Obligaţie de a face. Decizia nr. 390/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 390/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iunie 2012
Președinte - A. S.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 390
La ordine fiind soluționarea apelului formulat de apelantul C. C. în contradictoriu cu intimații: M. P. N. P. P., . și ., având ca obiect obligație de a face sistare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2012 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea la data de 21.05.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea la data de 28.05.2012 și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
P. sentința civilă nr._/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de către pârâtul C. C., ca nefondate.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.”S.R.L., ca nefondată.
A admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. P. N., prin primar, în contradictoriu cu pârâții C. C., S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.”S.R.L. și în consecință:
A obligat pârâții să demoleze lucrările efectuate fără a deține autorizație de construire la imobilul situat în P. N., . nr. 31(33), Județul N..
A respins capătul de cerere având ca obiect „sistare lucrări”, precum și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere, cu titlu de daune.
A obligat pârâții să achite reclamanților suma 5.960,3 lei – cheltuieli de judecată.
A respins cererile pârâtelor S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.” S.R.L. cu privire la cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._, reclamantul M. P. N., prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. C., S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.”S.R.L. ca pe cale de ordonanță președințială, să fie obligați aceștia din urmă să sisteze lucrările de construcție la imobilul situat în P. N., . nr. 33, imobil cuprins în lista monumentelor istorice, până la obținerea unei autorizații valabile, precum și la plata sumei de 100 lei/zi, începând cu data emiterii ordonanței și până la sistarea efectivă.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, a precizat că imobilul situat în P. N., . nr. 33 este cuprins in lista monumentelor istorice și anexa 1 la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii și cultelor, la poziția 210, sub denumirea „Casa A.”, imobil din secolul XIX, iar pârâții, cu nerespectarea Legii 50/1991 si Legii 422/2001 și fără a deține o autorizație de construire valabilă, au început lucrări de construire, respectiv înlocuire tâmplărie lemn cu PVC și geam termopan. A precizat că a sesizat organele de urmărire penală și aparatul de inspecție și control al Ministrului Culturii și Cultelor, ca măsura este una urgentă, vremelnică și nu duce la prejudecarea fondului pricinii.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul C. C. a precizat, prin întâmpinare, că nu este proprietarul imobilului de la nr. 33, ci a celui de la nr. 31, imobil proprietatea Semaca și că în mod greșit au fost depuse la dosar planșe foto de la imobilul nr. 31, dobândit prin hotărâri judecătorești.
P. S.C. nr. 3992/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria P. N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost admisă cererea și obligați pârâții să sisteze lucrările efectuate la imobilul din P. N., . nr. 31(33), până în momentul obținerii autorizației de construire/până la sistarea lucrărilor de către personalul de inspecție și control din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 100lei/zi de întârziere cu începere de la data emiterii ordonanței și până la sistarea efectivă a lucrărilor.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, însă prin încheierea din 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul N. – Secția Civilă în dosar nr._, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului Secției Comerciale a Tribunalului N. pentru transpunere, spre competentă soluționare.
P. Decizia Civilă nr. 20/RCOM pronunțata de către Tribunalul N. – Secția Comercială în dosarul_, a fost anulat recursul formulat de recurentul C. C., admise recursurile recurenților persoane juridice, casată Sentința Civilă nr. 3992/20.10.2008 a Judecătoriei P. N. și stabilită competența de soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului N. – Secția Comercială.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ la Tribunalul N. – Secția Comercială și de C. Administrativ, care, având în vedere încheierea nr. 1119/2010 a ICCJ în dosarul_, prin care s-a admis cererea de strămutare formulata de petentul C. C., a înaintat cauza Tribunalului Iași spre soluționare.
P. sentința 579/CA/15.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași – Secția Comercială și C. Administrativ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, admisă cererea și obligați pârâții să sisteze lucrările de construcție efectuate la imobilul în cauză, până la momentul obținerii autorizației de construire, până la sistarea lucrărilor de către personalul de inspecție și control din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data emiterii ordonanței și până la sistarea efectivă a lucrărilor.
P. decizia nr. 697/CA/29.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Iași au fost admise recursurile declarate de pârâți, casată sentința nr. 579/CA/15.06.2010 a Tribunalului Iași și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
S-a reținut că prima instanța a ignorat petitul acțiunii reclamantului, astfel cum a fost modificat la termenul din 26.03.2009, conform căruia obiectul acțiunii îl constituia o acțiune de drept comun privind sistarea de lucrări.
În ceea ce privește competența materială, curtea a constatat că în mod eronat litigiul a fost calificat ca având natură comercială, doar prin presiunea faptului că proprietarii imobilului ar fi societăți comerciale pârâte.
