Fond funciar. Decizia nr. 589/2012. Tribunalul IAŞI

- 190, 191 – curți construcții, S= 410 mp delimitată în plan de punctele 7’, 8, 9, 7’;

- 189 – vie, S= 800 mp delimitată în plan de punctele 7’, 10’, 10, 11, 13’, 3, 5, 6, 7, 7’;

- 188 – arabil, S = 2390 mp, delimitată de punctele 3, 13’, 13, 14, 15, 16, 19, A, 41, 39, 3.

Prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 358 la data de 23 martie 1999 de Biroul Notarului Public S. T., autorul părților, Ț. C., în calitate de întreținut, a înstrăinat fiului său, reclamantului Ț. M., dreptul de proprietate „asupra unui imobil, bun propriu, situat în intravilanul satului Osoi, ., format din suprafața de 3600 mp (treimiișasesute) teren clădit și neclădit, identificat pe plan topografic ca fiind sola nr. 4, parcelele: nr. 190,191 cu 410 m.p. curți construcții, nr. 189 cu 800 m.p. vie și nr. 188 cu 2390 m.p. arabil, cât și asupra unei cote indivize de 10/16 din casa de locuit amplasată pe acesta, (…), învecinat la N- cu propr. Hadarca Gh. pe 29 m., la E-cu propr. Hadarca Gh. pe 13,5 m, la S-cu DN 28 pe 25,5 m și la V-cu propr. Ț. C. I. pe 27 m, cu dimensiunile și vecinătățile arătate în schița de plan anexă care face parte integrantă”.

Rezultă, așadar, din interpretarea contractului de întreținere autentic, că la acea dată, 23 martie 1999, autorul părților a înțeles să-i înstrăineze fiului său reclamant dreptul său de proprietate reconstituit prin titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren din intravilanul satului Osoi, inclusiv cel identificat în .), pe care acesta avea construită încă din 1993 casa de locuit, cu acordul său.

La data de 11.05.2000 a fost înregistrată sub nr. 620/11.05.2000 la Primăria . Ț. I. prin care solicita efectuarea unor măsurători pentru suprafața de teren de pe lângă locuință în vederea eliberării titlului de proprietate (fila 119, anexa 8), cerere pe baza căreia se eliberează, potrivit răspunsului Comisiei locale C. la întrebarea nr. 6 la interogatoriu (fila 29) și adresei nr. 2233 din 23.08.2005 (fila 28), titlul de proprietate nr._ la data de 28.06.2002 pe numele pârâților Ț. C. I. și Ț. V. M., „prin reconstituirea dreptului de proprietate” pentru suprafața de 2400 mp situat în intravilanul satului Osoi, ., în T 4, parcelele 188/1 cu 900 m.p. teren arabil, 189/1 cu 500 m.p. vii și 191/1 cu 1000 m.p. curții construcții, toată suprafața de 2400 m.p. având ca vecini: la N- Ț. C., la E-H. G., la S-Ț. C. și la V- DS 975. Din modul de redare a vecinătăților rezultă că această suprafață este cuprinsă într-un singur corp de proprietate.

Nici ca urmare a eliberării acestui titlu de proprietate nu este întocmit un plan parcelar, iar din toate înscrisurile comunicate de către cele două pârâte persoane juridice cu atribuții specifice și din cele depuse de către părți nu rezultă în ce modalitate a fost efectuată divizarea parcelelor 188, 189 și 191 pentru a fi eliberat titlul de proprietate doar pentru părți din aceste parcele.

Ulterior, în vederea divizării parcelei A 274/1 din T 4, situată la E de proprietatea autorului Ț. C., aparținând vecinului R. V., este întocmit un plan parcelar la scara 1:1000 de către referentul cadastru din cadrul Primăriei ., anexa 6), care cuprinde și parcelele reconstituite prin titlul de proprietate nr._/04.07.1995 autorului Ț. C., precum și parcelele cuprinse în titlul de proprietate nr._/28.06.2002 eliberat pe numele pârâților.

