Obligaţie de a face. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 136/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Februarie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamanții S. C. și O. C. împotriva sentinței civile nr. 6313/2014 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. Județeană de F. F. Iași, C. Județeană Iași pentru A. L. 18/1991, C. L. C. pt. aplicarea L. 18/1991, C. D. M., C. S. și C. L. M., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 26.01.2015, susținerile și concluziile apărătorului apelanților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 09.02.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6313 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge plangerea formulată de reclamanții S. C., cu domiciliul în Iași, ..18, jud. Iași, O. C., cu domiciliul în Iași, ., ., C. N., decedat în cursul procesului, cu moștenitori C. D. M., cu domiciliul în Germania Nikolausstrase 49,_ Trier, C. L.-M., cu domiciliul în Germania, Neustrasse 84,_ Trier și C. S., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtele C. jud. Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar C. împotriva Hotărârii nr. 231/17.05.2013.”
P. a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Pe rolul acestei instanțe a fost inregistrată sub nr._ /01.07.2013 plângerea formulată de reclamanții S. C., O. C. și C. N., împotriva Hotârârii nr.231/17.05.2013 adoptată de C. jud. Iași de fond funciar, prin care aceștia au solicitat anularea înscrisului contestat și obligarea Comisiei jud. Iași de fond funciar la validarea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,1537 ha teren, situat pe raza administrativ teritorială a comunei C..
În motivare au arătat reclamanții că, prin hotărarea contestată, a fost invalidată propunerea Comisiei locale de fond funciar C. de reconstituire în favoarea lor a suprafeței de 8,1537 ha în calitate de moștenitori ai autorilor O. O. și S. D. și înscriere în anexa 3, reținandu-se faptul că suprafața de teren pentru care se face dovada trecerii la stat a fost integral reconstituită la legile anterioare ale proprietății, însă hotărarea este nelegală.
Conform susținerilor reclamanților autorul O. O. a figurat în perioada 1942-1947 în evidența Arhivelor Naționale la nr. matricol 1883 cu 9,55 ha teren și la nr. matricol 1311 cu 1,10 ha teren, deci un total de 10,65 ha, la care se adaugă suprafața de 2,05 ha a fiicei D., rezultand în final un total de 12,70 ha teren după cei doi autori și nu de 11,47 ha, cat s-a reconstituit.
Au afirmat reclamanții că, după moartea tatălui C., în anul 1945 O. O. a acceptat tacit succesiunea prin exploatarea terenului rămas moștenire de la autor, așa explicandu-se că la recensămantul agricol al populației din 1948 apare cu un total în exploatare de 18,6261 ha, din care în folosinșă 8 ha și 2,05 ha „dijmă” .
În drept au fost invocate disp. art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată.
La plângere a fost anexată copie a Hotărarii nr. 231/17.05.2013 (f.5).
În termenul acordat de instanță pentru complinirea lipsurilor plangerii reclamanții au formulat și depus precizări înregistrate sub nr._/ 22.07.2013 (f.12).
Legal citată pârâta C. jud. Iași de fond funciar a formulat și depus întâmpinare, prin care a arătat că Hotărarea privește pe S. C., S. O., N. E., Ananiescu E. C., K. V. și O. C., astfel că invocă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, fiind necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia acesteia față de toate persoanele care au formulat cererea de reconstituire.
A menționat parata că O. C. și C. N. trebuie să justifice interesul legitim și calitatea procesuală pasivă.
Referitor la fondul pretențiilor a arătat parata că argumentele invocate de reclamanți sunt speculative nesusținute de probe și în contradicție cu înscrisurile dosarului depuse chiar de solicitanții reconstituirii, în condițiile în care singurul act veritabil este actul de veșnică vanzare din 14.12.1922, prin care O. O. a dobandit de la P. și C. O. suprafața totală de 7,8402 ha teren, cu vechi amplasament pe raza comunei C..
