Fond funciar. Decizia nr. 309/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2012 în dosarul nr. 309/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Februarie 2012
PREȘEDINTE - C. A.
Judecător C. D.
Judecător Doinița T.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 309/2012
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurent G. D. P. M. G. D., recurent G. D. P. M. G. D. și pe intimații INSTITUȚIA P. J.. I., C. M. DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar plângere împotriva Ordinului P. .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. plângerea formulată de petenta G. D., înregistrată sub nr._/09.04.2010 pe rolul Judecătoriei Iași, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu Instituția P. județului Iași anularea Ordinului nr. 244/05.03.2010 emis de către pârât, precum și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 642 mp teren, situat în Iași, ..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 42 din Lg.1/2000 introdus prin Titlul VI art.1 pct. 43 din Lg. nr. 247/2005.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că cererea sa de reconstituire a fost respinsă nejustificat și că a făcut dovada că terenul a fost preluat de stat prin decretul nr. 239/22.08.1981, iar terenul este în prezent liber, neafectat de detalii de sistematizare.
În ședința din data de 30.04.2010 C. municipală Iași de fond funciar formulează și depune la dosar cerere de intervenție în interes alăturat intimatei, prin care solicită respingerea plângerii formulate de petentă, cu aceeași motivare ca și cea avută în vedere de către Prefectul județului Iași.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 49 C.proc.civ. Se solicită totodată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.2 C.proc.civ., judecata cauzei și în lipsă.
P. încheierea din data de 17.09.2010, pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia, este admisă în principiu cererea de intervenție accesorie.
P. sentința civilă nr. 9524 din 17.05.2011 Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de petenta G. D., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata Instituția P. Județului Iași, cu sediul în Iași, .. 60, județul Iași, împotriva Ordinului P. nr. 244/05.03.2010.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată de C. municipală Iași de fond funciar, cu sediul în Iași, județul Iași, în favoarea intimatului.
A reținut următoarele considerente:
P. Ordinul nr. 244/05.03.2010 emis de Prefectul județului Iași a fost respinsă cererea de reconstituire, formulată în baza prevederilor Legii nr.247/2005 de către petenta G. D., înregistrată la Primăria Municipiului Iași sub nr._/05.09.2005 cu motivarea că, din certificatul de moștenitor nr. 66/07.02.1980 rezultă împrejurarea că petenta este proprietara terenului în suprafață de 642 mp teren, situat în Iași, . și că nu s-a făcut dovada preluării terenului în proprietatea statului prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative speciale.
Instanța reține în mod prioritar că prin sentința civilă nr. 1904/11.02.2009 s-a anulat ordinul prefectului nr. 1031/03.10.2008, emis în analiza aceleiași cereri de reconstituire și s-a dispus soluționarea cererii de reconstituire în contradictoriu cu G. D., în calitate de titular.
Procedura de reconstituire a fost reluată direct în fața P. Iași care, în baza aceluiași referat emis de C. municipală Iași de fond funciar, a respins cererea de reconstituire pentru motivul precizat anterior.
În fapt, prin cererea de reconstituire formulată nr._/05.09.2005 (fila 20 dosar), petenta a solicitat reconstituirea terenului în suprafață de 642 mp teren, situat în Iași, ., în nume propriu.
Conform prev. art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare „ …Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, dupa caz, la cerere.”
Cele două comisii au reținut în mod greșit că petenta nu face dovada preluării terenului în proprietatea statului, această probă fiind realizată de petentă prin anexarea la dosar a decretului de expropriere nr. 239/22.08.1981 care evidențiază la ordinea 146/162 din anexă, proprietatea solicitată de petentă.
Pe de altă parte însă, verificând în mod devolutiv îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 36 alin.5 din Legea nr.18/1991, instanța constată, din concluziile raportului de expertiză ing. C. V. și schița anexă 1 că suprafața de teren de 642 mp, situată în Iași, ., nu este liberă, fiind afectată în totalitate de detalii de sistematizare, după cum urmează: ., spațiu verde, alee betonată, cale de acces auto, astfel încât terenul nu se poate restitui în natură, întrucât terenurile aflate în această situație sunt exceptate de la restituire, conform dispozițiilor art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991.
În aceste condiții, nu este îndeplinită una din condițiile speciale ale art. 36 alin 5 din Legea nr. 18/1991 redate anterior - terenurile să nu fie afectate de lucrări de investiții, aprobate potrivit legii – astfel că nu se poate dispune restituirea în natură pe vechiul amplasament, fiind într-adevăr incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 18/1991.
Situația prevăzută de art. 24 alin 2 din Legea nr. 18/1991 nu este aplicabilă în cauză, în sensul că reclamantei nu i se poate reconstitui dreptul de proprietatepentru un teren acordat în compensare, așa cum se solicită prin cererea de reconstituire.
