Fond funciar. Decizia nr. 438/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 438/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Februarie 2012
PREȘEDINTE - S. C.
Judecător - C. G.
Judecător - C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 438
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. . C. L. DE F. FUCNIAR împotriva sentinței civile nr. 3004 din 10.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați P. A., C. L. DE F. F. T., C. M., C. P., L. D., având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2012, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțare pentru data de 10.02.2012, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,13.02.2012, când,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului civil de față, constată:
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 3004 din 10.02.2011, respinge cererea de suspendare formulată de C. LOCALĂ TOMEȘTI DE FIIND F..
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. A., C. M., C. P. și L. D. cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați „N. M. – O. C.”, din Iași, .. 35, ., . cu pârâții C. LOCALĂ DE F. F. TOMEȘTI și P. COMUNEI TOMEȘTI, în calitate de președinte al C. local de fond funciar Tomești și în consecință:
Obligă pârâții să identifice diferența de suprafață de 1,20 ha teren recunoscută prin titlul de proprietate nr._/30.10.1997 și să întocmească documentația necesară pentru punerea în posesie, pe vechiul amplasament dacă este liber.
Obliga pârâții să întocmească procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,81 ha pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea nr. 395 din 10.02.2009 emisă de C. Județeană de F. F. Iași, pe vechiul amplasament, dacă este liber.
Obligă pârâții să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,81 ha teren și să o înainteze C. Județene de F. F. Iași.
Obligă pârâții să achite reclamanților suma de 3.844 lei – cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că reclamanții P. A., C. M., C. P. și L. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ DE F. F. TOMEȘTI și P. COMUNEI TOMEȘTI, în calitate de președinte al C. local de fond funciar Tomești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Obligarea pârâților la identificarea suprafeței de 1,20 ha teren care a fost recunoscut prin titlurile de proprietate nr._/1995 și_/1997, dar care nu a fost găsită în fizic și întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie asupra suprafeței de 1,20 ha teren pe vechiul amplasament.
- Întocmirea procesului verbal de punere în posesie și asupra suprafeței de 0,81 ha teren recunoscut prin Hotărârea C. Județene nr. 395/10.02.2009 pe vechiul amplasament în măsura în care terenul este liber.
- Întocmirea documentației necesare pentru suprafața de 0,81 ha teren recunoscut prin Hotărârea C. Județene nr. 395/10.02.2009 și înaintarea acestei documentații la C. Județeană în vederea întocmirii titlului de proprietate.
- Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este scutită de timbru judiciar și taxa de timbru.
În motivare, reclamanții au precizat că sunt moștenitorii legali ai defunctei lor mame L. M. fostă I. și a defunctului lor bunic I. Ș. V..
Bunicul lor a avut în proprietate pe raza comunei Tomești, județul Iași suprafața de 5,97 ha teren, din care înscris în rolul agricol doar suprafața de 4,87 ha. Mama lor, I. M. căsătorită L., a avut în proprietate pe raza comunei Tomești suprafața de 4,67 ha din care înscris în rolul agricol doar suprafața de 4,31 ha.
În total, cei doi defuncți, au fost proprietari pe suprafața de 10,64 ha din care înscrisă la rolul agricol a fost doar 9,18 ha.
În calitate de moștenitori au formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren ce a aparținut atât bunicului cât și mamei lor.
Anterior apariției Legii 247/2005 le-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,47 ha prin următoarele titluri de proprietate: nr._/10.07.1995 s-a reconstituit suprafața de 3,98 ha; nr._/30.10.1996 s-a reconstituit suprafața de 1800 mp.; nr._/28.07.2007 s-a reconstituit suprafața de 4300 mp.; nr._/30.10.1997 s-a reconstituit suprafața de 38.800 mp.
În momentul în care s-au făcut măsurătorile pe teren, cu ocazia unui partaj succesoral (dosar nr._ în prezent suspendat în data de 16.03.2009) s-a descoperit faptul că în fizic terenul nu corespunde cu suprafața trecută în titlu, în sensul că este (în fizic) o suprafață mai mică decât cea recunoscută.
Astfel, prin titlul de proprietate nr._/10.07.1995 s-au recunoscut 3,9800 ha iar în realitate pe teren s-au găsit 3,800 ha, deci mai puțin cu suprafața de 1800 mp.