În ce privește următoarele înscrisuri, ce privesc perioada 1942-1947, acestea atestă că O. O. a avut în proprietate o suprafață de 9,55 ha respectiv 7,76 ha în 1949 și 1,32 ha în 1953, cu mențiunea că suprafața predată la GAC a fost de 6,44 ha, conform Certificatului nr.1977/1991.
După cum a arătat parata, conform Borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din 1948 O. O. poseda împreună cu familia 8,6211 ha, exploatand sub diverse forma și alte terenuri, ce nu-i aparțineau (dijmă pentru 2,0050 ha și folosință pentru 8 ha), neputandu-se afirma că suprafața luată în dijmă ar fi fost a lui S. D., iar cea de 8 ha a fost a tatălui autorului, cu mențiunea că singurul înscris care atestă faptul că O. O. deținea o suprafață mai mare decat cea din certificatele eliberate de Arhivele Statului este copia de pe matricola 1(nr.matricol 1311 ce-l privește pe G. Savici), dar terenul la care face referire nu poate fi solicitat de moștenitorii altei persoane.
Nu în ultimul rand, parata consideră relevantă cererea lui O. O. din 14.03.1960 din care rezultă o situație de fapt diferită de cea prezentată de reclamanți, cu precizarea că în perioada 1959-1963 O. O. mai deținea suprafața de 1,42 ha, astfel că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicita relevante fiind în speță disp. art. 8 alin.2 și art. 11 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări.
Sub nr. de înregistrare_/01.10.2013 reclamanții au formulat și depus răspuns la întampinare (f.78-80).
În ce o privește, pârâta C. locală de fond funciar C. a depus la dosar un punct de vedere înregistrat sub nr._/20.01.2014 prin care a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
La solicitarea instanței pârâta C. jud.Iași de fond funciar a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.231/2013 conținând 49 file (f.26-75) precum și cea premergătoare emiterii Titlurilor de proprietate nr._/03.01.1996 respectiv nr._/23.05.1995 (f.114-125) iar OCPI Iași a înaintat adresa de răspuns nr._/31.03.2014.
Având în vedere precizările apărătorului reclamanților înregistrate sub nr._/27.11.2013, prin care a învederat decesul în cursul procesului a reclamantului C. N., anexând certificat de deces doveditor, la termenul din 09.12.2013 a fost dispusă citarea moștenitorilor acestuia și anume: C. L. M., C. D. M. și C. S..
Sub nr. de înregistrare_/24.01.2014 reclamanții au depus la dosar concluzii scrise în legătură cu excepțiile invocate la care au anexat înscrisuri (f.105-110).
Prin încheierea de ședință dată la termenul din 27.01.2014 instanța a respins ca neântemeiate excepțiile lipsei coparticipării procesuale pasive respectiv lipsei calității procesuale active și interesului legitim pentru motivele expuse în acea încheiere.
În termenul de amânare a pronunțării reclamantul S. C. a formulat și depus note scrise, înregistrate sub nr._/03.04.2014 .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Din analiza întregului probatoriului administrat instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 230/20.09.2005 pe rolul Comisiei locale de fond funciar C. S. C. a soliciat, în numele moștenitorilor lui O. O. și S. D., stabilirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 8,1537 ha, deținută de autori pe raza localității C., ce rezultă în plus față de suprafața de 11,4724 ha restituită familiei pe baza a două titluri de proprietate (f.31 verso), fiind introdusă sub același număr și o cerere completatoare prin care a fost solicitată reconstituirea dreptului de proprietate și pentru o suprafață de 916 mp intravilan aflată în proprietatea părinților (f.33).
Din înscrisuri reiese faptul că a fost propusă de C. locală de fond funciar C. validarea cererii nr.230/20.09.2005 pentru suprafața de 8,1537 ha, din care 0,l6 ha pădure, reținându-se că dovada proprietății o reprezintă actul de veșnică vânzare din 1922 (f.31-32), pentru ca ulterior, prin Hotărarea nr. 231/17.05.2013 să fie respinsă cererea de reconstituire, reținându-se în considerente că suprafața de teren pentru care se face dovad trecerii la stat a fost integral reconstituită la legile anterioare ale proprietății conform Titlurilor de proprietate.
