Fond funciar. Decizia nr. 422/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 422/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Februarie 2012
PREȘEDINTE - M. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 422/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 5979 din 28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași de către recurentul N. P. în contradictoriu cu intimații V. G., D. V., C. L. P. S. D. DE P.. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR A MUN. I., C. J.. I. P. A. L. NR. 18/1991, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul și intimatul V. G. asistat fiind de avocat N. și procuratorul intimatului D. V., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei de către recurent un set de înscrisuri.
Instanța comunică un exemplar al acestor înscrisuri doamnei avocat N. pentru intimatul V. .
Avocat N. nu solicită termen pentru a lua cunoștință de cuprinsul înscrisurilor.
Recurentul precizează că există înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași o altă cauză cu termen de judecată la data de 15.03.2012, dosar de soluționarea căruia depinde și prezenta cauză. În acest sens solicită acordarea unui termen de judecată mai lung, respectiv după data de 15.03.2012.
Apărătorul intimatului arată că înțelege să se opună acestei solicitări.
Instanța, raportat la solicitarea recurentului de acordare a unui termen de judecată mai lung, o respinge, apreciind că nu este justificată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, recurentul solicită admiterea cererii de recurs în sensul casării și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Totodată precizează că hotărârea a fost greșit investită cu formulă executorie, hotărârea fiind în termenul de promovare a căii de atac.
Apărătorul intimatului solicită respingerea cererii de recurs cu menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5979 din 28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată prin întâmpinare și pe cale de consecință s-a respins cererea formulată de reclamantul N. P. în contradictoriu cu pârâții V. G., D. V., C. mun. Iași de fond funciar și C. jud.Iași de fond funciar, pentru existența autorității de lucru judecat.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit prev. art.1201 C.civil există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți, făcute de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
În speță instanța constată faptul că în dosarul nr._/2005 soluționat de Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 335/12.01.2006 a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamanților N. P. și N. E., în acțiunea prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. V., V. G., C. mun. Iași de fond funciar și C. jud.Iași de fond funciar constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/22.07.2005, motivat de faptul că prin contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 22.10.1981 a cumpărat o casă în Iași, ..71, terenul fiind lăsat în folosință, iar în temeiul L. nr.18/1991 au devenit proprietarii suprafeței pe care este amplasată construcția și anexele.
Ulterior, prin Decizia civilă nr.573/07.04.2006 a Tribunalului Iași a fost respins recursul formulat de reclamanți, astfel că sentința civilă menționată a devenit irevocabilă, în timp ce prin prezenta acțiune reclamantul N. P. a solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți constatarea nulității absolute parțiale a aceluiași Titlu de proprietate pentru suprafața totală de 366 mp (după majorarea pretențiilor) cu destinația curți-construcții, reprezentând curtea casei lui pe care se află o bucătărie de vară cumpărată odată cu locuința, precum și celelalte construcții, teren ce-i revine de drept prin efectul disp. art.23 din Legea nr.18/1991.
Raportat la situația de fapt reținută anterior instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ chiar dacă hotărârea menționată nu a rezolvat fondul litigiului, însă fiind tranșată anterior lipsa de calitate a reclamantului în cererea prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute totale a Titlului de proprietate nr._/2005, în prezenta cerere aflată pe rolul instanței, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a aceluiași înscris, aceleași părți și aceeași cauză cu cea soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 335/12.01.2006 a Judecătoriei Iași menținută prin decizia civilă nr. 573/07.04.2006 a Tribunalului Iași, aspectul deja soluționat nu mai poate face obiectul analizei, existând autoritate de lucru judecat, considerente pentru care instanța a admis excepția și a respins implicit acțiunea reclamantului din acest motiv .
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat recurs reclamantul N. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică
Se arată în motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat. De fapt, există identitate doar în ceea ce privește două din cele trei elemente prevăzute de art. 1201 cod civil obiectul și părțile, însă instanța nu a analizat și cel de-al treilea element, și anume cauza.
Astfel, în prima acțiune reclamantul a susținut că în titlul de proprietate nr._/2005 a fost inclusă și suprafața de 300 m.p. proprietatea sa, în timp ce în prezenta acțiune invocă lipsa îndreptățirii pârâtului intimat la reconstituirea dreptului de proprietate, motivat de faptul că nu are calitatea de moștenitor al M. E..