De asemenea, prin titlul de proprietate nr._/30.10.1997 s-a recunoscut suprafața de 3.8800 mp. iar la măsurători s-a găsit o suprafață de teren mai mică și anume 2,76 ha, lipsind o suprafață de 1,12 ha.
Diferența de teren ce le lipsește din cea deja recunoscută poate să fie atribuită din fostul amplasament de la locurile denumite „Ț.” și la „P.” deoarece mai există teren liber, neatribuit altor persoane prin titlu de proprietate.
Au solicitat de la pârâți să fie puși în posesie și cu suprafața de 1,30 ha ce le lipsește, dar au fost în mod nejustificat amânați.
După apariția Legii 247/2005, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru terenul ce nu le-a fost recunoscut în baza Legii 18/1991. Prin urmare, au solicitat 1,17 ha teren care cuprindea terenul cumpărat prin contract de vânzare cumpărare din 1.12.1921 de bunicul lor, în suprafață de 1,40 ha precum și o parte din terenul ce nu fusese trecut la rolul agricol al mamei și al bunicului, teren pe care au încercat să îl dovedească cu declarații de martori.
C. județeană de fond funciar le-a admis doar în parte cererea, doar pentru 0,81 ha care reprezintă diferența dintre suprafața trecută la rolul celor doi autori și cea care le fusese deja recunoscută, declarațiile de martori fiind înlăturate.
Au identificat din totalul de 1,40 ha cumpărați de bunicul lor în anul 1921 o suprafață liberă, ce poate fi recunoscută în fizic, de 4392 mp., conform expertizei extrajudiciare întocmite de expert A. C. (restul suprafeței de teren fiind ocupată cu diferite construcții.
Pârâții au refuzat punerea lor în posesie pentru 4392 mp. pe vechiul amplasament pretinzând că această suprafață de teren se află pe raza administrativă a municipiului Iași (blocurile de la Tomești).
La data de 16.03.2010 a fost emisă hotărârea nr. 1030 de către C. Județeană de fond funciar prin care se stabilea obligativitatea comisiilor locale ce au validat cererea să întocmească și fișa de punere în posesie chiar dacă terenul se găsește pe amplasamentul unei unități administrativ teritoriale învecinate, urmând ca aceasta să fie avizată de unitatea administrativ teritorială pentru terenul care se regăsește pe teritoriul său administrativ.
În drept au fost invocate prev. art. 5 din H.G. nr. 890/2005, dispozițiile legii fondului funciar.
S-a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu și cu înscrisuri (fila 57 dosar).
La dosar a fost înaintată întâmpinare de către pârâți.
S-a solicitat suspendarea judecății primului capăt de cerere, deoarece pe rolul instanței se află înregistrat dosarul nr._ care are ca obiect tocmai constatarea nulității T.P._/30.10.1997.
S-a precizat, de asemenea, că solicitarea reclamanților de obligare a C. L. Tomești de fond funciar la întocmirea documentației și la punerea în posesie cu suprafața de 1800 mp. teren, este prematură, T.P._/1995 fiind nul absolut, prin hotărârea C. județene de fond funciar nr. 4640/13.02.2007 dispunându-se întocmirea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor. C. locală se află în plină desfășurare a procedurii de punere în posesie pentru suprafața de 0,17 ha, fiind făcută o propunere reclamanților pentru amplasamentul din T 27, P 665/3/2, teren intravilan din vechiul lor amplasament, la care însă nu au primit nici un răspuns.
Au mai precizat pârâții că în ceea ce privește cererea de obligare la întocmirea procesului verbal de pun ere în posesie pentru 0,81 ha teren conform hotărârii C. județene nr. 395/10.02.2009, nu este posibilă punerea în posesie cu suprafața de 4392 mp. pe terenul aflat pe raza municipiului Iași, deoarece în registrul agricol apar cu 1,40 ha „Pe Ș.”, teren aflat pe raza administrativă a acestei localități, iar până în prezent deja s-a efectuat o punere în posesie pentru 2,03 ha în T 129 pe raza municipiului Iași, unde deci, au primit teren în plus, față de înscrierile din registrul agricol.
C. locală a efectuat deja două propuneri pentru punerea în posesie pentru suprafața de 0,81 ha prin adresele nr. 5374/2010 și nr. 9285/2010, ambele neacceptate.
Nu au fost invocate temeiuri de drept.