Instanța apreciază că acest plan este însă total eronat în privința amplasamentelor parcelelor cuprinse în cele două titluri de proprietate în primul rând din cauza nerespectării vecinătăților cuprinse în cele două titluri (Ț. I. nu se mai învecinează deloc cu H. G. – la E, ci doar cu tatăl său; la N nu se învecinează cu tatăl său decât în privința parcelei 191/1, în rest cu Țițu A.; la S se învecinează și cu DN 28; la V se învecinează cu tatăl său, dar și cu R. V.) precum și din cauza scindării corpurilor de proprietate ale celor doi, prin intercalarea parcelelor, fără să existe dispoziție de divizare a acestora. Cum susținerile pârâtei C. locală C. în privin ța exactității acestui plan parcelar se referă la existența unei rezerve a Primăriei . le-ar fi fost constituit dreptul de proprietate pârâților, nu subzistă, întrucât în titlul de proprietate al autorului Ț. C. nu figurează în vecinătate această rezervă, instanța va înlătura acest plan parcelar ca nefiind corect. De asemenea, față de răspunsurile Primăriei . adresele nr. 2981/29.07.2004 (fila 5 dosar J. Iași, 68 dosar instanță), 2941/26.09.2005 (fila 44 dosar) și nr. 475/22.02.2006, instanța apreciază că la eliberarea titlului de proprietate pe numele pârâților s-au creat artificial diviziuni ale parcelelor 191 CC, 189 V și 188 A cuprinse în titlul de proprietate al autorului părților, pe considerentul că pârâții aveau construită deja casă pe suprafața de 450 mp teren cedată în 1993 de tatăl Ț. C. pârâților, situată în curtea și grădina acestuia, și ocupau în fapt o suprafață de teren din suprafața deținută de Ț. C. în plus față de registrul agricol, nerevendicată de alte persoane.

La reținerea situației de fapt astfel cum a fost expusă anterior instanța a avut în vedere toate înscrisurile depuse și comunicate de către părți, răspunsul pârâților la interogatoriu precum și raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 16/03.01.2006 întocmit de către expert tehnic ISTIN G. și suplimentul întocmit la acest raport, considerând că acest raport de expertiză reflectă situația reală a amplasamentelor suprafețelor de teren cuprinse în cele două titluri de proprietate.

Instanța nu are în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 3080/30.09.2005 întocmit de către expert tehnic A. C. întrucât acesta este evident eronat, pe de o parte deoarece la tragerea concluziilor expertul se bazează, în mod total nejustificat, doar pe schița anexă la contractul de întreținere care reprezintă în plan numai construcțiile înstrăinate, în cuprinsul contractului fiind clar delimitate cele două imobile (teren și construcție) ce se înstrăinează, iar în al doilea rând întrucât expertul se bazează la stabilirea vechiului amplasament al autorului Ț. C. doar pe planul parcelar întocmit la scara 1:1000 de către referentul cadastru din cadrul Primăriei ., anexa 6) evident ulterior întocmirii titlului de proprietate al acestuia, în 1995, fără a ține seama de acest titlu de proprietate și de vecinătățile cuprinse în acest titlu, care nu corespund cu cele realizate de expert în planul de situație.

În drept, față de toate cele expuse anterior, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. III alin. 1 a pct. (iv) din Legea 169/1997, astfel cum a fost completată și modificată, potrivit cărora:

„Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederile L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (…) (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza legii”.

Astfel, instanța constată că pentru suprafața de 1.310 mp teren situată în tarlaua 4, parcelele 191 CC, 189 V și 188 A, din intravilanul satului Osoi, . schița anexă nr. 1 a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin punctele 39, 3, 5, 6, 7, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 40, 39, cuprinsă în titlul de proprietate nr._ eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași la data de 04.07.1995 pe numele autorului Ț. C. și în contractul de întreținere autentificat sub nr. 358 la data de 23 martie 1999 de Biroul Notarului Public S. T., de pe titlul de proprietate asupra terenurilor Iași la data de 28.06.2002, transcris în Registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Răducăneni sub nr. 361 la data de 24.03.1999, s-a eliberat în mod nelegal la data de 28.06.2002 titlul de proprietate nr._ pe numele pârâților, prin reconstituirea dreptului de proprietate, deși în fapt s-a făcut prin constituire, pe același amplasament pe care exista deja eliberat titlu de proprietate.

În privința suprafeței de 450 m.p. pe care pârâții au construit imobilul casă de locuit în urma declarației autorului acestora înregistrată la Primăria .. 587/10.08.1993, instanța apreciază că față de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 18/1991 în forma sa inițială, în vigoare la data la care a fost dată această declarație, terenurile puteau fi înstrăinate prin acte juridice între vii încheiate exclusiv în formă autentică. Cum între părți nu s-a perfectat niciodată un act autentic cu privire la această suprafață de teren, nu a operat o transmitere a dreptului de proprietate din patrimoniul autorului Ț. C. în patrimoniul pârâților Ț. C. I. și Ț. V. M. pentru aceasta, astfel că dreptul de proprietate a fost valabil ulterior prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 358 la data de 23 martie 1999 de Biroul Notarului Public S. T. în patrimoniul reclamanților Ț. M. și Ț. M.. Declarația autorului constituie o dovadă a bunei credințe a pârâților la ridicarea construcției pe terenul autorului comun, aceștia beneficiind în această situație de drepturile ce decurg din dispozițiile legale.

