Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 299/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Martie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - C. R.
Judecător - M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 299/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta C. S. și pe intimații B.E.J.A. M. I. ȘI L., P. IAȘI- P. R. L., P. MUNICIPILUI IAȘI și C. DE A. A L. 10/2001, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecatoresc.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda recurentei posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2013. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8448/31.05.2013, Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată, excepție invocată prin întâmpinare de B..
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității cererii formulate, excepție invocată prin întâmpinare de B..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. I. și L., cu sediul în Iași, ..21, ..1, . din oficiu de instanță.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. S., domiciliată în Iași, ..1, ., . cu intimații: P. Municipiului Iași, prin reprezentat legal P. Municipiului Iași și C. de A. a L. 10/2001, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
Respinge ca inadmisibilă cererea de autorizare desființare lucrări formulată de contestatoare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și restituire a taxei de timbru.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„Cu privire la excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată, excepție invocată prin întâmpinare de B., precum și excepția tardivității cererii formulate instanța va consemna soluțiile date acestor excepții în minută, având în vedere că s-a pronunțat asupra acestora la un termen anterior.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. I. și L., instanța o va admite pentru următoarele considerente: Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului, respectiv obligației unei persoane de a participa ca parte în proces. Această justificare nu presupune stabilirea existenței unui drept subiectiv sau a unei obligații, ca element al raportului juridic. Pe cale de consecință, calitatea procesuală reprezintă în esență titlul legal ce îndreptățește o persoană să figureze în calitate de reclamant sau pârât în cadrul unei acțiuni în justiție.
Potrivit art. 112 C.pr,civ, reclamantul ( în speță contestatorul) are obligația justificării atât cu privire la calitatea procesuală activă, cât și cu privire la cea pasivă.
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului în baza probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține că aceasta este întemeiată.
În acord cu prevederile art. 399 Cod procedură civilă „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Legiuitorul prevede de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
Se poate face contestație la executare și în cazul refuzului executorului judecătoresc de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Interpretând aceste dispoziții legale incidente se poate observa că organul de executare ( executorul judecătoresc) nu reprezintă parte în cadrul procedurii de executare în sine, atribuțiile acestuia fiind reglementate în mod punctual de legiuitor. Singura situație care ar justifica introducerea contestației la executare și în contradictoriu cu biroul executorului judecătoresc ar fi cea referitoare la refuzul de începere a procedurii sau de îndeplinire a unui act de executare. Or nu există această situație în acțiunea promovată în cadrul prezentei contestații.
Executorii judecătorești sunt învestiți, în temeiul legii 188/2000 să îndeplinească un serviciu de interes public și ca atare, nu poate avea calitatea de parte, într-un raport juridic în care relațiile s-au stabilit între creditor și debitor. Acesta nu realizează actele de executare în considerarea unui interes personal, ci acționează ca instituție special abilitată în temeiul legii cadru, anterior citate. Recunoașterea dreptului sau interesului dedus judecății nu poate fi opusă biroului executorilor judecătorești. Instanța, pe calea contestației la executare nu poate fi învestită, decât să verifice legalitatea sau /și temeinicia actelor de executare realizate în cadrul procedurii propriu-zise instrumentate de către executorul judecătoresc .
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor argumentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. I. și L., respingând contestația la executare promovată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând fondul acestei contestații instanța reține următoarele aspecte:
În acord cu prevederile art. 399 Cod procedură civilă „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Legiuitorul prevede de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
P. încheierea pronunțată în dosarul_/245/2012, la data de 5 septembrie 2012, instanța a admis cererea de încuviințare executare silită a contestatoarei, în raport de titlul executoriu reprezentat de sentința civilă 6604/27.05.2008 a Judecătoriei Iași, îndreptată prin încheierea 16.09.2008, pronunțată în dosarul_/245/2007, împotriva debitorilor P. Municipiului Iași, prin reprezentat legal P. Municipiului Iași și C. de A. a L. 10/2001.
