Fond funciar. Decizia nr. 592/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 592/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Februarie 2012
PREȘEDINTE - G. C.
Judecător E. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 592
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent T. M. și pe intimat P. A., intimat C. JUDEȚEANĂ DE F. F. I., intimat C. L. DE F. F. R., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută t.p.; obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise la cererea apărătorului recurentei, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. M., în contradictoriu cu pârâții Pașniceanu A. și cu C. Județeană de fond funciar Iași și C. Locală de F. F. R..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Este de esența acțiunii în constatare, potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, faptul că aceasta este admisibilă doar cu condiția în care nu este posibilă o acțiune în realizarea dreptului, or, acțiunile specifice Legii nr. 18/1991 republicată, Legii nr. 247/2005 – sunt eminamente acțiuni în realizarea dreptului.
Din această perspectivă cererea de „constatare a existenței dreptului reclamantei de a fi pusă în posesie cu terenul moștenit pe vechiul amplasament, ca o consecință a desființării titlului de proprietate atacat apare ca fiind lipsit de interes.
Este de esența promovării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor de constituire/ reconstituire a dreptului de proprietate - în speță a titlului de proprietate – faptul că persoana reclamantă să justifice un interes care să fundamenteze cererea și să îndeplinească condițiile cumulative cerute de dreptul comun: să fie legitim, personal și actual.
Este de asemenea, de esența admisibilității unei astfel de acțiuni, condiția care prin caracterul său conservatoriu vizează înlăturarea unui prejudiciu, faptul că persoana care invocă nulitatea trebuie să o dovedească în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. III, Legea 169/1997, prin indicarea în concret a cazului de nulitate și întemeierea situației de fapt pe dispozițiile expres prevăzute de legiuitor ca fiind temeiul de drept.
Reclamanta de față, ca persoană care trebuie să justifice un interes legitim potrivit art. III, alin. 2 Legea 169/ 1997 are obligația de a dovedi faptul interesul său este actual și legitim.
Potrivit dispozițiilor art. III, alin. 1 Legea 169/ 1997, nulitatea este verificată în raport cu dispozițiile legale existente la data emiterii titlului de proprietate contestat.
Din această perspectivă este utilă demersului procesual, statuarea făcută în jurisprudență de către Curtea de Apel București, (Decizia 756/ 2002), prin care se reiterează unele aspect de drept comun incidente în verificarea temeiniciei acțiunii în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. III, Legea 169/ 1997, aspecte pe care prezenta instanță le apreciază ca fiind de esența materiei analizate: „nulitatea reprezintă sancțiunea pentru încălcarea normelor legale edictate pentru încheierea valabilă a unui act, în vigoare la data emiterii acestuia. Modificarea ulterioară a acestora nu face ca valabilitatea actului să fie apreciată față de normele în vigoare la data verificării.
Prin urmare, condițiile de valabilitate ale unui titlu de proprietate eliberat în baza Legii 18/ 1991 sunt cele prevăzute de legea în vigoare „la data
emiterii”.
Premisele de factor și de jure care stau la baza cercetării temeiniciei acțiuni sunt următoarele:
Prin cererea formulată de T. M., în calitate de moștenitoare a autoarei M. M., înregistrată sub numărul 317/2005, s-a solicitat de aceasta, ca în temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,49 ha, pe raza Comunei R..
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 428/2008 s-a dispus, la propunerea Comisiei Locale R. și P., radierea suprafeței de 1,49 ha, suprafață ce a fost validată în Anexa 3 a Comunei P., poz. 19, pentru doamna M. M., și înscrierea sa în Anexa 3 a Comunei R., cu aceeași suprafață.
Prin sentința civilă nr. 477/2009, irevocabilă la 24.04.2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T. M., în contradictoriu cu C. Locală de F. F. R. și C. Județeană de F. F. Iași și s-a obligat C. Locală de F. F. R. la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 1,49 ha teren, situată pe raza Comunei R. și C. Județeană la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață, după primirea întregii documentații de la C. Locală de F. F. R..
Prin cererea formulată de T. M., înregistrată sub numărul 2586/07.07.2009, aceasta și-a exprimat dezacordul cu privire la oferta de amplasament pentru suprafața de 1,49 ha făcută de C. Locală de F. F. R., făcută în vederea punerii în executare a sentinței civile irevocabile.