În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la cererea de suspendare a judecării primului capăt de cerere, conform disp. art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._, solicitată de către pârâți, instanța o va respinge. Se va avea în vedere faptul că în respectivul dosar s-a solicitat, printr-o cerere reconvențională, constatarea nulității absolute a T.P. nr._/1997 pentru neincluderea moștenitoarei C. T. și nu pentru nereguli vizând întinderea suprafețelor de teren ori amplasamentele acestora.
De asemenea, în dosarul nr._ conexat la dosarul nr._, s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate, întrucât ar exista suprapuneri între două suprafețe concrete de teren din acest act, cu suprafețele menționate în alt titlu de proprietate.
Prin urmare, față de obiectul cererii de identificare faptică a unei diferențe de 1,20 ha teren (deci care nu este înscrisă în titlul de proprietate), astfel încât totalul suprafețelor de teren deținute de către reclamanți în baza T.P. nr._/1997 să corespundă celor pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate și care au fost înscrise în actul de proprietate, se constată că nu se impune suspendarea prezentei cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Mai mult, acest capăt de cerere vizează operațiunea de identificare și de punere în posesie cu diferența de 1,20 ha teren, anterioară celei de emitere a T.P., eventualele solicitări de anulare a titlurilor de proprietate fiind ulterioare.
Din expertiza topocadastrală extrajudiciară depusă la dosar de către reclamanți, prin apărător, rezultă că deși în T.P. nr._ din 30.10.1997 le-a fost înscrisă o suprafață totală de 3 ha și 8800 mp. teren pe raza Comunei Tomești, suprafața care se regăsește în fizic este de doar 2 ha și7727 mp. teren (copie T.P. – fila 13 dosar, raport expert – filele 33-34 dosar).
Prin urmare, atât timp cât s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3 ha și 8800 mp., conform T.P. nr._/1997, nu pot deține în fizic o suprafață mai mică, fiind îndreptățiți la punerea în posesie și pentru diferența de 1,20 ha teren.
Identificarea amplasamentului terenului nu este atributul instanței, ci al C. locale de fond funciar Tomești, care va identifica suprafața de 1,20 ha și va întocmi documentația necesară pentru punerea în posesie pe vechiul amplasament, dacă este liber ori în caz contrar, pe un amplasament echivalent.
Referitor la capetele de cerere 2 și 3 se reține că prin hotărârea C. Județene Iași de fond funciar nr. 395/10.02.2009 s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,81 ha teren situat pe raza localității Tomești, județul Iași (copie fila 9 dosar).
Prin urmare, C. locală Tomești de fond funciar are obligația de a efectua punerea în posesie a reclamanților, pe vechiul amplasament dacă este liber ori pe un amplasament echivalent în caz contrar și de a înainta C. județene de fond funciar Iași documentația necesară emiterii T.P.
Față de situația de fapt reținută, văzând și disp. art. 5 lit. i, art. 6 lit. e, art. 36(1) din H.G. nr. 890/2005, art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, instanța admite acțiunea, obligă pârâții să identifice diferența de 1,20 ha teren recunoscută prin T.P. nr._/1997 și să întocmească documentația necesară pentru punerea în posesie, care, dacă este posibil, se va efectua pe vechiul amplasament, obligă pârâții să întocmească procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,81 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 395/10.02.2009 a C. Județene de F. F. Iași, pe vechiul amplasament, dacă este liber și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate, pe care să o înainteze C. Județene de F. F. Iași.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă pârâții să achite reclamanților cheltuieli: (c/val. onorariu avocat – chitanța nr. 350/13.09.2010, nr. 33/25.08.2010 nr. 332/25.08.2010 – filele 103, 105, 107 dosar).
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. comunei Tomești, socotind-o nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, partea arată că sentința nu este motivată, iar dispozitivul ei este echivoc, lăsând loc de interpretări, astfel încât pârâții sunt în imposibilitate de a o pune în executare.
Nu s-a consemnat solicitarea pârâților de a fi efectuată în cauză o expertiză cu participarea ambelor părți ale litigiului, care să asigure și pârâților posibilitatea de a prezenta expertului documentele pe care le dețin, astfel încât proba să-și îndeplinească finalitatea de a prezenta o opinie avizată în urma studierii tuturor documentelor existente.
