . .
Respinge cererea reconventionala formulata de piritii-reclamanti Bagireanu P., Bagireanu F. si Adascalitei I. G. in contradictoriu cu reclamantii- piriti .
Obliga piritii-reclamanti sa lase reclamantilor-piriti in deplina proprietate si linistita posesie imobilul compus din casa batrineasca ( C2) si terenul in suprafata de 300 mp. situat in Iasi, ., tarlaua 33, . prin punctele 1-2-25-26-9-10-24-23-1 in anexa nr. 1 la Raportul de expertiza topo intocmit de expert Keller Viktor ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obliga pârâtii reclamanti să ridice constructia C1 edificata pe terenul proprietatea reclamantilor piriti .
Respinge actiunea formulata de reclamantii piriti in contradictoriu cu D. C., ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
Obliga piritii- reclamanti sa plateasca reclamantilor- piriti suma de 3.821 lei reprezentind cheltuieli de judecata’’.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,In fapt, din mentiunile contractului autentic nr. 2241/739/15.08.1957 (filele 81-83 dosar) reiese ca sotii H. V. si O. (autorii reclamantilor-parati Babes) au dobandit terenul de 1375,5 mp situat in Iasi, . de la T. E., D. N., Scorpan R. si T. V., iar in timpul casatoriei lor au construit pe acest teren o casa, dupa decesul lui H. V. ramanand ca mostenitori H. O., sotie si H. (cas. Babes) E., fiica (certificatul de mostenitor nr. 275/1969- filele 84, 85 dosar). Potrivit certificatului de mostenitor nr. 275/1969 si certificatului de mostenitor nr. S/195/1974 terenul in suprafata de 1375 mp. si casa construita pe acest teren revin in proprietatea lui Babes E., fiica lui Halahu O. si Halahu V.. Babes E. este mostenita de Babes V., fiul acesteia, casatorit cu Babes T.. La rindul sau, Babes V. este mostenit de Babes T., Babes M.-G. si Babes R.-C., reclamantii din prezenta cauza .
Cu privire la imobilul in litigiu casa si teren in suprafata de 1375 mp. retine instanta ca pe rolul instantei sint inregistate 2 dosare avind aceleasi parti, respectiv prezentul ce vizeaza terenul in suprafata de 300 mp. si dosarul nr._/245/2008 pentru diferenta de 1075 mp. teren pina la suprafata totala de 1375,5 mp. ce a apartinut defunctilor Halahu O. si Halahu V., dosar aflat in prezent in faza de recurs la Tribunalul Iasi, judecata suspendata in temeiul art. 244 al.1 pct 1 C proc civ.
Referitor la dosarul nr._/245/2008 aflat in recurs, prin sentinta civila nr. 5301/2009 instanta a respins actiunea in revendicare, a admis cererea reconventionala constatind ca paratii-reclamanti sunt proprietari asupra terenului in suprafata de 1075 mp situat in Iasi, . ca efect al uzucapiunii. La pronuntarea solutiei date a avut in vedere si sc_/2000 pronuntata in dosar nr. prin care s-a statuat ca sotii D. si I. C. au dobindit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra suprafetei de 300 mp. teren in Iasi, . . Acasta sentinta nr._/2000 a fost insa desfiintata de Tribunalul Iasi prin dc 386/08.09.2010, ulterior pronuntarii s.c.5301/2009 .
Retine instanta ca piritii reclamanti nu au contestat existenta in trecut a dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor insa pe cale reconventionala au invocat uzucapiunea, astfel ca intreg litigiu vizeza uzucapiunea si implicit indeplinirea conditiilor pentru a uzucapa, modalitatea de solutionare a cererii principale fiind indisolubil legata de solutia ce se va pronunta in cererea reconventionala .
Spetei ii sunt aplicabile dispozitiile anterioare Noului Cod civil, in conditiile in care disp. art.82 din Legea 71/2011 prevăd că: „…pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de aceasta dată( n.r. . noului Cod civil), sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune in vigoare la data inceperii posesiei.”
Instanța retine că interventia uzucapiunii presupune posesia neîntrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma in stare de drept.
Potrivit art. 1890 cod civil de la 1864, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poate opună reaua credința.
