Uzucapiune. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 297/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 297/2015
Pe rol judecarea recursurilor declarate de intervenientul în interes propriu P. G. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iasi, cât și împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 28.10.2014. La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr._/04.07.2012, Judecatoria Iasi a dispus urmatoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
„Respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parata prin întâmpinare.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta B. E., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. I., din Iași, .. 2, parter în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON. E. România S.A., cu sediul procesual ales în Iași, .. 4 bis.
Constată că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 317 m.p. teren situat în Iași, ., actual P. M. nr. 35.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu și respectiv în interes alăturat formulate de intervenientul P. G., domiciliat în Iași, .. 35 în contradictoriu cu reclamanta B. E..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.07.2012.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, instața de fond a avut in vedere urmatoarele aspecte:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta B. E. a chemat în judecată pârâtele E,ON M. Furnizare S.A. și S.C. E.ON. M. Distribuție, ambele în calitate de succesoare a fosta S.C. Electrica S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 317 m.p. tern situat în Iași, . nr. 35.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că prin act autentic, încheiat în anul 1955, numitul B. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra 1/2 din imobilul situat în Iași, ., actual . nr. 35, compus din casă și teren. Ulterior, în anul 1957, se încheie între acesta și soția sa, pe de o parte, și celălalt coproprietar Întreprinderea Comunală ETAC Iași, pe de altă parte, un act de partaj voluntar în baza căruia s-au format 2 loturi; în același an se încheie un act adițional la acest contract de partaj în baza căruia soții B. primesc 400 m.p. teren, iar celălalt fost coindivizar primește o cameră din construcție.
A mai arătat reclamanta că de-a lungul timpului imobilul construcție și terne s-a aflat în posesia diferitelor unități de stat Renel – filiala Iași, Electrica M. S.A. – Sucursala Iași și apoi în urma privatizării la S.C. E.ON M. S.A.
În perioada în care imobilul s-a aflat în proprietatea renele, aceasta a înstrăinat cu act de vânzare-cumpărare, în baza disp. Lg. 85/1992, partea de construcție pe care a dobândit-o în urma partajului și a actului adițional la acesta.
A mai susținut că partea din construcție rămasă în proprietatea Renel și apoi vândută autorului său are ieșire direct la . casei, iar autorii ei și ea au stăpânit continuu și netulburat suprafața de teren din dreptul părții de construcție.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1890 C. civ.
Alăturat acțiunii reclamanta a depus copia unui certificat de atestare fiscală, copia actului de vindere-cumpărare din 26.11.1955, copia actului de partaj voluntar din 28.02.1957, și schițe anexe, copia actului adițional la contractul de partaj voluntar.
La dosarul cauzei au fost depuse precizări de către E.ON. E. România care a solicitat a se face precizări de către reclamantă cu cine se judecă în contradictoriu, motivat de faptul că S.C. E.ON. M. Furnizare S.A. și-a încetat existența prin dizolvare fără lichidare, la data de 31.12.2010 S.C. E.ON. M. Furnizare S.A. a fost supusă unei proceduri de fuziune prin absorbție cu E.ON. Gaz România, această societate fiind cea care a preluat activul și pasivul societății absorbite.
A mai arătat că ea a preluat o parte din activele și pasivele S.C. E.ON. M. S.A.
Totodată a susținut că este succesoarea Renel și S.C. Electrica M. S.A., dar patrimoniul său nu coincide în întregime cu a celor două societăți, activele și pasivele sale fiind clar expuse în protocolul de divizare parțială a E.ON. M. S.A.
A înțeles să precizeze că dacă reclamanta înțelege să o cheme în judecată că ea nu are calitate procesual pasivă.
Alăturat acestor precizări a depus copia monitorului oficial nr. 556 din 16.02.2007, copia protocolului de divizare parțială a E.ON. M. S.A., copia Hotărârii nr. 13/2010 a E.ON. M. Furnizare, certificatul de radiere al E.ON. M. Furnizare, certificatul de înregistrarea al E.ON. E. România.
La termenul de judecată din data de 22.06.2011 reclamanta arată că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta E.ON. E. România S.A., care a recunoscut că este succesoarea celorlalte două societăți.