Pentru toate aceste motive instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții Ț. M. și Ț. M., domiciliați în mun. Iași, ., ., parter, apartament 1, jud. Iași, împotriva pârâților Ț. I. și Ț. V. M., domiciliați în com. C., . și în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași și va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași la data de 28.06.2002, în privința suprafeței de 1.310 mp teren situată în tarlaua 4, parcelele 191 CC, 189 V și 188 A, din intravilanul satului Osoi, . schița anexă nr. 1 a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin punctele 39, 3, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 40, 39.

Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, instanța va admite cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, constând în onorarii experți, taxă timbru, onorariu apărător, și potrivit dispozițiilor art. 274 și 277 Cod procedură civilă va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 1.210 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând culpa tuturor la declanșarea și desfășurarea procesului de față. Pentru aceleași considerente va fi respinse cererea pârâților Ț. I. și Ț. V. M. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâții Ț. V. M. și Ț. I. cât și pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții Ț. I. și Ț. M. arată că reclamanții nu au calitate procesuală activă și nu justifică un interes în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate emis pe numele unor terți care le ocupă o suprafață de teren ce face parte din terenul cumpărat de reclamanți. Cumpărătorul care nu a intrat în posesia întregii proprietăți cumpărate nu are decât calea unei acțiuni în revendicare. Numai proprietarul inițial Ț. C. avea dreptul de a formula o acțiune în constatarea nulității absolute a titlului lor de proprietate dacă terenul din titlul lor se suprapunea peste terenul vândut.

S-a reținut greșit că reclamanții cumpărători sunt de bună credință întrucât la data cumpărării respectiv 1999 pe . de vânzare – cumpărare ca fiind vie hibridă era în realitate construită casa lor încă din anul 1993. Nu se poate susține că la momentul cumpărării nu era cunoscut că actul de vânzare cumpărare nu corespundea cu titlul de proprietate al vânzătorului.

Rezultă că planul parcelar al Comisiei Comunale de care expertul Istin G. nu a ținut cont și pe care instanța l-a înlăturat ca fiind eronat reflectă în fapt și în drept situația din teren din anul 1995 data eliberării titlului de proprietate lui Ț. C.. La acea dată erau divizate parcelele CC 191, VA 189 precum și . de proprietate din 2002 reflectă o situație de fapt necontestată de Ț. G. și nici de cumpărători care stăpâneau în fapt alte suprafețe de teren cu alte categorii de folosință decât cele consemnate în actul de vânzare – cumpărare. Culpa și reaua credință a reclamanților nu le dă dreptul să ceară anularea actului lor de proprietate din moment ce în anul 1999 știau și au acceptat ca . învecinează cu proprietatea lor pe o lungime de 27 m. astfel cum a fost consemnat în schița anexă la contractul de vânzare – cumpărare.

Este indiscutabil că Ț. C. a dat o declarație prin care a consimțit că 450 m.p. din terenul său din intravilan să le fie atribuit lor în vederea construirii casei astfel că titlul emis acestuia în 1995 trebuia să cuprindă numai 3150 m.p. și nu tot 3600 m.p.

Expertiza Istin G. este contradictorie inițial stabilind că suprapunerea de teren este de 860 m.p. pentru ca ulterior să stabilească că este de 1310 m.p. și prin anularea titlului de proprietate s-a creat un loc înfundat.

C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași critică soluția instanței de fond relativ la obligarea ei în solidar cu ceilalți pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât obiectul acțiunii vizează amplasamentul consideră că nu este în culpă cu privire la emiterea titlului de proprietate nr._/28.06.2002 pentru a se aplica art. 274 Cod procedură civilă. Stabilirea amplasamentului este conform art. 5 lit. i din H.G. nr. 890/2005 atribuția exclusivă a Comisiei Locale.

Prin întâmpinarea formulată intimații Ț. M. și M. au solicitat respingerea recursului formulat de Ț. I. și M..

