Fond funciar. Decizia nr. 522/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 522/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Iunie 2014
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții P. V., BODOAȘCĂ M. și B. E. și pe intimatele C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F. și C. L. TODIREȘTI DE F. F., având ca obiect fond funciar, obligația de a face.
Susținerile apelanților au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanții P. V., BODOAȘCĂ M. și B. E. au chemat în judecată pârâții C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F. și C. L. TODIREȘTI DE F. F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea Comisiei locale Todirești la punerea reclamanților în posesie cu suprafața de 1 ha teren situată în punctul denumit popular H. și să pună la dispoziția comisiei județene Iași documentația necesară emiterii titlului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren de 1 ha.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt moștenitorii defunctului lor tată – P. I. G. – iar acestuia din urmă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha + 1 ha în conformitate cu adeverința nr. 352/ 17.08.1991. Dificultăți au apărut asupra suprafeței de 1 ha teren situat în punctul denumit popular H. pe raza comunei Todirești, această suprafață de teren făcând obiectul dosarului nr. 1182/ 1996 în cadrul căruia P. I. G. a obținut anularea titlului de proprietate nr. 118 804/ 04.03.1993 emis pe numele P. Gh. V., din titlul arătat fiind radiată suprafața de 1 ha ce a aparținut defunctului autor al reclamanților din prezenta. Deși reclamanții au depus toate diligențele comisiile de fond funciar nu le-au făcut dreptate cu privire la suprafața de 1 ha teren. solicită admiterea acțiunii așa cum au formulat-o.
Pârâta C. Județeană Iași a formulat întâmpinare (f.32-33) prin care solicită respingerea acțiunii întrucât potrivit art. 6 și 7 din Legea 165/2013 nu se mai pot elibera titluri de proprietate până la întocmirea situațiilor centralizatoare la nivel local. Mai arată că nu este în culpă procesuală și astfel instanța să nu o oblige la cheltuieli de judecată întrucât titlul nu a putut fi eliberat din culpa comisiei locale ce nu a întocmit și înaintat documentația potrivit art. 5, 34 și 36 din HG 890/2005 pe care le citează.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea Comisiei Județene Iași (f. 45) prin care arată că Legea 165/2013 nu înseamnă că se impune suspendarea judecății cauzei, iar culpa comisiilor urmează să fie apreciată de către instanță.
Pârâta C. L. Todirești a formulat întâmpinare în afara termenului prevăzut de lege (f. 47-48) prin care arată că prin Sentința civilă nr. 3662/ 1996 a Judecătoriei P. s-a anulat titlul de proprietate emis pe numele P. V. însă fără a se stabili că acea suprafață revine în proprietate defunctului P. I. G.. Acesta din urmă a figurat în rolul agricol cu suprafața de 2,16 ha însă a obținut reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 1,90 ha. Pentru suprafața de 1 ha nu există nicio anexă de validare. Mai mult aceasta, împreună cu suprafața validată ar depăși suprafața adusă în CAP de către P. I. G.. acestea au fost motivele pentru care comisia locală nu a întocmit documentația și nu a înaintat-o comisiei județene Iași pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1 ha.
Prin sentința nr. 3131/18.11.2013 Judecătoria P. a respins ca nefondată acțiunea, reținând următoarele argumente:
,,Reclamanții solicită obligarea comisiilor de fond funciar la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, prin eliberarea titlului de proprietate, pentru suprafața de 1,00 ha situat în punctul denumit popular „H.” pe raza comunei Todirești, jud. Iași.
Acțiunea de față este întemeiată de reclamanți pe adeverința tip de proprietate nr. 352/ 1991 și sentința civilă nr. 3662/1996 a Judecătoriei P..
Niciunul dintre aceste două înscrisuri nu echivalează în drept cu stabilirea dreptului de proprietate pe numele autorului reclamanților – P. I. G. – asupra suprafeței de 1 ha teren ce face obiectul acțiunii de față.