Art. 1847 Cod civil de la 1864 stabilește așadar ca pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite doua condiții, anume sa existe o posesie de 30 de ani si aceasta sa fie utila, adică neafectata de vreun viciu. Lipsa acestor calități ale posesiei constituie tot atâtea vicii ale acesteia si împiedica producerea efectului prevăzut de lege. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul ca ea este utila, se prezuma. Urmează ca cel care afirma faptul ca posesia invocata este afectata de un viciu sa facă aceasta dovada. Simpla detenție precara ori o posesie viciata, oricât ar dura in timp nu poate duce niciodată la uzucapiune.
Din cele redate de piritii reclamanti rezulta ca se invocă jonctiunea posesiilor, astfel ca pentru a uzucapa se cere indeplinita si conditia ca cel care invocă jonctiunea să fie un succesor in drepturi al autorului. Jonctiunea posesiilor presupune o posesie a bunului timp de 30 ani, de către posesori succesivi.
In prezenta cauza instanța retine că in cadrul actiunii, piritii reclamanti au specificat anul inceperii posesiei suprafetei 300 mp. ca fiind ,, inceputul anilor 1970,, acesta fiind momentul de la care trebuie analizate conditiile posesiei utile. In concluziile scrise depuse la dosar, acestia au precizat modalitatea in care autorii lor au intrat in posesia terenului, aratind ca in anul 1970, dupa moartea mamei sale Halahu O., numita Halahu E. a vindut imobilul in litigiu autorilor piritilor- reclamanti. Asupra acestui aspect, relevant in stabilirea momentului inceperii posesiei, piritii- reclamanti nu au avut o pozitie constanta, declaratiile acestora date in dosarele solutionate fiind contradictorii. Astfel, in motivarea actiunii in constatarea uzucapiunii ce a facut obiectul dosarului nr._/2000 si al dosarului nr._ al Judecatoriei Iasi, acestia au aratat ca au cumparat casa si terenul prin act sub semnatura privata de la Halahu E. (f. 16 ) pentru ca ulterior, in dosarul nr._/245/2008, sa se sustina ca au cumparat imobilul de la Halahu O., fapt retinut de instanta in motivarea s.c . 5301/2009.
Mai retine instanta ca in motivarea posesiei exercitate asupra imobilului piritii reclamanti s-au prevalat de un inscris intitulat ,,zdelca,, a carui existenta insa nu a fost probata, astfel cum impun disp.art 129 al.1 C proc civ . Pe de altă parte, piritii reclamanti au depus la dosar dovada ca ar fi achitat impozite cu privire la casa si teren doat penru perioada 2002-2005.
Astfel, in lipsa altor probe care sa faca dovada momentului inceperii posesiei, instanta, potrivit principiului nemijlocirii administrarii probelor, va avea in vedere depozitia martorei audiata in prezenta cauza B. V. ( depozitie aflata la fila 148 dosar). Aceasta a precizat ca a perceput prin propriile simturi ca familia D. stapinea terenul in anul 1980, acesta fiind, in opinia instantei momentul inceperii posesiei de catre autorii piritilor- reclamanti. Cit priveste termenul de 30 de ani necesar pentru dobindirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lunga durata, retine instanta ca acesta nu a fost implinit. Astfel, posesia a incetat a mai fi utila nemaifiind exercitata sub nume de proprietar ci echivoca, din anul 2007 de la data la care reclamantii-piriti au formulat in contradictoriu cu posesorii imobilului actiune in revendicare ce a facut obiectul dosarului nr._/245/2007 al Judecatoriei Iasi.
Cit priveste depozitiile martori( F. E. si Butnarasu H.) din celelalte cauze, instanta retine caracterul extrajudiciar al acestei probe si, fata de pozitia procesuala exprimata de partea adversa in sensul nerecunoasterii lor, le va inlatura.
Prin urmare, retinind ca posesia in cauză nu a fost utila pe toata perioada de 30 ani in care piritii reclamanti au exercitat posesia, din anul 2007 nefiind exercitata si sub nume de proprietar instanta, apreciind ca nu sunt îndeplinite in cauza condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil pentru constatarea uzucapiunii, va respinge ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de piritii-reclamanti Bagireanu P., Bagireanu F. si Adascalitei I. G. in contradictoriu cu reclamantii- piriti .
Referitor la cererea principala instanta retine ca acțiunea în revendicare este o acțiune reală imobiliară pe care proprietarul neposesor o formulează împotriva posesorului neproprietar solicitând restituirea bunului său.