Arată intimații că au un drept de proprietate dobândit prin act autentic prin care au dobândit întreaga suprafață de teren intravilan trecută în titlul de proprietate nr._/2005. Titlul pârâților a fost emis nelegal și încalcă dreptul lor de proprietate cu 1310 m.p. Pasivitatea autorului anterior nu-i lipsește de calitate procesuală activă în cauză.

Reaua credință depășește cadrul procesual nefiind invocată și discutată niciodată la fond.

Instanța de fond a motivat corect de ce a fost reținută expertiza Istin și nu A.. Suprapunerea dintre cele 2 titluri de proprietate este de 1310 m.p. nefiind nici o contradicție între expertiza Istin și suplimentul la această expertiză.

Prin așa zisa „cedare” invocată de pârâți aceștia nu au dobândit nici un fel de drept asupra suprafeței de 450 m.p. pe care și-au construit casa.

Judecata cererii de recurs a fost suspendată prin încheierea de ședință din 20.10.2006 în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cererii înregistrate sub nr._ la Judecătoria Răducăneni. O nouă suspendare a judecății cererii de recurs a fost pronunțată la 30.09.2009 tot în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Răducăneni.

În recurs s-au administrat probe constând în înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză tribunalul reține următoarele:

Situația de fapt litigioasă a fost în mod corect reținută și sancționată de judecătorul fondului. Tribunalul nu are a-i adăuga acesteia decât elementele noi conferite de testimoniile administrate în calea de atac a recursului. Consolidarea argumentelor ce epuizează integral în expunerea de motive atât aprecierea probatoriului cât și rațiunea incidenței normei înscrisă în art. III lit. a pct. IV din Legea 169/1997 va fi făcută de instanța de control judiciar strict în limitele criticilor aduse prin cererea de recurs formulată de pârâții Ț. I. și Ț. M. cu însușirea și grefarea pe situația de fapt cuprinsă în sentința civilă nr. 126/12.04.2006.

Ascendentul reclamantului Ț. M. și al pârâtului Ț. C. I., numitul Ț. C. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza L. 18/1991 cu privire la suprafața de 3600 m.p. situată în intravilanul satului Osoi, ., amplasată în T. 4, p 188, 189, 190 și 191. În acest sens i s-a eliberat la data de 4.07.1995 titlul de proprietate nr._. Supus fiind controlului de legalitate la solicitarea Primarului comunei C. înregistrată sub nr._ la Judecătoria Răducăneni s-a statuat că acest titlu de proprietate a fost emis în anul 1995 cu respectarea condițiilor legale. În considerentele deciziei civile nr. 3249/28.11.2011 a Tribunalului Iași – decizie prin care în rejudecarea cauzei în fond după casarea cu trimitere a fost respinsă acțiunea formulată de Primarul comunei C., - s-a reținut cu autoritate de lucru judecat în funcția sa de prezumție că beneficiarul titlului Ț. C. figurează înscris în registrul agricol din anii 1959 – 1962 cu o suprafață de 3600 m.p. teren intravilan format dintr-un singur trup. Terenul de 3600 m.p. evidențiat în titlul de proprietate nr._/1995 este situat în intravilanul satului Osoi și se află în jurul casei constituind curtea și grădina din jurul acesteia.

Întreaga suprafață de 3600 m.p. teren amplasată în intravilanul satului Osoi redobândită de Ț. C. prin titlul de proprietate nr._/1995 a făcut obiectul contractului autentificat sub nr. 358/23.03.1999 încheiat între Ț. C. și Ț. M. (căsătorit cu Ț. M.). Identificarea obiectului convenției părților a fost făcută în cuprinsul contractului de întreținere prin sola și parcele (respectiv sola 4, parcelele nr. 190, 191, 189 și 188) cât și prin categoria de folosință (curții, construcții, vie, arabil). Se menționează în cuprinsul contractului că dreptul de proprietate asupra terenului obiect al convenției a fost reconstituit în temeiul L. 18/1991 prin titlul de proprietate nr._/1995 Tribunalul notează deplina concordanță a elementelor de identificare topografică și a categoriei de folosință a fiecărui trup de teren ce compune suprafața de 3600 m.p. existentă între titlul de proprietate nr._/1995 și contractul de întreținere nr. 358/23.03.1999. Această concordanță pune în acord imobilul ieșit din patrimoniul întreținutului Ț. C. cu imobilul intrat în patrimoniul întreținătorului Ț. M. și pentru care cel dintâi își dovedește calitatea de proprietar ce-i conferă atributul dispoziției prin titlul de proprietate nr._/1995.