Astfel, în baza acestei încheieri s-a procedat la întocmirea procesului verbal de stabilire cheltuieli, precum și a somațiilor din 14.09.2012 adresate debitorilor. Somațiile au fost reiterate la 15.10.2012,, 7.11.2012, 11.12.2012. conform procesului verbal din 14.12.2012, s-a constata că terenul de 212 mp cu privire la care s-a dispus punerea în posesie există în materialitatea sa, însă este acoperit parțial de o construcție ridicată și neterminată, ce ar aparține unei societăți comerciale ce a încheiat cu Consiliul Local Iași un contract de concesiune . a fost efectuată inclusiv expertiză tehnică extrajudiciară care a concluzionat pe de o parte suprapunerea cu un imobil de 94 mp proprietatea Municipiului Iași, concesionat către . SRL din 2004, iar pe de altă parte amplasamentul inițial prezintă o . incertitudini referitoare la limita de proprietate a societății ..
Instanța reține că prin sentința civilă 6604/27.05.2008 a Judecătoriei Iași petenta a fost pusă în posesie cu privire la o suprafață de 212,20 mp situată în P. nr.196, debitoarele fiind obligate la efectuarea acestei operațiuni propriu-zise.
Cercetând sentința de stopare a continuării lucrărilor, instanța reține că aceasta a vizat lucrările efectuate de S.C. ARHITECTURAL DESIGN SRL, la imobilul situat în P., nr. 192-196, deci un imobil cu o amplasare ușor diferită, ce înglobează și imobilul contestatoarei.
Se poate reține pe de o parte faptul că la momentul punerii în posesie situația construcțiilor existente pe terenul în discuție nu a fost soluționată, iar pe de altă parte faptul că nu sunt întemeiate motivele de contestație formulate de petentă.
Cu privire la solicitarea autorizării ridicării construcțiilor amplasate pe terenul în discuție, în absența unei identificării concrete a acestora, stabilire a regimului juridic, în faza de executare silită, instanța nu are posibilitatea de a autoriza ridicarea acestora. Astfel, instanța va admite excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere reținând că articolele invocate de contestatoare 572, 576 și 580 indice 2 C.pr.civ fac referire la alte situații de fapt. astfel, potrivit art. 572 și 5802 C.pr.civ, chiar titlul executoriu trebuie să cuprindă obligația ridicării construcțiilor pentru abilitarea creditorului să procedeze la ridicarea lor propriu-zisă pe cheltuiala debitorului său. Or, titlul executoriu în discuție ( respectiv sentința civilă în baza căreia s-a procedat la începerea executării silite) nu privește nici o astfel de abilitare sau dispoziție.
Instanța reține că față de aceste impedimente în discuție, nu se poate vorbi de o atitudine abuzivă a executorului judecătoresc sau de un refuz al acestuia de îndeplinire a actelor de executare silită.
Având în vedere soluțiile promovate pentru capetele de cerere formulate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere formulată de contestatoare.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii se arată că de la data emiterii dispoziției și până în prezent încă nu a fost pusă în posesie. Prima instanță, fără să verifice documentele, fără să cheme sub sancțiuni în instanță pe intimate, i-a respins inclusiv dreptul de cetățean al țării, fără a motiva temeiul legal în baza căruia desființează persoane, proprietăți, drepturi. Se întoarce la data exproprierii fără a se audia părțile chemate în judecată, fără a-i amenda pentru ignorarea puterii judecătorești, fără a dispune din oficiu și legi care privesc retrocedările legat de deducțiile pe care le menționează fără a ține cont de faptul că cetățeanul se prezintă în fața justiției pentru că nu are cum să cunoască toate legile românești și internaționale emise în decurs de zeci de ani.
Lipsa de reacție legală și profesională a B. M. a condus la deschiderea acestui dosar. Actul de neexecutare a obligațiilor ce-i revin prin legi Biroului Executorului Judecătoresc este însuși procesul – verbal din 14.12.2012,pe care nu l-a încheiat cu deplasarea la locul supus executării împreună cu organele prevăzute de legi, ținând cont și de lipsa de reacție la somația din 14.09.2012, nicidecum atitudinea de supunere și solicitudine care se poate citi în acel proces – verbal emis după 3 luni de la somație. Justificările sale privind calitățile procesuale sunt îndeplinite încă din cererea de chemare în judecată în care menționează că termenul din 14.12.2012 era termen de îndeplinire a obligației de a face – de a tarusa și delimita/individualiza terenul proprietatea sa. Analizarea lipsei calității procesuale pasive a B. M. nu s-a făcut temeinic.