În dovedirea calității procesual active reclamanta a depus la dosarul cauzei copia certificatului de moștenitor nr. 1273/1989 eliberat după defunctul B. G., unde este menționată ca unica moștenitoare a autorului său,, copia certificatului său de naștere, arătând că a intervenit joncțiunea posesiei autorului său cu cea exercitată de ea.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Pârâta, nu a formulat probe.
Față de probele solicitate instanța de judecată a apreciat că sunt utile și concludente în soluționarea cauzei, le-a încuviințat și a procedat la administrarea lor.
Martorul audiat a declarat că cunoștea că acest teren în suprafață de aproximativ 300 m.p. a fost stăpânit de către tatăl reclamantei și din anul 1982 este stăpânit în mod public și netulburat de către aceasta. Din anul 1982 terenul a fost îngrădit, el fiind cel care a ajutat la construirea gardului.
La data de 16.12.2011 a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu și în interes alăturat pârâtei de către numitul P. G..
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererilor de intervenție intervenientul a susținut că este proprietarul imobilului casă de locuit din Iași, . nr. 35 (fostă Uzinei), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1993 încheiat cu RENEL – filiala Iași. Conform acestui contract este și beneficiarul unui drept de folosință viageră a terenului în suprafață de 82,75 m.p. aferent imobilului de locuit.
A susținut intervenientul că pârâta din prezenta cauză nu are calitate motivat de faptul că nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Nu este de acord cu acțiunea reclamantei întrucât proprietatea acesteia se învecinează cu proprietatea sa și nu rezultă cu claritate dacă suprafața indicată de reclamantă se suprapune peste a sa.
Ulterior intervenientul a depus precizări scrise prin care a susținut că între el și reclamantă a existat o judecată pe rolul instanței, dosar nr._, având ca obiect revendicare și obligație de a face, acțiune formulată de către reclamantă, care a susținut că el i-ar fi ocupat 50 m.p. și i-ar fi obturat calea de acces spre ..
În drept intervenientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 49-55 C. proc. civ.
Alăturat cererii intervenientul a depus copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 439/1993, procesul-verbal de predare-primire a locuinței, certificat de grefă pentru dosarul nr._ și copia cereri de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezenta cauză, în acel dosar.
La termenul de judecată din data de 29.02.2012 instanța de judecată a pus în discuția admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție și s-a pronunțat în sensul admiterii în principiu a acestora.
În dovedirea cererilor de intervenție intervenientul a depus înscrisuri.
Din oficiu, instanța de judecată a solicitat de la OCPI Iași comunicarea unui extras de CF pentru informare sau un certificat de sarcini cu privire la acest imobil și prin adresa nr._/21.05.2012 (fila 188 dosar) s-a comunicat, că în urma verificărilor efectuate, pentru imobilul teren situat în Iași . (actual P. M.) nu s-au găsit înregistrări și nici număr cadastral alocat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 317 m.p. tern situat în Iași, . nr. 35.
În conformitate cu art. 137 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei - calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil .
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Din contractul de partaj voluntar (aflată la dosarul cauzei nr. 28-30 dosar) precum și din actul adițional la acesta (aflat la fila 31 dosar) rezultă că fosta Întreprindere E.T.A.C. Iași a dobândit în proprietate cota de 1/2 din imobilul construit și neconstruit în suprafață de 800 m.p. prin ordonanța de adjudecare din 28.11.1950 a Tribunalului Iași, transcrisă sub nr. 1115/18._ la Grefa Tribunalului Iași, cealaltă cotă de 1/2 din imobil aparținând până în 1955 soților Aristeanu, care în acel an o înstrăinează către autorii reclamantei din prezenta cauză.
Prin actul de partaj voluntar autorii reclamantei și Întreprinderea E.T.A.C. Iași au ieșit din indiviziune fiecare preluând două loturi compuse din imobil de locuit și teren, conform schițelor anexă, respectiv familia Bucură lotul 2 și Întreprinderea E.T.A.C. Iași lotul 1, făcându-se mențiunea că suprafețele de teren au o suprafață egală.
Ulterior la data de 12.03.1957 între aceleași părți se încheie actul adițional la acest contract de partaj voluntar prin care Întreprinderea E.T.A.C. Iași cedează spre folosință autorilor reclamantei porțiunea de curte cu ieșirea din imobil în suprafață de 400 m.p. .