În mod greșit au fost obligați la identificarea suprafeței de teren de 1,20 ha și la întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie pe vechiul amplasament, dacă este liber.
În dosarul de fond au solicitat suspendarea judecării primului capăt de cerere formulat de reclamanți. Dosarul nr._ a fost suspendat tocmai pentru lămurirea apartenenței terenului ce lipsește fizic din titlul de proprietate nr._/30.10.1997 și care se regăsește în fizic în titlul de proprietate al altei persoane.
În cauza de față, reclamanții solicită punerea în posesie pentru suprafața de 1,12 ha care apare ca fiind validată de două ori. Pentru acest motiv, au promovat acțiune în anularea parțială a validării reclamanților, acțiune înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._/245/2010.
Cererea de suspendare a fost respinsă cu motivarea că judecarea cererii în constatarea nulității titlului de proprietate nu atrage suspendarea punerii în posesie.
Dar este evident că punerea în posesie nu poate fi efectuată câtă vreme în urma măsurătorilor topo efectuate în dosarul nr._ au constatat că lipsa în fizic a terenului se datorează faptului că suprafața este stăpânită de o altă persoană în baza unui titlu valabil.
Prima instanță nu a luat în considerare susținerile și probele cauzei în legătură cu prematuritatea cereriii reclamanților de obligare a C. locale de fond funciar Tomești la întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie cu suprafața de 1800 m.p. S-a făcut dovada unei propuneri de punere în posesie pe un vechi amplasament al reclamanților, iar acestei propuneri nu i-a urmat nici un răspuns de acceptare al reclamanților. Prin urmare, au fost obligați să facă ceva ce e3ra executat de bună-voie. Reclamanții nu s-au prezentat la C. locală de fond funciar pentru a semna documentația.
Sunt de acord să întocmească proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,81 ha pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea nr. 395/2009 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar tot pe un vechi amplasament pentru întreaga suprafață, dar nu pe vechiul amplasament de la blocuri, deoarece acesta nu este liber.
Au oferit deja reclamanților alte două amplasamente, ambele pentru întreaga suprafață de 0,81 ha, prin adresele 5374/10.05.2010 și 9285/11.08.2010.
Instanța de judecată a luat în considerarea doar opinia și interesul reclamanților, în condițiile în care pârâții au contestat concluziile expertizei extrajudiciare depuse de aceștia la dosar și au solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare cu participarea tuturor părților vizate, care să aibă în vedere situație reală din teren. Susținerile lor nu au fost consemnate în încheierea de ședință și nu au fost luate în considerare.
Au fost privați astfel de dreptul legal de administra probe din care să rezulte că terenul solicitat de reclamanți este afectat de detalii de sistematizare și de utilități publice și se încadrează în categoria terenurilor inalienabile în sensul art. 11 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și prevederile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Solicită recurentul, în concluzie, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul indicat în cererea de recurs.
Intimații, legal citați, au formulat întâmpinări.
C. locală de fond funciar Tomești solicită admiterea recursului, pentru motivele prezentate în cererea de recurs.
Arată, în plus, că prin adresa nr. 5594/2001 au invitat moștenitorii M. L. pentru data de 23.06.2011 pentru a semna procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața lipsă în fizic din titlul de proprietate nr._/1995, anulat prin sentința civilă nr. 3250/2004, respectiv 0,17 ha teren în tarlaua 27, .. În data de 23.06.2011, C. P., P. A., C. M., L. E. și L. E. au refuzat atribuirea acestei suprafețe libere și au solicitat ca aceasta să le fie atribuită de la P. C.. Li s-a comunicat că acest lucru nu este posibil pentru că P. Constanti deșține în mod lega suprafața în discuție, prin titlul de proprietate nr._/1994. Toate acestea au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data de 23.06.2011, sub nr. 6783/2011, făcându-se, de asemenea, consemnarea că se va încerca identificarea unui alt amplasament liber pentru suprafața de 0,17 ha.
Intimații P. A., C. M. și C. P. au solicitat respingerea recursului.
Arată intimații că susținerile recurențilorcum că prima instanță nu ar fi analizat actele de la dosar și nu s-ar fi pronunțat asupra unei probe solicitate (neconsemnată însă în încheierea de ședință) nu sunt motive temeinice care să atragă o casare cu reținere spre rejudecare de către instanța de recurs.