Prin adresa nr. 4050/13.10.2009, C. Locală de F. F. R. – a comunicat reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 10, alin. 1 Regulament.
O nouă ofertă – devenită Oferta nr. 2 – privind un alt amplasament privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,49 ha, conform planului anexat: tarlaua 8, . o suprafață de 0,50 ha teren – tarlaua G. – cuprins și în prima ofertă și care se află situat pe vechiul amplasament și tarlaua 22, . de 0,9878 ha.
Din coroborarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauza nr. 6307/2008 – soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 477/2009 -, cu răspunsurile date de C. Locală de F. F. R. la interogatoriul pus de reclamantă și cu documentația depusă de O.C.P.I. și C. Județeană Iași de F. F., rezultă în mod indubitabil următoarele:
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost reconstituit dreptul de proprietate cu valoare de adevăr, intrat în puterea lucrului judecat, prin sentința civilă irevocabilă nr. 477/2009.
Punerea în executare a acesteia este obligatorie pentru Comisiile de fond funciar - C. Locală R. și C. Județeană Iași de F. F. și s-a făcut dovada demersurilor efective ale Comisiei Locale de a oferi un amplasament convenabil – în parte pe cel solicitat de moștenitoarea T. M..
Potrivit dispozițiilor art. 10 din H.G. 890/2005, reclamantei i s-au făcut două oferte cu privire la un amplasament al terenului solicitat, care să satisfacă parțial cererea, ambele fiind refuzate.
Faptul că până în prezent nu s-a întocmit titlul de proprietate se datorează situației că până în 4 dec.2010, terenul din tarlaua G. s-a aflat în administrarea S.D.E. și se lucrează la perfectarea Protocolului de primire-predare.
Terenul care face obiectul titlului atacat, nr._/1997, emis pentru P. A., a făcut obiectul unor transmisiuni: prima prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7000/1998 și a doua prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 374/2001, această situație încadrându-se în dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997, prin . civil.
În ceea ce privește legea aplicabilă, aceasta este legea în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, așa cum s-a arătat anterior.
Analizată din această perspectivă, acțiunea în constatarea nulității trebuie să îndeplinească cerințele de admisibilitate prevăzute de legea în vigoare la data emiterii titlului (1997), în ceea ce privește interesul legitim, actual și personal.
Pentru ca interesul reclamantei să întrunească cerințele stabilite ope legis, este nevoie ca aceasta să dovedească faptul că la data emiterii titlului - 1997 – avea înregistrată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren (pentru care s-a emis titlul de proprietate, situație care conferă acesteia și calitate procesuală activă în acțiunea în constatarea nulității titlului și interesul legitim prevăzut expres de legiuitor în conținutul art. III Legea nr. 169/1997.
Or, cererea formulată de reclamantă a fost formulată în temeiul Legii nr. 257/2005, fiind înregistrată sub nr. 317/2005, ceea ce exclude ab initio interesul legitim și actual al reclamantei, ca și condiția esențială și de fond în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul art. III Legea nr. 169/1997.