Intimatul V. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului și probatoriul administrat în limitele criticilor expuse prin cererile de recurs Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Autoritatea lucrului judecat, excepție reglementată în art.1201 Cod civil, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică și are de scop să evite pronunțarea de hotărâri contradictorii. P. ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri, între aceleași părți și în aceeași calitate, să aibă același obiect și aceeași cauză.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul N. P. solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr_/2005 emis pe numele pârâților V. P. și D. V..
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/2005 soluționat de Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 335/12.01.2006 a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamanților N. P. și N. E., în acțiunea prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. V., V. G., C. mun. Iași de fond funciar și C. jud.Iași de fond funciar constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/22.07.2005, motivat de faptul că prin contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 22.10.1981 a cumpărat o casă în Iași, ..71, terenul fiind lăsat în folosință, iar în temeiul L. nr.18/1991 au devenit proprietarii suprafeței pe care este amplasată construcția și anexele.
Potrivit art. 1201 Cod civil: „ Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate.” în timp ce art. 166 Cod procedură civilă prevede că: „ Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.”
În speța de față, este îndeplinită condiția triplei identității de părți, cauză și de obiect .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate în cele două acțiuni dar și a deciziei civile nr. 573/07.04.2006 a Tribunalului Iași, instanța reține că există autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește identitatea de părți, nu există nici un dubiu, ambele cauze desfășurându-se între aceleași părți, având aceeași calitate .
1 Cu privire la obiect, așa după cum s-a statuat în practică dar
și în literatura de specialitate, în sfera noțiunii de obiect se cuprinde nu numai pretenția concretă a reclamantului ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material .
Ori, din analiza celor două acțiuni, rezultă cu certitudine că, dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material este acela referitor la anularea aceluiași titlu de proprietate .
Mai mult decât atât, așa cum a statuat și Tribunalul Suprem în două decizii de speță – decizia nr. 45/12.01.1980 și nr. 1849/13.11.1982 – „există putere de lucru judecat și când se constată că acțiunile au același cuprins, chiar dacă dreptul pretins de una sau cealaltă parte se discută numai pe cale incidentă, astfel că soluția dată într-un prim proces are autoritate de lucru judecat în noua acțiune prin care se încearcă valorificarea aceluiași drept ”, deci cu atât mai mult în prezenta cauză, unde dreptul pretins s-a discutat în mod direct .
3 Cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul
raportului juridic dedus judecății, în speță, fundamentul ambelor cereri este același, în sensul că se întemeiază pe contestarea îndreptățirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate .
În acest sens amintim și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4525 din 30 mai 2005 și decizia civilă nr. 4679 din 7 iunie 2007.
De asemenea, instanța mai reține că, deși decizia civilă a fost soluționată pe excepție, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat atât timp cât împrejurările avute în vedere la pronunțarea acesteia nu s-au schimbat, așa cum este cazul în prezenta speță, reclamantul neproducând nici o dovadă în acest sens,lipsa sa de calitate procesuală activă subzistând și în prezenta cauză.
Instanța reține de asemenea că, autoritatea de lucru judecat face parte din limitările justificate ale dreptului de acces la o instanță, contribuind la respectarea securității raporturilor juridice și a echității procedurii, așa încât, substanța dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță, nu este afectată, în măsura în care instanțele s-a mai pronunțat asupra temeiniciei cererii sale în cadrul primei acțiuni .
În același sens, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat în cauza L. împotriva României că: „ excepția autorității de lucru judecat urmărește un scop legitim dacă vizează să asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilă” .
De asemenea, instanța europeană a mai reținut și faptul că: „Dreptul de acces la instanță nu este absolut. El poate permite limitări admise implicit, deoarece el cere prin însăși natura sa o reglementare de către stat. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere…. ( F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998,, paragraful 44 și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, paragraful 23, CEDH 2001-XII).”
P. toate aceste motive in temeiul disp. art. 312 cod pr. civilă tribunalul va respinge recursul și menține sentința recurată ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurentul, aflat în culpă procesuală urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatul V. G., suma de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul declarat de N. P. împotriva sentinței civile nr. 5979 împotriva din 28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului V. G. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
S.M. L.O A.C Grefier,
B.D.
Red./tehnored. S.M. – 2 ex.
29.06.2012
Judecător fond C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 421/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 532/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
