Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 430/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 430/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Februarie 2012
PREȘEDINTE - Doinița T.
Judecător M. S.
Judecător E. C. F.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 430/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent . C. P. T. F. și pe intimat B. M. L., având ca obiect plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția tardivității recursului și pe fond.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4722/08.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins ca nefondată plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, formulată de petenta ., cu sediul ales în C., .-84, jud. Constanta, la avocat F. Ovanesian, în contradictoriu cu B. M. L., cu sediul în Iași, .. 7 Noiembrie, .> A fost obligată petenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
P. a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 53: "(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita se motivează, daca părțile stăruie in cererea de îndeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) In cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesata poate introduce plângere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștința de acest refuz la judecătoria in a cărei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecătoresc.
Dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000 reglementează calea de atac pe care o are la dispoziție partea interesata, respectiv plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un anumit act in cadrul procedurii executării silite. In cazul admiterii plângerii, instanța indica in hotărâre modul in care trebuie întocmit actul, executorul judecătoresc fiind obligat sa se conformeze hotărârii judecătorești ramase irevocabile.
Potrivit art.2 alin.1 raportat la art.6 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, aceștia sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public si nu pot refuza îndeplinirea unui act dat in competența lor, decât in cazurile si condițiile stabilite de lege.
În fapt, prin cererea adresată intimatului la 7 .06.2010 petenta a solicitat executarea silită a sentinței civile nr._ din 10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanta in dosarul nr._/212/2008, privind pe debitorul T. F.. Cererii i-au fost anexate titlu executoriu, fisa personala IGP. La 29.06.2010 Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită, iar intimatul a emis somație către debitor, proces verbal de stabilire cheltuieli de executare, comunicate acestuia la 14.07.2010. Ulterior executorul a solicitat relații autorităților locale pentru a identifica bunuri urmăribile. La 17.06.2010 executorul a solicitat petentei să avanseze cheltuieli de executare in suma de 1011,5 lei cu TVA.
În ce privește primul capăt de cerere formulat de petentă referitor la obligarea intimatului la comunicarea dovezii îndeplinirii tuturor actelor de executare solicitate sau prezentarea unui raport scris cu stadiul executării, instanța l-a respins, întrucât petenta nu a făcut dovada că ar fi avansat cheltuielile necesare eliberării actelor solicitate intimatului. Or, potrivit dispozițiilor art.371 indice 7 alin.1 C.pr.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare in acest scop, iar pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
În ce privește capătul de cerere privind îndatorarea intimatului la înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare si a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului, instanța l-a respins, având în vedere că executorul judecătoresc a efectuat demersuri în vederea identificării sumelor de bani, titlurilor de valoare si alte bunuri mobile corporale, si nu a identificat astfel de bunuri. În ce privește capetele de cerere privind îndatorarea intimatului la urmărirea silită mobiliară a debitorului, prin identificarea bunurilor mobile taxabile si netaxabile cu care acesta figurează înscris la organul fiscal sau care se află la domiciliul acestuia, îndatorarea intimatului la urmărirea silită imobiliară a debitorului si identificarea succesiunilor nedeschise de pe urma părinților debitorului, instanța le-a respins, având în vedere că executorul a probat faptul că a efectuat demersuri in acest sens, insa nu a identificat astfel de bunuri.
În ce privește modalitatea de executare, instanța de judecată nu este competentă să stabilească demersurile pe care executorul judecătoresc va trebui să le întreprindă pentru a pune in executare titlul executoriu. Competența instanței este limitată la a verifica, din punct de vedere al legalității, actele executorilor judecătorești, in condițiile art.399 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., raportat la art.57 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești.
Mai mult, potrivit art.59 din același act normativ, din punct de vedere profesional, atribuțiile de control revin altor instituții, iar dispozițiile art.371 indice 7 alin.1 C.pr.civ. conferă chiar părților implicate in procedura de executare silită posibilitatea de a decide efectuarea unui act sau a unei activități care interesează executarea silită, inițiativă care trebuie să fie însoțită de avansarea cheltuielilor necesare in acest scop. Deși a pretins ca executorul judecătoresc să înceapă urmărirea silită asupra bunurilor imobile, astfel de bunuri nu au fost identificate.
În ce privește cererea de obligare a intimatului la plata unei amenzi, instanța a reținut că, potrivit art.404 alin.1 indice 1 C.pr.civ., atunci când constată că refuzul executorului de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare este nejustificat, poate obliga executorul la plata unei amenzi. În speță nu este îndeplinită o condiție esențială pentru aplicarea acestui text, stabilirea refuzului executorului de a îndeplini un act. Instanța a reținut că executorul judecătoresc si-a îndeplinit obligațiile legale, a declanșat executarea silită, necomunicarea actelor de executare către contestatoare fiind determinată tocmai de neîndeplinirea, de către aceasta, a obligației de a avansa cheltuielile necesare in acest scop.
Astfel, a fost respins si acest capăt de cerere.
Petenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentând onorariu apărător, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta S.C. V. România S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel se susține de către recurentă că cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 504/2010 a fost formulată de societate la data de 04.06.2010 data poștei.