Astfel, potrivit adeverinței tip de proprietate nr. 352/ 1991 defunctului P. irimia G. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de „1,90 ha+ 1,00 ha = 2,90 ha” conform HCJ nr. 59/ 1991 anexa 2a poziția „333 și sent. 3662/1996”.
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 59/ 09.08.1991, anexa 2a poziția 333 numitului P. I. G. i s-a stabilit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 1,90 ha din totalul de 2,62 ha solicitată și 2,16 ha cu care apare în rolul agricol din perioada 1959- 1962 (f. 75,76).
La baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha a stat, potrivit documentației depusă de comisia județeană Iași la filele 66-72 dosar, cererea de reconstituire nr. 5420/12.03.1991 (f. 68,69 dosar).
Reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor sau ei au mai formulat o altă cerere de reconstituire, în nume propriu sau în calitate de moștenitori, pentru diferența de suprafață nereconstituită prin HCJ nr. 59/1991 (f. 74 dosar).
Prin sentința civilă nr. 3662/ 07.10.1996 pronunțată în dosarul nr. 1160/ 1996 al Judecătoriei P. s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 118 803/ 03.03.1994 emis pe numele P. Al. V. pentru suprafața de 3600 m.p. pe raza satului Ruginoasa, . faptul că respectiva suprafață din punctul „H.” nu a fost deținută de P. V., iar acesta din urmă a fost de acord cu acțiunea intentată de P. I. G..
Din actele dosarului nr. 1160/1996 al Judecătoriei P. nu rezultă că lui P. I. G. i-ar fi fost recunoscut dreptul de proprietate în baza legii 18/1991 pentru suprafața de 3600 m.p. inclusă în titlul nr._/ 1994 anulat și nici pentru suprafața de 1,00 ha invocată în acțiunea prezentă.
În rolul agricol al lui P. I. G. nu apare nicio suprafață de teren în punctul denumit „H.” (f.76 dosar).
În drept, pentru admisibilitatea acțiunii de față trebuie identificate următoarele aspecte legale prevăzute de Legea 18/1991 și HG 890/2005:
Potrivit art. 5 lit.i) din HG 890/2005 :” Comisiile comunale, orãșenești sau municipale au urmãtoarele atribuții principale: i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptãțite sa primeascã terenul, completeazã fișele de punere în posesie a acestora, dupã validarea de cãtre comisia judeteana a propunerilor fãcute, și le înmâneazã titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin”.
Conform art. 6 lit. f) din HG 890/2005 :” Comisiile județene și a municipiului București au urmãtoarele atribuții principale: f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate”.
Potrivit art. 34 din HG 890/2005 invocat de reclamanți :”punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptãțite, pe baza de mãsurãtori topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, de cãtre specialiști în mãsurãtori topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunãtãțiri funciare și cadastru general.
Conform art. 27 din legea 18/1991:”punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu pot avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si intocmirea documentelor constatatoare prealabile”.
Față de prevederile legale citate rezultă că pentru a putea fi obligată comisia locală la punere în posesie și întocmirea documentației pentru anumite suprafețe de teren trebuia ca aceste suprafețe de teren să fie cuprinse într-o hotărâre de validare emisă de comisia județeană pe numele persoanei care solicită finalizarea procedurii.
Pentru a putea fi obligată comisia județeană să emită titlu de proprietate pentru anumite suprafețe de teren trebuie că pentru respectivele suprafețe de teren cererea de reconstituire să fi fost validată și să se fi întocmit documentația necesară de către comisia locală, în urma validării cererii de către comisia județeană.
Raportând prevederile legale citate la situația de fapt și de drept din speță instanța constată neîntemeiată acțiunea, pentru considerentele și la modul care urmează:
Instanța constată că pentru suprafața de 1,00 ha teren din punctul H. reclamanții nu au indicat un act de reconstituire emis în baza legii 18/1991 ci doar au invocat drept suport în drept adeverința tip de proprietate nr. 352/1991 și sentința civilă nr. 3662/1996 a Judecătoriei P..