Este greu de crezut că solicitarea de efectuare a unei probe nu a fost consemnată în cursul primei judecăți, cu atât mai mult cu cât, dacă ar fi constatat aceasta, recurenții puteau să reitereze cererea.
Motivele de recurs sunt centrate pe ideea că instanța de judecată a urmărit exclusiv interesele reclamanților, că ar fi avut în vedere o expertiză contestată de recurentă și că ar fi obligat recurenta la punerea în posesie pe un anume amplasament, cu privire la care susține C. că ar fi afectat de detalii de sistematizare.
Verificând atât considerentele, cât și dispozitivul sentinței, se constată că motivele de recurs sunt nefondate. Instanța de fond a obligat în mod corect comisia la a pune în posesie pe reclamanți cu privire la suprafața de teren ce nu există în fizic în titlurile deja emise (adică 1,20 ha), cât și cu privire la suprafața reconstituită prin Hotărârea C. Județene nr. 395/2009, ca diferență conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, respectiv 0,81 ha.
Judecătoria Iași nu a stabilit ea amplasamentul cu care urmează ca reclamanții intimați să fie puși în posesie - nici nu avea competențe în acest sens – ci doar a obligat C. să respecte vechiul amplasament, dar exclusiv în măsura în care acesta este liber și, deci, este posibil să fie reconstituit în beneficul reclamanților, moștenitori ai foștilor proprietari. Judecătoria Iași a obligat doar C. să-și îndeplinească atribuțiile legale cu privire la un drept deja recunoscut reclamanților (primul capăt de cerere), respectiv deja validat (al doilea capăt de cerere).
În cest context, toate susținerile din recurs nu sunt relevante raportat la obiectul litigiului și nu se constituie în critici serioase la adresa sentinței de fond.
Tot raportat strict la obiectul litigiului, trebuie apreciat și motivul de recurs în care se critică soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului_ și a dosarului conexat cu acesta,_ . În mod corect instanța de fond a refuzat cererea de suspendare a judecării cauzei, reținând existența unui litigiu cu privire la un alt titlu de proprietate, eliberat pe numele altor persoane și despre care se susține că s-ar suprapune cu terenul din titlurile reclamanților – nu are nici o relevanță cu privire la cererea cu care instanța a fost investită – respectiv tocmai identificarea suprafeței de teren care lipsește, fizic, din patrimoniul reclamanților, deși este recunoscută pe titlurile acestora. Fie că se va dovedi sau nu că suprafața ce se cuvenea reclamanților a fost trecută pe titlul altor persoane, aceasta nu influențează cu nimic obligația pârâtei-recurente de a identifica o suprafață disponibilă, dacă este posibil pe vechiul amplasament al reclamanților, cu care aceștia să fie puși în posesie în mod real, pentru ca situația de fapt reală să corespundă cu situația de consemnată în titlul de proprietate prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate. În același sens, corect instanța de fond a reținut că motivele de nulitate invocate în respectivele dosare nu se refereau la stabilirea greșită a amplasamentului, ci la îndreptățirea titularilor și dovada calității de moștenitor a acestora – ceea ce exclude vreo influență a acelor cauze în privința judecării prezentei acțiuni.
Deși recurenta nu contestă îndreptățirea reclamanților intimați nici la suprafața de 1,2 ha teren, deja recunoscută prin titluri, nici la 0,81 ha teren validată prin hotărârea C. județene Iași, poziția ei procesuală nu duce decât la lipsa de finalitate a actelor administrative prin care dreptul a fost deja recunoscut.
Probatoriul a fost completat în recurs cu înscrisuri.
În cursul dezbaterilor, intimații persoane fizice au invocat excepția lipsei calității procesuale active (inadmisibilității) în privința recurentului primarul comunei Tomești, cu motivarea că acesta, potrivit art. 116 alin.2 din legea nr. 18/1991, C. locală este autoritatea care are atribuția punerii în posesie, iar aceasta, figurând pârâtă în cursul primei judecăți, nu a înțeles să formuleze recurs.
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate și potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Întâi, în privința excepției invocate, se reține că, principial, au calitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri persoanele care au avut calitatea de parte la judecata finalizată prin darea hotărârii recurate.