Coroborând această chestiune cu refuzul reiterat al reclamantei de a primi ofertele de amplasament făcute de C. Locală de F. F. și cu puterea lucrului judecat reținută de sentința civilă nr. 477/2009, se poate conchide în mod neechivoc faptul că acțiunea formulată de reclamantă cu toate cererile conținute, respectiv cererea principală de constatare a nulității titlului de proprietate și cererile subsecvente de constatare a existenței dreptului de proprietate; a dreptului de a fi pusă în posesie cu terenul moștenit de aceasta pe vechiul amplasament, în fizic, ca o consecință a desființării T.P. nr._/1997 de către pârâta C. Locală de F. F. R.; de a fi obligată C. Locală de F. F. R. la întocmirea documentației cadastrale pentru atribuirea în fizic a terenului 1,49 ha înscris în Anexa nr. 3 R. (Hotărârea Comisiei Județene 428/29.01.2008) și să o depună la O.C.P.I. Iași, în vederea emiterii titlului de proprietate pe vechiul amplasament al terenului moștenit; de a fi obligată pârâta C. Județeană Iași de F. F. la emiterea T.P. pentru terenul de 1,49 ha R., după ce va primi documentația de la C. Locală R.; pârâtele Comisii să fie obligate la plata de daune cominatorii câte 100 lei/zi întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor ce se vor stabili în sarcina lor, începând cu data rămânerii definitive a sentinței pentru C. Locală și de la primirea documentației cadastrale de către C. Județeană Iași de F. F. Iași, este neîntemeiată și, pe cale de consecință urmează a fi respinsă corelativ, va fi respinsă și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului reclamanta-recurentă, prin apărător, susține următoarele:
- instanța de fond nu a respectat investirea făcută prin acțiunea introductivă, respectiv, acțiunea nu a fost formulată în baza art. 111 Cod procedură civilă, ci în baza Legii nr. 169/1997, potrivit motivării în drept;
- instanța nu a avut în vedere susținerile reclamantei vizând amplasamentul terenului, fiind vorba de teren intravilan și construibil;
- prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat motivat pe probele din dosar care atestă faptul că pârâta nu a avut calitate de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, pentru terenul în litigiu, cum nu a fost analizată nici expertiza judiciară depusă la dosar,nereținându-se esența situației de fapt, menținându-se ca valid un act emis ilegal și în condiții dubioase;
- cu probele administrate în cauză reclamanta a dovedit că are interes legal să-și recupereze terenul moștenit în intravilan fiind obligatoriu să fie pusă în posesie pe vechiul amplasament deoarece nu i s-a oferit teren intravilan de aceeași categorie;
- soluția pronunțată nu s-a făcut punctual pe fiecare capăt de cerere, din acest punct de vedere există o lipsă de pronunțare,instanța pronunțându-se eronat pe o așa-zisă cerere de constatare a existenței dreptului de proprietate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâții - intimați Pașniceanu A. și cu C. Județeană de fond funciar Iași și C. Locală de F. funciar R. nu au depus întâmpinare și nu și-au precizat poziția procesuală față de recursul reclamantei.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, dar și din oficiu în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere prin care solicita nulitatea titlului de proprietate nr._/1997 emis pe numele pârâtei Pașniceanu A., să se constate existența dreptului de a fi pusă în posesie cu terenul moștenit pe vechiul amplasament, obligarea Comisiei locale la întocmirea întregii documentații cadastrale pentru atribuirea în fizic a terenului de 1,49 ha, obligarea Comisiei Județene să emită titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,49 ha și obligarea ambelor comisiei la plata daune cominatorii.
Prin cererea de recurs reclamanta – recurentă critică sentința primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, invocând mai multe motive de nelegalitate dar, în esență, faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită, formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 169/1997 și nu cum eronat s-a pronunțat pe o cerere de constatare a dreptului de proprietate.
Recursul formulat este fondat.
Instanța de control judiciar constată că deși acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în considerentele hotărârii atacate instanța de fond motivează soluția pronunțată pe lipsa de interes a reclamantei.
De asemenea, instanța de recurs mai reține că prima instanță nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției precum și cele pentru care a înlăturat și a respins toate capetele de cerere cu care a fost investită, așa cum prevăd disp. art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 129 alin. 5 teza finală Cod procedură civilă, judecătorii pot din oficiu să pună în discuția părților și pot ordona administrarea și a altor probe pe care le considera utile cauzei, iar în speță, instanța constată că la dosarul cauzei nu s-a solicitat nici documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate se solicită, precum și necesitatea administrării altor probe raportat la obiectul complex al acțiunii formulate.
Prin urmare, având în vedere cele reținute, instanța de control judiciar constată că în cauză sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, impunându-se casarea sentinței atacate, motivat de faptul că fondul litigiului a fost soluționat doar aparent fără a se avea în vedere împrejurările expuse.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul disp. arz. 312 alin.1 și alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta – recurentă și va casa sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta T. M. împotriva sentinței civile nr._ din 27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C.G. C.E. S.M. M.A.
Red.C.E.
L.V./27.04.2012
Judecător fond: Ș. B.
2 ex.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 416/2012.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 577/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