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Prescripția achizitivă reprezintă o sancțiune care poate fi opusă proprietarului nediligent al bunului.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”.
Astfel rezultă fără nici un dubiu că această suprafață de teren cedată spre folosință autorilor reclamantei a fost proprietatea Întreprinderii E.T.A.C. Iași, care de-a lungul timpului a căpătat alte denumiri, iar după procesul de privatizare patrimoniul acesteia a fost preluat de pârâta din prezenta cauză.
Urmează a fi înlăturată susținerea pârâtei că nu a preluat întreg patrimoniul Renelului și respectiv a S.C. electrica M. S.A. aceasta nefiind susținută de nici un material probator și care poate conduce doar la concluzia că a fost un proprietar nediligent.
Față de cele mai sus expuse instanța de judecată constată neîntemeiată excepția invocată atât de pârâtă cât și de intervenient și pe cale de consecință o va respinge.
În ceea ce privește fondul cauzei - uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, instanța arată că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia asupra acestei suprafețe de teren a început odată cu întocmirea actului adițional la contractul de partaj voluntar, respectiv de la data de 12.03._ și a fost exercitată de către autorii reclamantei, dovada faptului că ea este succesoarea numitului Bucură fiind făcută cu copia certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei.
De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâții nu au invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.
Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâții nu au invocat și probat existența viciului tulburării, conforma art. 1851 din Codul civil.
Singurul care a invocat un astfel de aspect este intervenientul, dar data la care a fost promovată acea acțiune pe rolul instanțelor este de 15.03.2011, după împlinirea termenul de prescripție invocat în prezenta cerere, iar acea acțiune este promovată de către reclamantă și nu de către intervenient.
Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarațiile martorilor care atestă că reclamanta nu au exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil). Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietari este demonstrată și de faptul că figurează înscrisă în evidentele fiscale ca plătitoare de impozite, aspect confirmat și de către martorul audiat nemijlocit de către instanță, coroborat și cu poziția procesuală a intervenientului care recunoaște că reclamanta stăpânește terenul aflat în vecinătatea imobilului său, precum și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanta a probat posesia exercitată de autorii săi, începând cu anul 1957 și continuată de ea până în prezent.
În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil, invocând și prevederile art. 1860 C. civ. respectiv joncțiunea posesiei autorului său cu a sa. În fapt, posesia a început odată cu întocmirea actului adițional la contractul de partaj voluntar, respectiv de la data de 12.03._ și a fost exercitată de către autorii reclamantei, iar la momentul judecării cauzei se împlinise termenul de 30 de ani, necesar pentru a uzucapa.
Ca urmare a celor expuse, instanța arată că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii și va admite cererea reclamantei și va constata că reclamanta a dobândit dreptului în proprietate, prin prescripție achizitivă, terenul situat în Iași, . nr. 35 în suprafață de 317 m.p.
În cea ce privește cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei având în vedere soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamante instanța de judecată urmează a o respinge pe fond.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu – având în vedere faptul că intervenientul nu a dovedit că are vreun drept de proprietate asupra imobilului teren pretins de reclamantă, (reclamanta fiind cea care a promovat acțiune în apărarea posesiei sale în dosarul nr._ ), de altfel el are doar un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 82,75 m.p. aferent locuinței, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 439/1993, nu a dovedit existența vreunei suprapuneri de terenuri, condiții în care instanța de judecată constată că cererea este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge ca atare.”
Prin Încheierea din data de 28.10.2014, Judecatoria Iasi a admis cererea de indreptare a erorii materiale strecurata in sentința civilă nr._/04.07.2012, și a dispus mentionarea in cuprinsul hotararii și a pârâtei E. M. D., ce a fost omisă din dispozitiv.
♦♦♦
Împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 și a Încheierea din data de 28.10.2014, ambele pronunțate de Judecatoria Iasi a formulat recurs intervenientul P. G., care a formulat critici de nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul critica solutia data excepției lipsei calitatii procesuale pasive invocate de catre parata . SA, întrucat societatea parata nu are calitatea de proprietar al terenului în litigiu.
Recurentul critica si solutia data de instanță pe fondul cauzei motivat de faptul ca terenul in litigiu nu a fost individualizat printr-o expertiza tehnică topometrica pentru identificarea terenului, iar martorul audiat nu a putut preciza toate vecinatatile terenului de 317 mp.