Împrejurarea că suprafața de 800 m.p. amplasată în T. 4, p 189 având categoria de folosință „vie”, potrivit titlului de proprietate era în realitate afectată construcției edificate de pârâți este anodină juridic.

Corespondența contractului de întreținere cu titlul de proprietate se analizează în privința obiectului raportat la situația de fapt și de drept relevată de titlul de proprietate și nu de afectarea unei părți a terenului edificării construcției.

Înaintea instanței de fond nu a fost adusă în discuție reaua credință a cumpărătorului Ț. I. iar expunerea de motive a judecătorului fondului excedează a cestui aspect. Este oțios a analiza în prezentul litigiu având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate întemeiat pe dispozițiile art. III din Legea 69/1997 buna ori reaua credință a întreținătorului Ț. M., parte în contractul nr. 358/23.03.1999. Aceasta întrucât pe de o parte legalitatea emiterii titlului de proprietate nr._/2002 pe care instanța este chemată a o stabili nu se află în legătură de interdependență cu contractul de întreținere 358/23.03.1999. Pe de altă parte suntem în prezența unui contract ce se supune condițiilor de validitate reglementate legislativ de art. 948 și urm. de Codul civil de la 1864. Subliniază Tribunalul că prin sentința civilă nr. 378/30.10.2007 rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Răducăneni a respins cererea reclamantului Ț. C. I. formulată în contradictoriu cu pârâții Ț. M. și Ț. M. având ca obiect anularea contractului de întreținere nr. 358/23.03.1999.

Critica relativă la greșita înlăturare de către instanța de fond a planului parcelar al Comisiei Comunale (fila 117, anexa 6) nu poate fi primită. Alăturat celor reținute de Judecătoria Răducăneni spre argumentarea caracterului eronat al planului parcelar, Tribunalul evidențiază contradicția dintre această critică și ansamblul apărărilor ce au fost formulate de către pârâții Ț. I. și M.. În concret acest plan parcelar creează subdiviziuni ale parcelelor 188/1, 189/1, 191/1 a căror existență faptică și nu doar scriptică conduce spre concluzia că între suprafețele menționate în cele 2 titluri de proprietate nr._/4.07.1995 și nr._/28.06.2002 nu există suprapunere. Valorificând acest plan parcelar expertul C. A. concluzionează în raportul întocmit că aceste titluri au amplasamente diferite și deci nu se suprapun. În antiteză cu realitatea reflectată de acest plan parcelar toate celelalte apărări ale pârâților Ț. I. și M. gravitează în jurul acelor susțineri ce conțin imanent afirmația existenței unei suprapuneri între suprafețele de teren înscrise în cele 2 titluri de proprietate. Existența acestei suprapuneri rezultă dincolo de orice echivoc din cuprinsul adreselor nr. 2981/29.07.2004 și 334/31.01.2006 al căror conținut se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. Istin G.. Însăși această suprapunere a constituit rațiunea promovării de către Ț. C. I. a cererii având ca obiect anularea contractului de întreținere nr. 358/1999 și de către Primarul comunei C. a cererii având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr._/4.07.1995.

Susținându-se că suprafața de 450 m.p. i-a fost cedată recurentului Ț. I. de tatăl său în vederea edificării unui imobil, amplasamentul său nu poate fi decât în granițele teritoriale ale suprafeței de 3600 m.p. pentru care Ț. C. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza L. 18/1991 cu respectarea regulii vechiului amplasament al proprietății.

Însușindu-și concluziile raportului de expertiză ing. Istin G., Tribunalul arată că lucrarea întocmită de acesta nu conține contradicții. Suprafața de 3600 m.p. teren intravilan este delimitată pe plan de punctele A, 39, 3, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, A iar suprafața de 2400 m.p. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/28.06.2002 este deținută de pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 11,, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 38, 21, 20, 1. Rezultă că suprapunerea dintre cele 2 titluri de proprietate există în perimetrul delimitat de punctele 39, 3, 5, 7, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 39, perimetru rezultat din însumarea a trei suprafețe având anvergura totală de 1310 m.p. (557 m.p. = S 6, 303 m.p. = S 4 și 450 m.p. = S 3). Împrejurarea că la pct. 3 din concluzii expertul arată că suprapunere vizează o suprafață de 860 m.p. nu o reprezintă decât punctul de vedere al expertului care împărtășește opinia potrivit căreia recurenților trebuia să le fie constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 450 m.p. (delimitate de pct. 5, 7, 10, 11, 5) suprafața de 860 m.p. este rezultatul adunării suprafețelor S 6 de 557 m.p. și S 4 de 303 m.p.