În cauza de față, P. comunei Tomești, în calitate de președinte al C. locale de fond funciar Tomești, a fost chemat în judecată împreună cu această comisie, într-o cerere având ca obiect punerea în posesie pentru mai multe suprafețe de teren, întocmirea documentației necesare și, respectiv, înaintarea acestei documentații C. județene Iași, în vederea eliberării titlului de proprietate (pentru una dintre suprafețe), fără a se face distincție între pârâți pentru vreuna dintre pretențiile deduse judecății.
Ambele autorități chemate în judecată figurează obligate în dispozitivul sentinței recurate, de asemenea, fără vreo distincție.
P. este, potrivit legii, membru, președintele și reprezentantul legal al comisiei locale de fond funciar și are un rol important în funcționarea acestei comisii, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 7-8 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
În plus, din analiza modului în care sunt formulate motivele de recurs, rezultă că acestea vizează, în egală măsură, conduita ambelor părți pârâte la judecata în fond.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată și o va respinge.
Cât privește criticele formulate prin cererea de recurs, se rețin cele ce urmează.
Întâi, primul capăt al cererii introductive vizează obligarea pârâților la identificarea suprafeței de 1,20 ha teren care a fost recunoscută prin titlurile de proprietate nr._/1995 și_/1997, dar care nu a fost găsită în fizic și întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie asupra suprafeței de 1,20 ha teren pe vechiul, cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din aceste titluri s-a făcut după autorii lor L. M., fostă I. și I. Ș. V., mamă, respectiv bunic matern și că din primul titlu menționat lipsește suprafața de 1800 m.p., iar din cel de al doilea, suprafața de 1,12 ha.
În fapt, din actele cauzei rezultă că autorii menționați figurează în registrul agricol al anilor 1959-1963 cu suprafețele de 4,87 ha (I. Șt. V.) și 4,31 ha (L. V. M. – fila 14 ds fond).
Titlul de proprietate nr._/1995 emis inițial pe numele reclamantelor P. A., C. M., C. P., în calitate de moștenitoare, înscrie o suprafață totală de 3,98 ha în . 8200 m.p. intravilan (T 26, parcelele 642-646 și T 59 ., vii, livezi, curți, construcții și alte terenuri) și suprafața de 3,16 ha extravilan (T 129 . 59, . T 11, . și teren forestier).
Pârâții recunosc la interogatoriu că s-a găsit în fizic o suprafață mai mică decât cea din titlu cu 1744 m.p.
Nici în cererea introductivă și, corelativ, nici în punctele de interogator, nu se face nici o referire la tarlaua și .-a constatat că lipsește efectiv această suprafață, iar aspectul nu este elucidat prin nici o probă a cauzei.
Cel de al doilea titlu de proprietate indicat de reclamante -_/1997 –
este emis pe numele reclamanților P. A., C. M., C. P. și L. D. și al numiților L. M., L. V. ȘI L. I., în calitate de moștenitori, pentru suprafața de 3,88 ha în Tomești, din care 1,33 ha intravilan (T27, parcelele 665, 665/1, 677, 678, 678/1, 679 arabil, vii, livezi, curți, construcții, pd)) și 2,55 ha extravilan (T 59, parcelele 3270/1,3270/2 și 3270/3 – arabil și pășuni).
Reclamanții au depus la dosar o expertiză extrajudiciară, întocmită de expertul tehnic ing. P. A., care concluzionează că suprafața de teren care lipsește din titlul de proprietate nr._/1997 este de 12.073 m.p., suprafață care nu se regăsește în fizic.
Pârâții au arătat la interogatoriu că punerea în posesie cu suprafața de 1,12 ha se poate dispune după soluționarea dosarelor nr._ și nr._/245/2010 ale Judecătoriei Iași.
Au formulat, în cursul primei judecăți și cerere de suspendare a judecății acestui capăt de cerere până la soluționarea acestor dosare, cerere respinsă de către prima instanță, cu o motivare corectă, pe care Tribunalul și-o însușește, raportată însă doar la dosarul_ și la cel conexat cu acesta.
În ceea ce privește dosarul nr._/245/2010, Tribunalul constată că acesta are ca obiect cererea formulată de C. locală de fond funciar Tomești și P. comunei Tomești în contradictoriu cu pârâții L. V., S. M. C., L. E. D., C. P., C. M., P. A., Lahu J. L. D. și C. Județeană Iași de fond funciar pentru anularea anexei 3, poziția 11, validată prin hotărâre a C. Județene Iași de fond funciar în temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate nr._/2001, în sensul reducerii suprafeței stabilite în proprietate, anume cea de 3,66 ha, cu suprafața de 1,1 ha, invocându-se o dublă reconstituire și lipsa de îndreptățire a moștenitorilor trecuți în anexă pentru această suprafață.