Cu încălcarea procedurii executării silite, B. dă administrației publice locale posibilitatea să hotărască unilateral în ce mod și când va decide să-i respecte drepturile.
Prima instanță doar interpretează și nicidecum nu aplică legea, ignorând art. 6 din CEDO. Argumentele instanței nu sunt legale chiar dacă se invocă articole, deoarece nu sunt aplicate pe speță, refuzând să constate adevărul faptelor și actelor.
Conform art. 399 Cod procedură civilă, actul emis de B. M. la 14.12.2014 este anulabil.
Concesiunea către S.C. D & D Consulting s-a făcut în anul 2004, când avea depusă notificarea încă din anul 2001 pentru terenul expropriat, astfel încălcându-se Legea 10/2001. Actul de concesiune este încheiat pentru un teren de 94 mp în Șoseaua P. nr. 192, deci dincolo de Era Parc. Proprietatea din . a fost repusă în posesie în baza L. 18/1991 în anul 2002, fără consultarea și consimțământul vecinilor și fără verificarea vecinătăților. În anul 2003 numiții C. D. și V. A. cumpărau cei 436 mp rămași după sistematizare din fosta proprietate din .. În anul 2005, după emiterea L. 247/2005, a fost invitată să semneze dispoziția de retrocedare, numai că era o schiță care ocolea cu grijă ce acaparaseră cei de la nr. 192. După contestarea în instanță, numiții C. și V. își transferă în martie 2006 proprietate cumpărată în anul 2003 în . de pe proprietarii C. D. și V. Al. pe S.C. „Arhitectural Design” ai cărei reprezentanți sunt. Din 2003 până în 2006 proprietarii vechi și noi de la nr. 192 n-au efectuat nimic pe teren, dar nici nu l-au delimitat.
Împrejmuirea, pe care se axează sentința și deturnează rezultatul motivării, este construită în anul 2010. Ordonanța președințială de care face vorbire prima instanță specifică limpede situația juridică a terenurilor din . – 196.
Nu aveau cum să solicite ridicări de împrejmuire din dosarul nr._/2007. Hotărârea primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a contestației la executare echivalează cu o nouă expropriere ilegală interzisă de orice stat democrat.
Intimații, deși legal citați, nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea formulată, printr-o întâmpinare.
În ședința publică din data de 15.01.2014, calea de atac căreia îi este supusă hotărârea judecătorului fondului a fost calificată ca recurs.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. I. și L. și-a găsit legala sa sancționare înaintea instanței de fond .
Executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil, având ca scop realizarea definitivă și practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu. Părțile raportului juridic execuțional sunt creditorul, titularul titlului executoriu, cel căruia i se datorează, și debitorul, cel ținut de îndeplinirea titlului executoriu, deci care datorează.
Executorul judecătoresc este cel prin mijlocirea căruia se realizează activitatea complexă a executării silite a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii. Acesta pornește la efectuarea actelor de executare silită ca urmare a solicitării adresate de către creditor și în baza încuviințării dispuse de instanța de executare. Săvârșirea de către executor a actelor date legislativ în competența sa nu-i conferă acestuia calitate de parte în raportul juridic execuțional, calitate de natură a-i justifica acestuia participarea în prezentul litigiu ca intimat.
Pe fondul contestației la executare formulată, tribunalul reține că, deși soluția de respingere a acesteia este una legală, argumentele ce au condus judecătorul fondului la pronunțarea sentinței recurate își au sorgintea în aspecte de fapt nerelevante sancționării situației litigioase.
Contestatoarea C. S. este beneficiara dispoziției nr. 2146 din data de 07.07.2006 emisă de P. municipiului Iași. P. aceasta s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren neconstruit în suprafață de 212 mp situat în Iași, .. Limitele imobilului au fost stabilite în schița și planul de încadrare în zonă, anexe ce fac parte integrantă din dispoziția nr. 2146. La filele 7 și 8 din dosarul de executare sunt depuse schița cadastrală la dispoziția nr. 2146/7.07.2006de restituire în natură a imobilului din Iași, ., precum și planul de încadrare în zonă.
Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001 – act normativ în a cărui aplicare a fost emisă dispoziția nr. 2146 – decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Totodată, potrivit alineatului 5 al art. 25 din lege, proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate, vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare – preluare, în mod obligatoriu în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces – verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului. Decizia sau, după caz, dispoziția prevăzută la alin. 4 trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptățită (alin. 6 al art. 25 din Legea 10/2001).
Astfel, dispozițiile alin. 4 și 6 ale art. 25 din lege consacră regimul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură:
- este asimilată înscrisului sub formă autentică,
- constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară;
- constituie titlu executoriu după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
Reține tribunalul că la data de 05.11.2009 a fost eliberată de către Municipiul Iași adresa nr._ înaintată contestatoarei, prin care aceasta a fost invitată la sediul instituției pentru a conveni asupra amplasamentului imobilului, acestei adrese fiindu-i anexată schița amplasamentului pe care-l propune (filele 32, 33 dosar executare). Ulterior, la data de 27.11.2009, în aplicarea normei înscrisă în art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, Municipiul Iași a încheiat protocolul de predare – preluare nr._/26.11.2009 care cuprinde mențiunea că predarea – primirea se face în baza dispoziției nr. 2146/07.07.2006 emisă de P. mun. Iași în aplicarea prevederilor L. 10/2001 și a sentinței civile nr. 6604/27.05.2008 a Judecătoriei Iași. Acest protocol de predare – preluare a fost semnat de către Municipiul Iași, prin reprezentanții săi, în calitate de predător, lipsind semnătura primitorului, C. S. .
Subliniază instanța de recurs că protocolul de predare – preluare nu putea viza decât suprafața de 212 mp teren, situată în Iași ., astfel cum această suprafață a fost identificată și delimitată în anexele ce fac parte integrantă din dispoziția nr. 2146. În nici o măsură, chiar în prezența invitației din 05.11.2009, Municipiul Iași nu are putință acordată legislativ, de a aduce modificare ulterior emiterii dispoziției nr. 2146, cu privire la amplasamentul imobilului restituit în natură contestatoarei C. S.. În aplicarea L. 10/2001, verificarea condițiilor în raport de care se dispune fie restituirea în natură, fie în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, are drept pilon vechiul amplasament al acestora. Altfel spus, stabilirea vechiului amplasament și existența liberă a acestuia în granițele teritoriale determinate sunt elemente condiție în funcție de care s-a dispus restituirea în natură a imobilului din Iași, ..
În puterea dispoziției nr. 2146/2006 și a protocolului de predare – preluare, chiar nesemnat de contestatoare, aceasta poate exercita toate atributele conferite de dreptul real de proprietate asupra suprafeței de 212 mp ce a făcut obiectul dispoziției de restituire în natură nr. 2146/2006 emisă în baza L. 10/2001. Norma înscrisă în art. 25 alin. 5 teza finală din Legea 10/2001 se activează doar în condițiile în care protocolul de predare – preluare a imobilului nu a fost semnat de deținătorul actual al acestuia, în speță Municipiul Iași. D. nesemnarea lui de deținătorul actual emitent al dispoziției de restituire în natură face logic demersul beneficiarului dispoziției de restituire adresat executorului judecătoresc în vederea încheierii de către acesta a unui proces – verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului în litigiu.
Procesul – verbal întocmit la data de 14.12.2012 în dosarul de executare nr. 1394/2012 supus controlului de legalitate în prezenta contestație la executare, este conform art. 572 și urm. Cod procedură civilă. Aceasta întrucât, cum deja s-a arătat, imobilul în suprafață de 212 mp teren situat în Iași, ., identificat în anexele la dispoziția nr. 2146/2006, a fost predat contestatoarei în baza protocolului de predare – preluare. Acesta, unit cu dispoziția nr. 2146/2006, îi conferă și asigură contestatoarei exercițiul complet al dreptului său de proprietate.
În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea contestatoarei C. S. de autorizare a ridicării construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, în condițiile în care aceasta nu deține un titlu executoriu în acest sens (art. 372 Cod procedură civilă).
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea C. S. împotriva sentinței civile_/31.05.2012 a Judecătoriei Iasi, sentinta pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03.2014.
Președinte, S. F. | Judecător, C. R. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. T. |
Red. M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./17.06.2014
Judecător fond I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 378/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