Revendicând terenul în litigiu în suprafață de 300 mp reclamanții piritii sunt ținuți să facă dovada, conform disp. art. 1169 Cod Civil, a calității lor de proprietari și a faptului posesiei exercitată de pârâtii reclamant pretinsi neproprietari.
Inscrisurile depuse la dosar confirma calitataea reclamantilor de proprietari ai imobilului revendicat, piritii reclamanti neputind opune vreun titlu valabil asupra imobilului
In cuprinsul expertizei topo efectuată în cauză, a fost identificat in totalitate imobilul in litigiu format din casa batrineasca ( C2) si terenul in suprafata de 300 mp. situat in Iasi, ., tarlaua 33, . prin punctele 1-2-25-26-9-10-24-23-1 in anexa nr. 1 la Raportul de expertiza topo intocmit de expert Keller Viktor .
Constatând că reclamanții piriti probează cu titlu valabil dreptul lor de proprietate, iar pârâtii reclamanti nu opun vreun titlu valabil asupra imobilului în litigiu și văzând probată indubitabil posesia exercitată de către aceastia din urmă, instanța apreciază întemeiat capatul de cerere avind ca obiect revendicare pe care il va admite în baza disp. art. 480 Cod civil.
Referitor la cererea reclamanților piriti privind obligarea piritilor reclamanti sa ridice constructia C1 edificata pe terenul proprietatea reclamantilor piriti de pe terenul reclamantilor instanța reține urmatoarele:
Pe terenul proprietatea reclamantilor piriti, piritii reclamanti au ridicat ,fara a detine autorizatie de constructie, constructia C1, aceasta fiind identificata in anexa nr. 1 la Raportul de expertiza topo intocmit de expert Keller Viktor.
În drept, potrivit art.494 Cod civil, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost efectuate de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
În prezenta cauză, soluționarea acestui capat de cerere principală privind obligarea pârâtilor-reclamanti la ridicarea constructiei C 1 de pe terenul reclamantilor-piriti,este condiționata de calificarea pârâtilor-reclamanti drept constructori de bună sau de rea-credință.
Atât în doctrină, cât și în jurisprudență, se admite că o persoană este constructor de bună-credință atunci când a ridicat o construcție sau a făcut o plantație pe terenul proprietatea alte persoane, având convingerea eronată că acel teren este al său,crezind, in temeiul unui titlu ale carui vicii nu le cunoaste, ca ii apartine lui. Într-o asemenea situație, constructorul de bună-credință poate cere proprietarului terenului, care devine în mod obligatoriu și proprietarul construcției, să-i restituie contravaloarea materialelor și prețul muncii sau să-i plătească o sumă egală cu sporul de valoare dobândit de teren.
Pe de altă parte, constructorul de rea-credință este cel care ridică o construcție sau face o plantație pe un teren despre care știa că nu este proprietatea sa. Într-o atare ipoteză, proprietarul terenului poate opta fie pentru invocarea accesiunii și dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, cu dezdăunarea constructorului pentru materialele încorporate și pentru munca efectuată, fie pentru obligarea constructorului la desființarea sau ridicarea construcției, pe cheltuiala sa și cu despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
În cauza dedusă judecății, constructia a fost ridicata pe un teren despre care piritii -reclamanti aveau cunostinta ca nu este proprietatea lor, cunoscind ca nu detin un inscris care sa poata fi retinut ca titlu anulabil, in justificarea bunei lor credinte, potrivit art. 129 al.1 C proc civ.
În lumina tuturor considerentelor de mai sus, instanța apreciază că, la momentul amplasarii constructiei, piritii reclamanti nu au acționat cu bună-credință, stiind ca terenul nu le apartinea .
