Fond funciar. Decizia nr. 995/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 995/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 995/2014
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de C. Județeană Iași pentru S. Drepturilor De Proprietate Privată Asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 443 din data de 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. pentru intimații O. R. (fostă R.) și R. I., lipsă fiind reprezentantul recurentului C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor și reprezentantul intimatului C. L. de F. F. Andrieșeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților, la modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Instanța reține că prezentul recurs este formulat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La interpelarea instanței, avocat B. precizează nu mai are alte probe de propus spre administrare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În susținere, apărătorul precizează că în mod greșit instanța de fond a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a respins cererea formulată de reclamanții O. R. și R. I.. Mai arată apărătorul că nu se pot aplica disp. art. 59 ind. 1 din Legea 18/1991, motivat de faptul că nu există un ordin al directorului ANCPI, unica cale de care pot uza intimații din prezenta cauză ar fi cea reglementată de art. 58 din Legea 18/1991 care reglementează plângerile privind procedura instituită de Legea 18/1991.
Conchizând, apărătorul revine și solicită admiterea recursului și neobligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 443/17.01.2014, Judecătoria Iasi a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu și a respins cererea formulată de către reclamanții O. R. și R. I. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locala Andieșeni de aplicare a Legii nr. 18/1991, ca fiind inadmisibilă.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /25.10.2013 reclamanții O. R. și R. I. au solicitat in contradictoriu cu parâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locala Andieșeni de aplicare a Legii nr. 18/1991 rectificarea titlului de proprietate nr. 3843/10.04.2002 în sensul îndreptării numelui beneficiarului din R. I. în O. R. și R. I..
In motivarea cererii de rectificare, reclamanții au precizat că la data emiterii titlului de proprietate autorul R. I. era decedat, însă din eroare a fost trecut pe acest titlu.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 58 și art. 59 ind 1 din Legea nr. 18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata, C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat intampinare prin care a aratat că, a intocmit titlul de proprietate pe baza documentatiei inaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atributii in stabilirea suprafetelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesula pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod gresit amplasamentul suprafetelor de teren reconstituite. In drept, au fost invocate dispozitiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamanții solicită rectificarea numelui beneficiarului titlului de proprietate nr. 3843/10.04.2002, invocându-se o eroare materială.
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
P. considerentele arătate instanța, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Județeană de F. F. Iasi care a învederat faptul că în mod greșit instanța a admis excepția necompetenței generale a Judecătoriei Iasi în soluționarea cererii de chemare în judecată privind rectificarea TP nr. 3843/10.04.2002.
Din interpretarea prevederilor art. 59 ind. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod clar competența OCPI Iassi ca fiind o competență generală alternativă și una generală absolută.
Din motivarea acțiunii rezultă că se solicită îndreptarea erorii materiale cu privire la numele beneficiarului titlului de proprietate nr. 3843/2002, din R. I. în O. R. si R. I.. Prin urmare, nu ne aflăm în prezența unor erori materiale de scriere strecurate în titlu, așa cum a reținut instanța de fond.
Având în vedere că nu s-a emis ordinul directorului general al Agenției Nationale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în cauză rămân aplicabile prevederile art. 58 din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, Legii fondului funciar si HG nr. 1172/2001, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În recurs nu s-au administrat probe.
♦♦♦
Analizând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate și a probatoriului administrat Tribunalul reține următoarele:
În speță, reclamanții solicită rectificarea titlului de proprietate nr. 3843/10.04.2002 cu privire la numele beneficiarului titlului de proprietate, invocând o eroare materială.
Recurenta critică sentința prin care judecătorul fondului reține în esență faptul că se solicită o rectificare a titlului de proprietate, stăruind asupra împrejurării că cererea de chemare in judecată a învestit instanța cu rectificarea erorii materiale privind numele beneficiarilor titlului de proprietate.
Cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil, Tribunalul este ținut să examineze recursul prin raportare la obiectul acțiunii civile deduse judecății, în limitele învestirii sale, adică în ceea ce privește eroarea materială invocată.
Din această perspectivă, se constată ca fiind corect și riguros juridic raționamentul instanței de fond potrivit căruia în condițiile art. 591 din Legea 18/1991, rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în temeiul hotărârii comisiei județene.
Având in vedere textul art. 591 din Legea 18/1991, rectificarea erorilor materiale datorate erorilor de scriere sunt de competența Oficiului de Cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
Corectarea altor erori decât a celor de scriere sunt de competența instanței de judecată, în absența unei reglementări speciale.
Nu este necesară realizarea în cauză a distincției dintre cele două tipuri de erori câtă vreme prin cererea de chemare în judecată se învederează că modificarea titlului se impune nu ca urmare a reaprecierii unor elemente de fond, ci pe motiv de eroare materială, numele autorului fiind menționat greșit, iar pe de altă parte acesta nu mai putea fi titular al unor drepturi stabilite în urma unei proceduri demarate în anul 1991 întrucât acesta nu mai avea la acel moment capacitate de folosință.
Dacă alin 1 din art. 591 din Legea 18/1991 nu face nicio distincție in privința erorilor de scriere înseamnă că acestea pot viza orice element din cuprinsul titlului de proprietate, inclusiv cele ce țin de numele și persoana beneficiarilor titlului de proprietate.
Prin urmare, prin raportare la argumentarea cererii de chemare in judecată, sediul materiei pentru judecata de față este dat de art.591 din Legea 18/1991, față de care tribunalul apreciază ca fiind corectă și legală soluția instanței de fond.
Reținând că niciuna dintre criticile recurentei nu este fondată, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul formulat ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de C. Județeană de F. F. Iași împotriva sentinței civile anr.443/2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi.18.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. Diuță T. M. A. M. S.
Grefier,
I. B.
Red./Tehnored. jud. DTAM
2ex/04.09.2014
Judecător fond (Judecătoria Iași) – C. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