Anexa a fost depusă la dosar și se constată că la poziția 11 apare ca autor L. V., ca suprafață înscrisă în CAP 4,21 ha, ca suprafață solicitată 4,31 ha, iar ca suprafață stabilită în proprietate 3,56 ha.
Se constată o neconcordanța între autorul trecut în anexă și cel după care reclamanții pretind că s-a făcut reconstituire prin titlu de proprietate în discuție, precum și o neconcordanța între suprafața stabilită în proprietate prin anexă și cea înscrisă în titlul de proprietate.
În drept, potrivit dispozițiilor Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005, comisiile locale au printre atribuții, pe acelea de a întocmi situațiile definitive cu persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii, pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate ( art. 5 din Regulament); Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate (art. 36 din Regulament).
Din cele ce preced rezultă că operațiunea de punere în posesie se realizează pentru suprafața de teren stabilită în proprietate prin anexele de validare, care trebuie să se regăsească în titlul de proprietate.
În aceste condiții, justa soluționare a cauzei implică efectuarea unei expertize tehnice topo destinată să identifice suprafața din ambele titluri și să verifice dacă există suprafețe de teren înscrise în titluri care nu se regăsesc în fizic, prin raportare și la planurile parcelare întocmite la nivelul comunei cu ocazia punerilor în posesie și, în caz afirmativ, să precizeze care dintre unitățile topo-cadastrale înscrise în titlu sunt afectate de această lipsă, cu ce suprafețe și cum se explică aceasta.
Expertiza urmează a avea în vedere întreaga documentație care a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, respectiv anexele de validare și planurile parcelare.
Cât privește capetele de cerere vizând suprafața de 0,81 ha, soluția primei instanțe se vădește corectă.
Prin Hotărârea Comisie județene nr. 395/10.02.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate solicitanților C. M., P. A. și C. P. și L. D. pentru suprafața de 0,81 ha teren, ca diferență între terenurile înscrise în registrele agricole ale autorilor L. M. și L. V. și terenurile reconstituite în baza legilor anterioare ale fondului funciar, fără a se menționa amplasamentul terenului.
Regula de drept care funcționează în aceste condiții este aceea că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se face pentru vechiul amplasament al terenului, dacă acesta nu a fost legal atribuit altor persoane (art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare).
Acesta este și obiectul cererii formulate de reclamanți în privința suprafeței de 0,81 ha.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții pretind un vechi amplasament situat actualmente în interiorul unui cartier de locuințe, iar pârâții au oferit două alte amplasamente pentru această suprafață, anterior formulării prezentei cereri.
În faza identificării amplasamentului și a punerii în posesie, poziția C. locale este una suverană, cenzura instanței urmând a se aplica în cazul în care cei îndreptățiți contestă amplasamentul pentru care s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie.
Pentru cazul în care se constată că restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, C. are la dispoziție procedura prevăzută de art. 10 din Regulamentul aprobat prin H.G. 890/_.
Cum până la acest moment nu se constată că a fost întocmit, în cazul reclamanților, procesul verbal de punere în posesie și documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 0,81 ha, iar aceste atribuții revin C. locale de fond funciar, cererile reclamanților au fost corect admise.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul de față, casată în parte sentința civilă nr. 3004/2011 a Judecătoriei Iași și reținută cauza pentru rejudecarea cererii având ca obiect identificarea suprafeței de 1,20 ha și întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie a reclamanților, în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursul declarat de P. comunei Tomești împotriva sentinței civile nr. 3009 din 10.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte.
Reține cauza spre rejudecarea cererii având ca obiect identificarea suprafeței de 1,20 ha și întocmirea documentației necesare pentru punerea reclamanților în posesie cu această suprafață, în vederea efectuării unei expertize tehnice topo-cadastrale.
Termen -23.03.2012, cu citare părți.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 13.02.2012, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S.C. C.G. C.M. GREFIER,
M.G.
Red. S.C.
Tehnored. .> Ex 2/23.03.2012
Judecător fond A. D. C.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Fond funciar. Decizia nr. 396/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