Prin urmare, instanta va obliga pârâtii reclamanti să ridice constructia C1 edificata pe terenul proprietatea reclamantilor- piriti’’.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții-reclamanți B. F., B. P., A. I. solicitând respingerea acțiunii în revendicare și admiterea uzucapiunii cerute prin reconvențională. Arată că eronat prima instanță a apreciat că nu s-a probat data începerii posesie. Domiciliul soților Halahu se afla încă din 1969 în altă locație (mai exact în Iași, . ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 275/1969, din sentința nr. 1944/1969 care indică același domiciliu cât și din certificatul de moștenitor nr.S/195/174 care atestă că ultimul domiciliu al lui Halahu O. a fost în .. Martora F. E. afirmă că la momentul venirii ei în Iași în 1976 soții D. stăpâneau în . 1200-1300 mp. Martora B. declară că o cunoaște pe D. I. din 1979 fiind colege de serviciu și că a fost la casa acesteia din .. Același lucru este subliniat și de martorul B. H.. La interogatoriu B. T. declară că și-a stabilit domiciliul în jud. G. la începutul anilor 1970 și că nici ea nici ceilalți reclamanți nu au mai avut nici o legătură cu terenul. În anul 1979 B. P. era elevă la o școală din apropierea terenului. Reclamanții au reînceput să plătească impozit pe teren abia după începerea demersurilor judiciare așadar nu se mai considerau proprietari în perioada 1970-2000. Nu există contradicții între momentul deposedării vechilor proprietari și momentul imposedării uzucapanților. Legea nu condiționează posesia de plata impozitelor. Instanța greșește înlăturând din dosar declarațiile martorilor F. elena și B. H. date în altă cauză dar privind aceleași părți, acestea nefiind declarații extrajudiciare ci declarații date cu respectarea tuturor rigorilor procedurale în fața unui judecător. Termenul de prescripție nu putea fi întrerupt prin promovarea acțiunii în revendicare nr._/245/2007 întrucât această acțiune vizează cealaltă suprafață de teren de 1000 mp. Instanța de fond confundă chestiunea întreruperii prescripției cu un viciu al posesiei. Termenul de prescripție trebuia calculat regresiv de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ajungându-se la concluzia că termenul de 30 de ani trebuia să înceapă a curge în mai 1981, dată la acre cu siguranță pârâții erau posesori.
Prin întâmpinare B. T., B. M.-G., B. R. C. arată că potrivit certificatului de moștenitor din 1969 și celui din 1974 terenul și casa sunt în proprietatea lui B. E.. Nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii. Recurenții trebuiai să facă dovada începerii posesiei lor iar nu dovada pierderii posesiei de către foștii proprietari. Recurenții au avut o atitudine oscilantă referitoare la modul și momentul dobândirii posesiei. Martorul B. V. a declarat că a perceput prin propriile simțuri că familia D. stăpânea terenul în anul 1980. Posesia a fost contestată prin apelarea la data de 05.11.2009 a sentinței civile nr._/08.11.2000, la această dată nefiind îndeplinit termenul de 30 de ani dacă ne raportăm la anul 1980. Construcțiile au fost edificate de pârâți fără autorizație doar una din ele aflându-se pe suprafața revendicată. Posesia sub nume de proprietar ar fi fost dovedită dacă pârâții ar fi avut domiciliul la adresa terenului, dacă ar fi plătit impozite pentru teren, restul indiciilor evidențiate de pârâți fiind simple speculații. În mod corect prima instanță nu a luat în considerare declarațiile extrajudiciare ale lui F. E. și B. H., atât timp cât în cauza respectivă nu s-a pronunțat o hotărâre cu autoritate de lucru judecat. Nu s-a făcut dovada joncțiunii posesiilor nefiind făcută dovada calității de moștenitor de pe urma autorilor D. C. și D. I..
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este fondat și că sentința se impune a fi modificată în sensul respingerii acțiunii în revendicare și a admiterii uzucapiunii pentru următoarele motive:
În primul rând instanța constată că recurenții-pârâți reclamanți invocă joncțiunea posesiei lor cu cea a autorilor lor D. C. și D. I., părinții recurentelor B. P. și A. I. G.; or recurentul-pârât B. F., soțul lui Bogăreanu P. nu este în nici un raport de succesiune în drepturi după D. C. și D. I., acesta nefiind moștenitor legal sau testamentar, astfel încât nu se poate folosi de joncțiunea posesiei. De fapt acesta nici nu a formulat acțiunea ca prtins uzucapant ci a fost introdus în mod eronat în cauză ca și moștenitor după pârâtul-reclamant D. C., socrul său. În consecință B. F. nu are calitate procesuală în cererea reconvențională.
Instanța mai constată că, raportat la momentul formulării cererii principale de chemare în judecată, (mai 2011) pârâții exercitaseră o posesie utilă și neîntreruptă de 30 de ani, termenul de prescripție fiind împlinit, astfel că acțiunea în revendicare promovată de reclamanți a fost paralizată prin uzucapiune impunându-se a fi respinsă.