Din cuprinsul actului de veșnică vânzare întocmit la 07.12.1922 reiese faptul că O. O. a dobândit de la O. C. și P. o suprafață totală de 7,8402 ha teren situat pe raza localității C., iar din adeverința eliberată la 17.01.1958 de GAC C. reiese faptul că acesta a predat de bună voie la înființarea gospodăriei, în decembrie 1949, o suprafață totală de 7,68 ha (f.64 verso), la o suprafață aproximativ egală, de 7,76 ha făcând referire și certificatul nr.1977/19.03.1991 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Iași (f.71) care atestă și că în 1958 acesta deținea 1,32 ha teren.
Mai reține instanța din cuprinsul borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole (BAP) din 1948 faptul că Octav O. și familia a posedat suprafața totală de 8,6211 ha teren, ce face parte din suprafața de 18,6261 ha inscrisă în total suprafață exploatată, cu mențiunea că aceasta din urmă include în completare și suprafețele de 2,0050 ha, luată în dijmă respectiv de 8 ha, primită în folosință (f.68) iar din înscrisul de la fila 43, emisă în 1960 și registrul agricol al perioadei 1959-1962 reiese că O. O. posedă figurează înscris cu o suprafață de 1,42 ha teren(f.75).
În același timp, din certificatul nr.3478/12.07.1994 al Direcției Generale a Arhivelor Statului - Iași (f.70 verso ) reiese că în arhiva Preturii plășii Bucium, în perioada 1942-1947, O. O. figura la nr. matricol 1883 cu suprafața de 9,55 ha teren în proprietate, cu un adaos de 1,10 ha teren arabil la matricola 1311, iar Titlurile de proprietate nr._/03.01.1996 respectiv nr._/23.05.1995 atestă reconstituirea anterioară a dreptului de proprietate, în favoarea lui S. D. (mama lui S. C.) și moștenitorii lui O. O. pentru o suprafață totală de 11,4724 ha teren (f.73-74).
Nu în ultimul rând, prin înscrisul din 14.03.1960 O. O. a arătat că până în anul 1945 a posedat suprafața de 4,40 ha teren, restul de aproximativ 4,80 ha teren fiind deținut împreună cu sora A. G., iar în 1949 l-a predat de bunăvoie, în întregime, la GAC (f.45).
În ce privește probatoriul, acesta se impune a fi analizat în contextul disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neânsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”, pentru ca art. (1^3) să statueze că ” In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea” iar art.1 indice 4 să dispună că „ Orice probă dovedind dreptul de propritate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate”.
Totodată, incidente sunt disp. art. 8 alin 2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, potrivit căruia: ” De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa și alte persoane anume stabilite.” dar și cele ale art.11 alin.1 ce prevede că:” Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.”
În speță, raportat la situația de fapt expusă instanța apreciază că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care a operat deja reconstituirea dreptului de proprietate prin emiterea Titlului de proprietate nr._/23.05.1995, cât timp întinderea suprafețelor deținute anterior în proprietate de O. O. reiese din certificatul nr.3478/12.07.1994 al Direcției Generale a Arhivelor Statului - Iași ( fără a lua în considerare și suprafața de 1,10 ha din matricola 1311 ce aparținea lui G. Savici-f.69) mai ales că succesiunea înscrisurilor arată că acesta a cumpărat suprafața de 7,8402 ha prin actul de veșnică vânzare din 1922 și a predat la GAC o suprafață aproximativ egală în 1949, în condițiile în care, în anul 1948 conform BAP deținea 8,6211 ha.