Se mai arata ca in spetă nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii, izvorul posesiei parintilor reclamantilor constituindu-l actul aditional la actul de partaj voluntar nr. 145/12.03.1957 în baza caruia parintii reclamantei au dobandit un drept de folosinta asupra terenului în suprafata de 400 mp, care reprezintă o detentie precară.
In concluzie, recurentul apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii, solicitand admiterea recursului și modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva iar in subsidiar ca neîntemeiată.
♦♦♦
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de catre recurentul P. G., instanța constată că recursul este intemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu o actiune în constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de 317 m.p. teren situat în Iași, ., actual P. M. nr. 35.
Actiunea este promovata de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtele S.C. E.ON. E. România S.A. si E. M. D..
În cauza s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de catre intervenientul P. G., cât și în interes alăturat pârâtelor S.C. E.ON. E. România S.A. si E. M. D..
Prin sentința civilă criticată, instanța a respins excepția lipsei calitatii procesual pasive invocata de parata E. E. Romanaia Sa, a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON. E. România S.A., a constatat că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 317 m.p. teren situat în Iași, ., actual P. M. nr. 35 și a respins cererile de intervenție în interes propriu și respectiv în interes alăturat formulate de intervenientul P. G..
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri și proba testimoniala.
Ori, se apreciaza de catre Tribunal faptul că relevanta in cauză era administrarea probei cu expertiza pentru a identifica terenul in suprafata de 317 mp ce face obiectul uzucapiunii. Instanța de fond s-a limitat la o expertiză extrajudiciara, care însă nu cuprinde o identificare clara a terenului în litigiu.
Instanța nu a analizat în mod corespunzător si nu a dat eficientă înscrisurilor aflate la dosar, respectiv nu a analizat conținutul și efectele actului aditional la actul de partaj voluntar nr. 145/12.03.1957 prin care se atribuie autorilor reclamantei dreptul de folosinta asupra unei suprafete de 400 mp teren în raport de disp. art. 1855, 1857 C.civ.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat efectele actului de vânzare cumpărare nr. 439/14.01.1993 (prin care ReNEL, succesoarea titularului dreptului de proprietate asupra suprafetei de 400 mp din actul aditional la actul de partaj voluntar nr. 145/12.03.1957 vinde intervenientului P. G. locuința din ., iar terenul aferent locuintei în suprafata de 82,75 mp este atribuit spre folosinta pe durata existenței construcției) în privința caracterului continuu al posesiei exercitate de către reclamantă.
Actiunea în revendicare introdusă de reclamantă împotriva intervenientului P. G. se impunea a fi analizata și din perspectiva disp. art. 1851 C.civ.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a paratei E. E. Romanaia Sa, instanța a înlăturat susținerea pârâtei in sensul că nu a preluat întreg patrimoniul Renelului și respectiv a S.C. Electrica M. S.A., pe motiv ca aceasta afirmatie nu este susținută de nici un material probator. Însă, instanța a înlăturat aceasta apărare a pârâtei fără a analiza conținutul adresei nr. 6061/11.06.2004 (f.141) din care rezultă că . nu deține teren în proprietate la adresa din Iasi, ., din anul 1957.
De asemenea, instanța de fond a soluționat cererea de interventie în interes propriu formulată de intervenientul P. G. fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului acestei cereri.
Mai mult, instanța a omis să se pronunțe și cu privire la pârâta E. M. D., omisiune care trebuia complinită prin completarea hotărârii, iar nu pronunțarea unei încheieri de îndreptare eroare materială.
Toate considerentele mai sus expuse converg spre concluzia că instanța de fond nu a cercetat fondul litigiului, astfel că se impune față de disp. art. 312 alin. 6 ind.1 C.Proc.Civ.,admiterea recursurilor declarate de intervenientul P. G., casarea în tot a sentinței civile nr._/04.07.2012, cât și a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 28.10.2014, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intervenientul în interes propriu P. G. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iasi, cât și împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 28.10.2014, pe care le casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevcabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
I.B. 10 Martie 2015
Red./tehnored. DTAM
2ex, 07.05.2015
Jud. fond M. B.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