Chestiunea asupra căreia există controversă și care are cea mai mare relevanță asupra fondului cauzei este cea a momentul intrării recurenților (mai exact a autorilor lor) în posesia terenului.
Instanța de recurs constată că nu doar martorele F. E. si Butnarasu H. (care nu au dat declarații în prezenta cauză dar a cărora declarații date în cadrul procesului aflat în strânsă legătură nu pot fi ignorate cauza conexă ) plasează momentul începerii posesiei înainte de anul 1980 ci și declarația martorei B. V. (fila 148) potrivit căreia o cunoștea pe D. I. și soțul ei din 1979 fiind colege de serviciu (…),,nu am cunoștință ca pârâții să fi fost deranjați în vreun fel în privința stăpânirii terenului din 1979 și până în prezent’’.
Or în acest context nu pot fi ignorate nici elementele indicate în cererea de recurs referitoare la domiciliul proprietarilor nediligenți începând cu anul 1969 care constituie indicii cu valoarea probatorie a unor prezumții simple.
Pe de altă parte reclamanții nu au făcut dovada vreunui act de posesie din 1970 până în prezent și nici nu au dovedit faptul că imobilul ar fi fost doar abandonat fără a fi stăpânit de altă persoană.Reclamanții nu au furnizat vreun motiv pentru pierderea posesiei în toată această perioadă. De asemenea reclamanții nu au contestat zdelca invocată de uzucapanți care este adevărat nu a putut fi prezentată, însă trecerea unui interval atât de lung de la momentul întocmirii ei poate fi un motiv plauzibil pentru imposibilitatea prezentării.
În consecință, raportat la momentul formulării acțiunii (mai 2011 -ca prim act de contestare a posesiei de către foștii proprietari) și chiar la momentul declarării apelului la data de 05.11.2009 împotriva sentinței civile nr._/08.11.2000, termenul de 30 de ani calculat începând din 1979 este împlinit. De fapt martora face referire la anul 1979 ca momentul perceperii direct de către ea a posesiei, fiind însă evident din modalitatea de relatare că potrivit percepției sale recurenții se aflau deja acolo de ceva timp, prima vizită a martorei la recurenți nefiind relatată ca și moment al mutării recurenților în acea locație. Cu alte cuvinte, deși nu s-a putu stabili cu exactitate momentul începerii posesiei, este evident că acesta se situează într-un moment anterior percepției posesiei de către martor, așadar anterior anului 1979.
În cauză nu este nici un element de natură a răsturna prezumția de utilitate a posesiei iar foștii proprietari nu au invocat în nici un moment vreun raport care să presupună calitatea de detentori precari a recurenților.
Constând intervenită uzucapiunea la momentul formulării acțiunii în revendicare instanța urmează a respinge această din urmă acțiune, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B. F., B. P., A. I. G. împotriva sentinței civile nr. 1785/01.02.2013 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge actiunea formulata de reclamantii-piriti BABES T., BABES M.-G. si BABES R.-C. in contradictoriu cu piritii-reclamanti BAGIREANU P., BAGIREANU F., C. V., ADASCALITEI I. G., S. L. P., toti cu domiciliul in Iasi, . .
Admite excepția lipsei calității procesual active a numitului B. F..
Respinge cererea reconvențională formulată de B. F. pentru lipsa calității procesual active.
Admite cererea reconvenționala formulata de piritii-reclamanti BAGIREANU P., ADASCALITEI I. G., in contradictoriu cu reclamantii- piriti .
Constată că pârâții –reclamanți BAGIREANU P., ADASCALITEI I. G. au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului in suprafată de 300 mp. situat in Iasi, ., tarlaua 33, . prin punctele 1-2-25-26-9-10-24-23-1 in anexa nr. 1 la Raportul de expertiza topo întocmit de expert Keller Viktor ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obliga reclamanții-pârâți BABES T., BABES M.-G. si BABES R.-C. sa platească reclamanților- piriti BAGIREANU P., C. V., ADASCALITEI I. G., S. L. P. suma de 2467 lei reprezentând cheltuieli de judecata în primă instanță.
Respinge cererea de obligare a reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantul pârât B. F.
Obligă intimații BABES T., BABES M.-G. si BABES R.-C. la plata către apelanții B. P. și A. I. G. a sumei de 3036 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronuntat in sedinta publica din 02.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. B.I.E. C.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/07.05.2015
Jud. fond A. F. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 305/2015. Tribunalul... → |
|---|