La Judecătoria Iași dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
P. precizările înaintate la dosar, pârâtul C. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere că imobilul proprietatea sa este situat în P. N., . nr. 31 si nu este înscris pe lista monumentelor istorice, spre deosebire de imobilul din . nr. 33.
A mai invocat excepția inadmisibilității, având în vedere că prin Sentința Civilă nr. 2832/2009 pronunțat in dosarul nr._ al Judecătoriei P. N., definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 849/05.07.2010 a Curții de Apel Bacău, a fost obligat să depună documentația necesara eliberării certificatului de urbanism și autorizației de construire pentru imobilul situat in . nr. 31. S-a supus hotărâre judecătorești si a depus actele pentru eliberarea certificatului de urbanism și autorizației de construire, acte care însă i-au fost eliberate de către primărie pentru imobilul de la nr. 33 care nu-i aparține.
De asemenea, prin Sentința Civilă nr. 323/RC/07.04.2010 a Tribunalului N., s-a constatat refuzul Primarului Municipiului P. N. de a elibera autorizația de construire și certificat de urbanism pentru imobilul său din P. N., . nr. 31.
Analizând cu prioritate atât excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocate în dosar de fond inițial, cât și excepțiile invocate în rejudecare, instanța a reținut următoarele:
Imobilul deținut de către paratul C. C. si la care se executa lucrările de construcție a figurat la nr. 31 intre anii 1955-1982, la nr. 31-33 in anul 1995, iar din anul 2004 figurează la nr. 33, conform adresei nr. 292/05.09.2008 emisa de către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Jud. N. (copie fila 30 dosar fond inițial)
Imobilul figurează in evidenta monumentelor istorice din 09.10.1965, sub denumirea Casa lui N. A. (Casa Semaca) – copie fisa fila 31 din dosar fond inițial.
S-a constatat, astfel, că imobilul din . nr. 33 este unul și același cu imobilul de la nr. 31, motiv pentru care atât reclamantul cat si paratul C. C. au calități procesuale in cauză, activă pentru primul respectiv pasivă cu privire la acesta din urmă.
De asemenea, s-a constatat ca paratele S.C.„N.” S.R.L. și S.C. „N.”S.R.L. au calități procesuale pasive in cauză, fiind titulare ale dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul situat in P. N., . nr. 33, cu privire la care au fost efectuate lucrări de construcții (copii contracte V-C fila 60-63 dosar fond inițial).
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a reținut că liberul acces la justiție este garantat atât de Constituția României cât si de Constituția Europeană a Drepturilor Omului, neputând fi îngrădit prin calificarea unei cereri ca inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că imobilul situat în P. N., . nr. 33 este cuprins în lista monumentelor istorice și anexa nr. 1 la Ordinul privind aprobarea Listei monumentelor istorice al Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/08.07.2004, la poziția 210, sub denumirea Casa A., imobil datat secolul XIX (copie ordin fila 5-7 dosar fond inițial).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 111-117 din dosar Tribunalul N. nr._ ) și răspunsul la obiecțiuni (fila 16-17 42-43 dosar Judecătoriei Iași) a rezultat că în perioada 2005-2008 au fost efectuate o . lucrări la imobilul ce formează obiectul cauzei, constând în construirea unui beci, a unui perete din zidărie, montarea de ferestre tip termopan, s-a construit o streașină din lemn pe care s-au montat uluce din tablă, s-au creat goluri de uși și ferestre, s-au efectuat tencuieli și zugrăveli.
Se menționează în raportul de expertiză că la data efectuării acesteia iulie 2009, nu au fost observate lucrări de construcții în derulare.
Având în vedere că lucrările au fost efectuate în lipsa unei autorizații de construire, obligatorie conform disp. Lg. 50/1991 și în lipsa avizului emis de Ministerul Culturii și Cultelor, necesar conform disp. art.22 din Lg. 422/2001, instanța a constatat acțiunea admisibilă, în ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la desființarea lucrărilor, raportat și la precizările depuse la fila 39 dosar Tribunalul N. nr._ .
Față de situația reținută, instanța a respins excepțiile invocate de către pârâți, a admis acțiunea, a obligat pârâții să demoleze lucrările efectuate fără autorizație de construire, a respins capătul ce cerere cu obiect „sistare lucrări”, având în vedere că în prezent nu s-a mai constatat continuarea acestora, precum si capătul de cerere având ca obiect plata de daune, solicitate doar cu privire la cererea de „sistare lucrări”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. C., S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.” S.R.L.