Ulterior datei când instanța a încuviințat executarea, societatea nu a mai avut cunoștință despre stadiul procedurii execuționale ori despre actele de executare îndeplinite, în ciuda cererilor repetate de comunicare a actelor de executare ori a stadiului executării.
Mai arată recurenta că onorariul și cheltuielile de executare stabilite de intimată în dosarul nr. 504/2010 și facturate prin factura fiscală nr._/29.06.2010 au fot achitate de societate la data de 28.07.2010 prin Ordinul de plată nr._ anexat în copie.
Cum organul de executare nu a comunicat societății obligația de a achita și alte sume cu titlu de cheltuieli de executare sau onorariu, iar cele facturate au fost deja achitate încă din 28.07.2010, s-a constatat că în mod nejustificat intimata a refuzat comunicarea actelor de executare și continuarea executării silite în dosarul de executare nr. 504/2010.
În ce privește pretinsa comunicare de a plăti onorariul și cheltuielile în avans transmisă societății recurente, învederează faptul că nu a primit o astfel de comunicare.
Condiționarea îndeplinirii actelor de executare de plata onorariului este nelegală, în condițiile prevederilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000.
Cât privește comunicarea actelor de executare, aceasta este o obligație stabilită în sarcina sa de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 188/2000.
Prin îndeplinirea obligației prevăzută la art. 50 alin. 2 se asigură părților posibilitatea exercitării efective a drepturilor conferite de lege în această fază a procesului civil, respectiv constând în dreptul de a cere continuarea executării pentru a împiedica astfel intervenirea perimării, dreptul de a cere validarea unei popriri, dreptul de a ataca actele de executare apreciate ca fiind nelegale, ori dreptul de a se plânge de refuzul nejustificat al executorului de a îndeplini un act sau o executare.
Susține recurenta că în cauza de față, solicitările de comunicare a actelor de executare, respectiv a proceselor verbale ce constată actele de executare îndeplinite de executor, sunt întemeiate pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, care stabilesc în sarcina organului de executare comunicarea acestora din oficiu, iar nu la cerere cum greșit s-a apreciat de către intimată.
Faptul că intimata a efectuat anumite demersuri pentru punerea în executare a titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/10.11.2008 a Judecătoriei C., nu absolvă intimata organ de executare de îndeplinirea obligației de a comunica societății în calitate de creditor actele de executare efectuate ori stadiul executării silite în condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.
Critică totodată recurenta și cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată la care au fost obligați în cauză, date fiind criteriile instituite prin art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
Prin întâmpinare intimata B. M. L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului, punându-o în discuția contradictorie a părților.
Analizând conf. art. 137 Cod procedură civilă această excepție instanța reține că în condițiile în care sentința primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 13.04.2001 iar din probele administrate reiese că cererea de recurs a fost depusă la poștă la data de 29.04.2011 (conform confirmării de primire), reiese în mod clar că cererea a fost formulată în termen, calculul termenului făcându-se pe zile libere și prin urmare se impune respingerea excepției de tardivitate a formulării recursului.
Pe fondul cererii de recurs instanța examinând actele aflate la dosarul cauzei raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, reține că recursul este neîntemeiat urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 3717 Cod procedură civilă alin. 1 „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor”.
Prin urmare faptul că la data de 28.07.2010 prin ordinul de plată nr._ s-a achitat o sumă de 238 lei pentru dosarul de executare 504/2010 privind pe debitorul T. F. în condițiile în care factura fiscală fusese emisă la data de 29.06.2010 (deci cu o lună în urmă), timp în care așa cum reiese din dosarul de executare înaintat instanței, au fost efectuate mai multe demersuri pentru punerea în executare a titlului executor de către B. M. L., scoate în evidență faptul că intimata nu a refuzat continuarea executării silite și nici nu a condiționat-o de plata onorariului de executare astfel cum a criticat recurenta.
Dispozițiile din Legea 188/2000 trebuie coroborate cu dispozițiile privind executarea din dreptul comun, care în această materie sunt reprezentate de dispozițiile Cod procedură civilă privind executarea.
Faptul că art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că „un exemplar al proceselor verbale întocmite … se comunică … și celor interesați după caz (…)” este evident că trebuie coroborat cu art. 3717 Cod procedură civilă și prin urmare la cererea celui interesat după caz cu plata anticipată a cheltuielilor necesare în acest scop se poate să-i fie puse la dispoziție copii ale proceselor verbale ce constată acte de executare îndeplinite, astfel încât tribunalul reține că nici această critică nu este întemeiată.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul apreciat ca fiind exagerat de către recurentă, tribunalul reține că nu este întemeiat având în vedere cuantumul stabilit de 500 lei raportat la disp. art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
P. toate aceste considerente instanța de control judiciar apreciază că este neîntemeiat recursul formulat de petenta S.C. Mars Collection S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4722/08._ pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului formulat de petenta S.C. MARS COLLECTION S.R.L., excepție invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de petenta S.C. MARS COLLECTION S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4722/08.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T.D. S.M. F.E.C.
GREFIER,
M.A.
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./21.03.2012
Jud. fond: H. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2742/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 438/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