Adeverințele tip de proprietate emise de Comisiile Locale de fond funciar nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, întrucât acestea nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice așa cum definește art. 2 al. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 noțiunea de act administrativ.
În esență față de același aspect al lipsei puterii de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, adeverințele tip de proprietate emise de comisiile locale nu sunt nici acte juridice în sensul negoțium iuris.
Actul juridic negotium iuris reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic.
În materia fondului funciar, până la emiterea titlului de proprietate actul juridic negotium iuris este actul de reconstituire emis de comisie județeană/ prefectul județului.
Actul juridic mai are în drept și sensul de instrumentum probationis, această din urmă denumire făcând referire la înscrisul constatator adică la suportul material care consemnează ori redă manifestarea de voință din actul juridic - negotium iuris.
Adeverința tip de proprietate, nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge un raport juridic ci doar atestă, adeverește (așa cum sugerează însăși denumirea înscrisului – adeverință) o situație juridică preexistentă, situație ce a fost născută, modificată sau stinsă de o altă autoritate jurisdicțională, în cazul fondului funciar – C. Județeană sau Prefectul Județului.
În contextul prezentat adeverința nu reprezintă în fapt decât un înscris care ar trebui să redea pe scurt conținutul actului de reconstituire/ constituire a dreptului de proprietate obținut de persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar, în urma validării cererilor lor de către comisia județeană.
Față de cele expuse rezultă așadar că adeverința tip de proprietate nu poate fi asimilată decât actului juridic - instrumentum probationis.
Din aceleași considerente expuse rezultă și că adeverința tip de proprietate nu trebuie confundată nici cu însuși actul de reconstituire / constituire a dreptului de proprietate și nici cu însuși titlul de proprietate ce urmează a fi emis la finalul parcurgerii procedurii de reconstituire/constituire, chiar dacă în legile fondului funciar și Regulamentele de punere în aplicare aferente legiuitorul a folosit uneori sintagma de „ține loc de titlu de proprietate până la emiterea acestuia”.
Mai mult, pentru a ține loc de titlu de proprietate adeverința singură nu este suficientă trebuind a fi însoțită de proces verbal de punere în posesie pentru suprafața menționată în actul de reconstituire.
De asemenea, nefiind un act juridic negotium iuris, adeverința tip de proprietate nu trebuie să întrunească nici condițiile de valabilitate aferente fondului actului juridic, respectiv consimțământ, obiect, cauză.
Față de cele expuse instanța constată că natura juridică a adeverinței este aceea de simplu înscris, asimilat instrumentum probationis, emis de o terță persoană celei ce a emis actul juridic negotium iuris și care trebuie să reflecte actul de reconstituire sau constituire (ce reprezintă actul juridic negotium iuris).
Existența adeverinței tip a fost legiferată doar din considerente de ordin practic în sensul ca beneficiarul reconstituirii să nu fie nevoit a prezenta la momentul executării diferitelor etape ale procedurii reconstituirii (de ex. la momentul punerii în posesie) însăși hotărârea comisiei județene și anexele acesteia în care figurează cu dreptul de proprietate validat.
Pentru ca înscrisul ce reflectă actul de reconstituire să fie recunoscut ca valabil și să producă efectele juridice pentru care a fost întocmit conținutul acestuia dintâi trebuie să concorde în totalitate cu actul de reconstituire pe care îl atestă, potrivit principiului că actul juridic instrumentum trebuie să reflecte fidel actul juridic negotium.
Atunci când înscrisul ce are menirea a atesta conținutul actului de reconstituire nu concordă cu actul de reconstituire pe care ar fi trebuit să-l ateste fidel, sancțiunea aplicabilă instrumentului ce nu corespunde negotium iuris nu poate fi alta decât nulitatea, iar cum rolul adeverințelor de proprietate în procedura de reconstituire este de natură a leza chiar interesele statului atunci când acestea nu corespund cu actele negotium emise în aceeași procedură, nulitatea nu poate fi decât una absolută și nu relativă.