Apelantul C. C. a arătat că instanța de fond a constatat greșit că ar avea vreo obligație față de imobilul situat în P. N., . nr. 33 deoarece el este proprietarul imobilului de la nr. 31 și nu are calitate procesuală în cauză.
Apelantul susține că imobilul de la nr. 33 este deținut de alți proprietari și este inclus în lista monumentelor istorice sub denumirea „Casa A.”. Se învederează că pentru imobilul de la nr. 31 au fost pronunțate hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 30 și nr. 42/2007) prin care Primarul municipiului P. N. a fost obligat să elibereze certificatul de urbanism și autorizația de construire. A solicitat admiterea apelului.
Apelanta S.C. „N.” S.R.L. a arătat că instanța de fond a admis un capăt de cerere ce nu făcea obiectul judecății deoarece completarea acțiunii depusă la fila 39 dosar Tribunalul N. a fost respinsă ca tardivă, anterior strămutării cauzei.
Consideră apelanta că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie doar sistarea lucrărilor iar limitele casării au fost stabilite prin decizia civilă 697/CA/29.11.2010 a Curții de Apel Iași.
Apelanta a susținut că nici nu s-au pus concluzii pe acest capăt de cerere.
Pe fond, apelanta arată că nici în luna iulie 2008 și nici ulterior la data efectuării expertizei, nu au fost efectuate lucrări de construcție iar pentru stabilirea situației de fapt, se impunea administrarea unui probatoriu complex.
Lucrările reținute de instanța de fond, în perioada 2005 – 2008, susține apelanta nu au fost efectuate de ea.
Apelanta învederează că reclamantul intimat nu a întocmit nici un proces verbal contravențional și nu a respectat dispozițiile art. 17 Legea 422/2001 iar imobilul s-a degradat în timp.
Apelanta a invocat dispozițiile Legii 422/2001, art. 11 Legea 50/1991 și a solicitat admiterea apelului.
Apelanta S.C. „N.” S.R.L. a arătat că imobilul în litigiu are trei tronsoane din care două aparțin apelantului C. C. și S.C. „N.” S.R.L. iar lucrările de amenajare se efectuau doar la tronsonul aparținând apelantului C. C..
Consideră apelanta că nu are calitate procesuală în cauză. Se susține că expertiza realizată în cauză nu a individualizat lucrările de amenajare pe tronsoane și nu a stabilit că aceste lucrări continuă pentru a se putea dispune sistarea lor.
Apelanta arată că obiectul cauzei era cel de sistare a lucrărilor deoarece completarea acțiunii cu capătul de cerere privind demolarea lucrărilor efectuate a fost respins ca tardiv formulat.
Sub acest aspect, apelanta consideră că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a invocat nulitatea încheierii pronunțate în 9.01.2007 conform art. 105 Cod procedură civilă.
Apelanta mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 31 Legea 50/1991 și a susținut că nu a fost întocmit nici un proces verbal contravențional motiv pentru care nu se putea aplica sancțiunea complementară a demolării. Sunt invocate și dispozițiile Legii 422/2001 și se solicită admiterea apelului.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art. 294 și urm. Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelurile întemeiate.
Acțiunea formulată de reclamantul M. P. N. pe calea ordonanței președințiale a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei P. N. (_ ) pronunțându-se sentința civilă nr. 3992/20.10.2008. Împotriva acestei sentințe, pârâții au declarat recurs iar prin încheierea de ședință din 2.12.2008 cauza a fost scoasă de pe rolul Secției Civile a Tribunalului N. și transpusă la Secția comercială a aceluiași Tribunal. P. decizia civilă nr. 20/9.02.2009 a fost anulat recursul declarat de C. C., admise recursurile formulate de S.C. „ N.” S.R.L. și S.C. „N.” S.R.L. a fost casată sentința civilă 3992 și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei de către Tribunalul N. – Secția Comercială.
În cursul judecării cauzei de către Secția comercială, reclamanta a precizat că înțelege să solicite și desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație (fila 39).
P. încheierea 1119/26.02.2010 pronunțată în dosarul_ Î.C.C.J. a admis cererea de strămutare a cauzei la Tribunalul Iași cu păstrarea actelor îndeplinite.
La Tribunalul Iași Secția Comercială cauza a fost soluționată prin sentința civilă 579/15.06.2010. P. decizia civilă nr. 697/CA/29.11.2010 a Curții de Apel Iași au fost admise recursurile împotriva sentinței civile 579, sentință ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Iași.