În acest caz, obiectul dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producție, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe, terenuri care, de regulă, au fost atribuite ca loturi de folosință.
Textul de lege are în vedere aici, suprafețele de teren ce au format obiectul unor acte de dare în plată sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe .
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că nu ne aflăm în această situație, terenul ce face obiectul prezentei cereri nu este un lot atribuit în folosință de o cooperativă agricolă, fiind vorba despre un teren expropriat, ce se circumscrie dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 .
Pentru ca reclamanta să fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 24, trebuiau să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv :existența unor acte de atribuire a terenurilor, acte care să provină de la cooperativele agricole de producție;persoanele care să fi primit astfel de loturi, să fi edificat construcții de locuit .
Reclamanta nu se află însă în nici una din situațiile enunțate.
Pe de altă parte, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză dar și în concordanță cu practica judiciară în materie, rezultă că, reclamanta nu poate beneficia nici de teren în echivalent sau de despăgubiri, art. 36 alin 5, neprevăzând această posibilitate în cazul acestor terenuri, astfel că aceasta avea posibilitatea de a apela la dispozițiile Legii nr. 10/2001, în condițiile art. 8 din acest din urmă act normativ, așa cum, de altfel, s-a statuat și în literatura și practica judiciară în materie (Exempli gratia: decizia nr. 5269/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală).
Așadar, instanța a constatat că plângerea nu este întemeiată.
Cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatului, față de caracterul său de dependență procesuală, și având în vedere soluția dată plângerii, a fost admisă.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin.6, raportat la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta G. D. care a formulat următoarele critici:
Instanța de fond a fost învestită să judece legalitatea Ordinului Prefect nr. 244/5.03.2010; susține că a făcut dovada preluării terenului în proprietatea statului prin aplicarea Decretului 712/1966 deși intimatul a respins cererea pentru acest motiv.
Câtă vreme Prefectul a respins cererea sa pentru lipsa dovezii trecerii imobilului la stat nu înțelege de ce i-a fost respinsă plângerea. S-a adresat instanței față de motivele respingerii cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate invocate de cele două comisii și câtă vreme s-a reținut proba contrară de către instanța de fond se impunea anularea ordinului și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului. Susține că s-a judecat pentru același teren in cauza soluționată prin Sentința civilă nr. 1904 din 11.02.2009. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond.
P. întâmpinarea formulată Prefectul Județului Iași a solicitat respingerea recursului.
Susține că soluția adoptată prin sentința civilă nr. 1904/11.02.2009 a Judecătoriei Iași nu influențează soluția asupra fondului cererii de reconstituire pentru care in mod corect a fost reținută neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 18/1991 raportul de expertiză întocmit in cauză probează faptul că suprafața solicitată nu este liberă, in această situație instituția compensării cu teren liber nu operează.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Critica recurentei potrivit căreia judecata era ținută doar de motivul respingerii cererii sale de către Prefectul jud. Iași este nefondată.
Corect reține instanța de fond caracterul devolutiv al procedurii plângerii așadar obligativitatea verificării cererii de atribuire/reconstituire a dreptului de proprietate din perspectiva tuturor condițiilor impuse de lege și nu doar in limita in care s-a făcut cercetarea acestora in procedura administrativă. Reținerea de către Prefect a împrejurării că nu s-a făcut dovada trecerii in proprietatea statului a terenului a constituit in mod natural un impediment in cercetarea situației juridice a terenului, aspect subsidiar motivului de respingere a cererii de către prefect. Faza jurisdicțională a procedurii obligă, insă, instanța la cercetarea exhaustivă a condițiilor prevăzute de lege pentru modalitatea reparatorie accesată de petent, cercetare pe care instanța de fond a realizat-o pe deplin. S-a reținut, întemeiat, in acest context, faptul că terenul nu îndeplinește condițiile prev. de art. 36 alin 5 din Legea nr.18/1991 întrucât, potrivit constatărilor expertului C. V., suprafața solicitată este in totalitate afectată de detalii de sistematizare(., trotuar), terenul nu este la dispoziția Comisiei Municipale pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Constatările instanței in ceea ce privește regimul juridic al terenului nu au fost contestate de către instanță.
In fine invocarea sentinței civile nr. 1904 din 11.02.2009 a Judecătoriei Iași nu prezintă utilitate in privința fondului cererii reclamantei. Sentința invocată a lămurit cadrul procesual in care urma să fie reluată procedura administrativă a rezolvării cererii, in speță obligativitatea soluționării cererii in persoana numitei G. D. și nu a fiului acesteia.
Pentru aceste motive Tribunalul constată nefondat recursul pe care il va respinge, cu menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta G. D. împotriva sentinței civile 9524/ 12.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.02.2012
Președinte, C. A. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, D. N. |
Red. și tehn./T.D./16.04.2012/2 ex
Judecatoria Iași: Z.- L. M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 396/2012. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 580/2012.... → |
|---|