Instanța de judecată are a valorifica concluziile raportului de expertiză ing. Istin G. doar în reperele situației de fapt pe care acesta a fost chemat a o stabili pe baza cunoștințelor sale de specialitate. Modul în care această situație de fapt se impune a fi sancționată raportat dispozițiilor legale incidente este atributul exclusiv al instanței de judecată. Acesta este motivul pentru care tribunalul nu-și poate însuși susținerile recurenților potrivit cărora între concluziile raportului de expertiză ing. Istin G. și răspunsul acestuia la obiecțiuni (fila 137 dosar fond) există contradicții. În planul de situație anexa nr. 1 la răspunsul la obiecțiuni (fila 139 dosar fond) este evidențiată exclusiv suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului nr. 358/1999, nu și suprafața pentru care recurenților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul contestat.

Stăpânirea de către Ț. C. iar ulterior de către reclamanții Ț. M. și M. a unei alte suprafețe de teren decât cea menționată în titlul de proprietate și în contractul de întreținere nu este de natură să conducă la pierderea dreptului de proprietate.

Totodată aptitudinea declarației dată de Ț. C. (prin care a cedat recurenților o suprafață de 450 m.p.) de a determina nașterea unui drept în patrimoniul acestora din urmă, drept pe care și-l arogă în prezenta cauză, a fost analizată de instanța de fond în raport de prevederile 46 din Legea 18/1991 în vigoare la acel moment. Deși în recurs se face trimitere din nou la această declarație nu sunt prezentate motivele pentru care cele reținute de instanța de fond nu sunt legale.

Unind considerentele expuse de tribunal cu cele ale judecătorului fondului, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților nu poate fi primită. Aceștia sunt titularii unui drept de proprietate asupra suprafeței de 3600 m.p. teren, drept intrat în patrimoniul lor prin contractul de întreținere nr. 358/23.03.1999. O suprafață de 1310 m.p. din terenul dobândit în proprietate a fost înscrisă în titlul de proprietate nr._/28.06.2002 eliberat pe numele recurenților. Calitatea de titulari ai dreptului de proprietate îi îndreptățește pe reclamanți să solicite instanței verificarea legalității emiterii titlului de proprietate în beneficiul pârâților prin recurgerea la prev. art. III din Legea 169/1997.

Calitatea procesuală activă presupune tocmai existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, identitate ce a fost dovedită și reținută în cauză.

Ca atare excepția lipsei calității procesuale active nu poate fi primită.

Pe fondul cauzei – aplicarea art. III alin. 1 lit. a, pct. IV din Legea 169/1997 este justificată de faptul că recurenților li s-a eliberat titlul de proprietate asupra unei suprafețe de teren la care nu erau îndreptățiți și pentru care autorul comun Ț. C. a beneficiat anterior de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Cererea de recurs formulată de C. Județeană Iași de Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 și 3 din Legea 18/1991 republicată C. Județeană are în limitele competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și când este cazul activă; prevederile art. 274 Cod procedură civilă, sunt aplicabile.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată”.

Acțiunea civilă formulată în cauză a fost admisă și în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pârâta care în procedura L. 18/1991 a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate absolută a fost constatată de instanța. Prin urmare, pârâta recurentă fiind partea care a pierdut procesul datorează reclamanților alături de ceilalți pârâți cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți a căror acțiune a fost admisă. Art. 6 din H.G. 890/2005 stabilește ca atribuții principale ale Comisiilor județene verificarea legalității propunerilor înaintate de Comisiile comunale, orășenești și municipale în special existența actelor doveditoare pertinența acestora, validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale împreună cu proiectele de delimitare și parcelare și emiterea titlurilor de proprietate. În speță, astfel cum s-a statuat irevocabil, titlul de proprietate nr._/4.07.1995 a fost eliberat unor persoane care nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza unui plan parcelar întocmit în mod greșit.

În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor judicios reținute de instanța de fond în baza art. 312 Cod procedură civilă Tribunalul urmează a dispun e conform prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE

Respinge recursurile formulate de pârâții Ț. I. și Ț. M. precum și de pârâta C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 126/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Răducăneni pe care o menține.

Obligă recurenții să plătească intimaților Ț. M. și Ț. M. 2240 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.02.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C.E. F.E.C. C.M. GREFIER,

P.M.

Red: C.M.

H.C./ex.2

14.05.2012

Judecător fond: B. D. M.