Este adevărat că prin încheierea de ședință din 9.04.2009 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului N. s-a constatat decăzut reclamantul din dreptul de completare a acțiunii inițiale însă ulterior cauza a fost strămutată la Tribunalul Iași care s-a pronunțat prin sentința civilă 579, sentință ce a fost casată cu trimiterea cauzei în rejudecare la Judecătoria Iași. Efectele casării sentinței Tribunalului Iași se extind și asupra încheierilor premergătoare, prin urmare încheierea prin care s-a constatat tardivă modificarea acțiunii a fost casată iar instanța de fond a fost legal investită și cu soluționarea capătului de cerere privind demolarea lucrărilor efectuate fără autorizație. Faptul că nu s-au pus concluzii asupra acestui capăt de cerere nu este imputabil instanței de fond care a acordat cuvântul asupra fondului cauzei în mod legal (fila 105 dosar fond).
În privința lipsei calității procesuale pasive a apelantului C. C., se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept. Imobilul proprietatea sa a figurat inițial la nr. 31 și ulterior schimbându-se numerotarea apare înscris la nr. 33. Acest imobil este format din trei corpuri ce aparțin pârâților apelanți.
Faptul că în actele de proprietate ale pârâtului apelant C. C. nu apare înscris numărul corect al clădirii, nu conduce la concluzia că nu are calitate procesuală în cauză (mai ales că există și autorizația de construire 610/2009 pe numele său).
Pe fondul cauzei, se reține că acțiunea reclamantului este nefondată motivat de considerentele ce vor fi în continuare expuse.
Acțiunea în forma inițială depusă la Judecătoria P. N. a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 50/1991 și Legii 422/2001.
Legea 50/1991 este o lege specială referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcții. Nerespectarea acestor dispoziții speciale constituie contravenții ce sunt prevăzute la art. 26 din lege. P. urmare, efectuarea un or lucrări de construire fără autorizație poate constitui o faptă contravențională ce se constată de autoritățile abilitate legal (art. 26 alin. 3 Legea 50/1991) și pentru care legiuitorul a stabilit un sistem sancționator.
Cererea de sistare a unor lucrări efectuate fără autorizație și demolarea acestora nu este o acțiune de drept comun ci una prevăzută în legislația specială.
În cauza de față, nu s-au depus la dosar nici un proces verbal prin care să se constate săvârșirea vreunei contravenții.
D. în acest caz, în baza acestui act constatator, legiuitorul a prevăzut un sistem sancționator constituit din amendă (art. 26 alin. 2 Legea 50/1991) și sancțiuni complementare cum ar fi oprirea executării lucrărilor, sau desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație.
Sesizarea instanței de fond se realizează, în acest caz, potrivit dispozițiilor art. 32 Legea 50/1991.
Instanța de judecată nu se poate substitui autorităților desemnate de Legea 50/1991 în scopul constatării contravenției pentru ca ulterior și doar în acest temei să poată aprecia asupra oportunității desființării lucrărilor efectuate fără autorizație.
Îndeplinirea condițiilor legale amintite anterior este esențială pentru soluționarea cauzei, aspect ce ar fi trebuit avut în vedere de prima instanță. Înaintea examinării caracterului legal sau nelegal al lucrărilor efectuate.
În raport de toate considerentele anterior expuse, apreciem apelurile întemeiate motiv pentru care vor fi admise conform art. 296 Cod procedură civilă. Va fi schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de M. P. N. în contradictoriu cu pârâții C. C., S.C. „N.” S.R.L. și S.C. „N.” S.R.L. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
Vor fi păstrate dispozițiile primei instanțe referitoare la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active, pasive și a inadmisibilității acțiunii precum și cea privind respingerea capătului de cerere privind sistarea lucrărilor.
În apel va fi obligat intimatul M. P. N. la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile promovate de către pârâții C. C., S.C. „N." S.R.L. și S.C. „N." S.R.L., ultimii doi, prin reprezentanții lor legali, contra sentinței civile nr._/20.10.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul M. P. N., prin P., în contradictoriu cu pârâții C. C., S.C. „N." S.R.L. și S.C. „N." S.R.L. privind demolare lucrări la imobilul din P. N. . nr. 31 (33).
Obligă reclamanta să plătească pârâtului C. C. 5,30 lei, pârâtei S.C. „N. " S.R.L. suma de 2013,30 lei și pârâtei S.C. „N." S.R.L. suma de 3154,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul M. P. N. să achite apelanților C. C. 5,15 lei, pârâtei S.C. „N." S.R.L. suma de 404,15 lei și pârâtei S.C. „N." S.R.L. suma de 1244,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. S. C. D.
Judecător promovat la
Curtea de Apel Iași
semnează,
GREFIER,
D. C.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.6/09.11.2012
Judecător fond: A. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1432/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1356/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