Mențiunile din adeverința tip de proprietate nr. 352/1991 nu corespund întrutotul cu actul de reconstituire pe care trebuia să-l ateste potrivit legii (numărul hotărârii comisiei județene și suprafața pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate), astfel încât sancțiunea nulității se impune a fi aplicată pentru a aduce adeverința în conformitate cu actul de reconstituire pe care îl atestă.
În sensul arătat instanța constată că P. I. G. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ nr. 59/ 09.08.1991 aferentă comunei Todirești doar pentru suprafața de 1,90 ha din anexa 2a poziția 333 și nu și pentru suprafața de 1,00 ha.
Faptul că pentru suprafața de 3600 m.p. s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/1994 prin Sentința civilă nr. 3662/1996 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. 1160/1996 nu echivalează cu recunoașterea unui drept de proprietate pe numele reclamanților, validat potrivit legii 18/1991 de comisia județeană.
De asemenea, situația faptică a posesiei terenului pretins de către reclamanți nu este de natură a duce la nașterea unui drept de proprietate din prisma legii 18/1991.
Cum am arătat suprafața de 1,00 ha din punctul H. nu figurează nici măcar în rolul agricol al defunctului P. I. G..
Această suprafața nu apare nici în actul de vânzare din anul 1931 depus de reclamanți la dosar la fila 77.
Față de cele prezentate, în lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00, validată de comisia județeană Iași, instanța apreciază că prevederile art. 5 și 6 din HG 890/2005 nu pot fi aplicate și astfel acțiunea nu poate fi admisă.
Obligațiile solicitate a fi puse în sarcina pârâtelor subzistă doar în situația premisă a existenței unei validări a comisiei județene pentru suprafața de teren în discuție, ceea ce nu este cazul pentru suprafața de 1,00 solicitată de reclamanți’’.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții P. V., B. E., Bodoașcă M.; arată că tatălui lor li s-a eliberat o adeverință tip de proprietate în care este înscrisă suprafața de 2,9 ha, fiind evidențiată și suprafața de 1 ha care face obiectul prezentei cauze; de asemenea a fost pus în posesie și cu suprafața de 1 ha în tarlaua ,,H.’’; a obținut și anularea unor titluri de proprietate emise pentru acest teren altor persoane; adeverința de proprietate ține loc de titlu până la eliberarea acestuia.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod corect a apreciat prima instanță că reclamanții nu au obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care solicită eliberarea titlului de proprietate, și că în lipsa Hotărârii Comisiei județene de validare nu se poate elibera un titlu de proprietate. Hotărârea Comisiei județene de validare a propunerii Comisiei locale investită cu cererea de reconstituire este singurul act juridic apt a renaște dreptul de proprietate în patrimoniul titularului. Este adevărat că reclamanții sunt în posesie unei adeverințe de proprietate pentru 2,9 ha care trimit la o hotărâre a Comisiei județene, dar această din urmă hotărâre validează doar 1,9 ha iar nu 2,9 ha. Or adeverința de proprietate nu poate atesta mai multe drepturi decât cele validate prin Hotărârea Comisiei județene.
Nici sentința nr.3662/1996pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. 1160/1996nu echivalează cu recunoașterea unui drept de proprietate pe numele reclamanților căci ea nu face decât să anuleze titlul de proprietate al altor persoane, fără însă a reține cu putere de lucru judecat dreptul la reconstituire al reclamanților.
Nici posesia reclamanților asupra terenului nu poate suplini Hotărârea Comisiei județene de fond funciar și nu poate da naștere dreptului de a cere eliberarea titlului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții P. V., B. E., BODOAȘCĂ M. împotriva sentinței civile nr. 3131/18.11.2013 a Judecătoriei P. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2014.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. M.D.
7 ex. / 18.08.2014
Judecător fond: C. P. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1028/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