Cu mențiunea că suprafețele de 2,0050 ha, luată în dijmă respectiv de 8 ha, deținută în folosință nu intră în categoria terenurilor prevăzute de art. 8 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări instanța apreciază că în mod justificat C. jud. Iași de fond funciar a respins prin Hotărarea nr.231/17.05.2013 cererea de reconstituire astfel că, având în vedere considerentele expuse, va respinge plângerea, nefiind întemeiată.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În acest sens, se arată că autorul reclamanților era înscris în recensământul populației și proprietăților în 1948 cu 18,6261 ha care au fost preluate de CAP, reclamanții fiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanții S. C., O. C. și C. N., împotriva Hotârârii nr.231/17.05.2013 adoptată de C. jud. Iași de fond funciar, prin care aceștia au solicitat anularea înscrisului contestat și obligarea Comisiei jud. Iași de fond funciar la validarea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,1537 ha teren, situat pe raza administrativ teritorială a comunei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că prin cererea înregistrată sub nr. 230/20.09.2005 pe rolul Comisiei locale de fond funciar C. S. C. a soliciat, în numele moștenitorilor lui O. O. și S. D., stabilirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 8,1537 ha, deținută de autori pe raza localității C., ce rezultă în plus față de suprafața de 11,4724 ha restituită familiei pe baza a două titluri de proprietate, fiind introdusă sub același număr și o cerere completatoare prin care a fost solicitată reconstituirea dreptului de proprietate și pentru o suprafață de 916 mp intravilan aflată în proprietatea părinților .
Prin Hotărârea nr. 231/17.05.2013 C. Județeana Iași de F. F. a dispus respingerea cererii de reconstituire, reținându-se în considerente că suprafața de teren pentru care se face dovada trecerii la stat a fost integral reconstituită la legile anterioare ale proprietății conform Titlurilor de proprietate.
Dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 prevăd că „suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperative, registrul agricol de la data intrării in cooperative, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Aplicând aceste dispoziții la cauza de față, Tribunalul constată că în BAP-ul de la nivelul anului 1948 O. O. și familia figurau cu 18,6261 ha ca total suprafață exploatată din care suprafețele de 2,0050 ha, luată în dijmă și 8 ha, primită în folosință.
Până în prezent apelanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 11,47 ha prin titlurile de proprietate nr._/03.01.1996 respectiv nr._/23.05.1995.
Raportat la înscrisul invocat în cererea de apel, respectiv BAP-ul de la nivelul anului 1948 în dovedirea dreptului de proprietate al autorului, Tribunalul constată că în nici un caz nu se poate reține îndreptățirea apelanților la reconstituirea vreunei suprafețe în baza acestui înscris. Astfel, din totalul de 18,6261 ha suprafață exploatată, mențiunile cu privire la suprafețele de 2,0050 ha, luată în dijmă și 8 ha, primită în folosință, nu pot conduce decât la concluzia că autorul apelanților nu era beneficiarul unui drept de proprietate, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu conduc la înlăturarea mențiunii din BAP.
Pe cale de consecință, motivat de considerentul că nu s-a dovedit aspectul că au intervenit schimbări cu consecințe juridice în privința suprafețelor 2,0050 ha, luată în dijmă și 8 ha, primită în folosință, Tribunalul consideră că în mod corect a fost emisă Hotărârea nr. 231/17.05.2013 prin care C. Județeana Iași de F. F. a dispus respingerea cererii de reconstituire, motivat de faptul că suprafața de teren pentru care se face dovada trecerii la stat a fost integral reconstituită la legile anterioare ale proprietății conform titlurilor de proprietate.
P. aceleași considerente prezentate mai sus, se va respinge, ca nefondat apelul promovat de reclamanții S. C., O. C. în privind sentinței civile nr. 6313/29.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul promovat de reclamanții S. C., O. C. în privind sentinței civile nr. 6313/29.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09.02.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./tehnored. G.C.
9ex/17.04.2015
Jud. fond C. C.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 188/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
