Pretenţii. Decizia nr. 465/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 465/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 465/2014
Pe rol se află privind pe recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimatul B. G., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. P., pentru intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
La interpelarea instanței, av. M. solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează intimatului proba cu înscrisurile depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Av. M. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că recurenta nu a făcut diligențe la fond, în timp ce reprezentantul reclamantului s-a prezentat la fiecare termen de judecată. Prin urmare, prima instanță a acordat reclamantei, în mod corect, toate cheltuielile de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.7236/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor P. a Județului Iași și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 07.01.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul B. G., a chemat în judecată pe pârâta, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului Iași și cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată cu 131 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
În motivarea de fapt a cererii, reclamantul arată că a formulat cererea privind restituirea sumei de 8.622 lei achitată cu titlul de taxă de poluare și că aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr._ . Pentru susținerea cauzei, reclamantul a angajat un apărător, efectuând cheltuieli de judecată cu onorariul acestuia în sumă de 1500 de lei. Cheltuielile judiciare nu au fost solicitate în faza procesuală a judecării fondului pe rolul Tribunalului Iași, astfel cum reiese din dispozitivul sentinței civile nr. 2017 CA/2011, pronunțată în dosarul nr._ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm., 274 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 2017CA/2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, chitanța . nr. 15/15.09.2010 pentru suma de 1.500 lei și s-au atașat dosarul nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași și nr._ al Tribunalului Iași, respectiv Curții de Apel Iași.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu au formulat întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, B. G., a formulat cerere privind restituirea sumei de 8.622 lei, achitată pârâtei, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, cu titlul de taxă de primă înmatriculare. Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._/245/2010, dar admițând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, aceasta a fost declinată Tribunalului Iași, fiind înregistrat sub nr._ .
Pentru susținerea cererii în fața Judecătoriei Iași, înregistrată sub nr._/245/2010 și ulterior pe rolul Tribunalului Iași, înregistrată sub nr._, reclamantul a angajat serviciile avocatului M. P., contra sumei de 1.500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 274 al. 1 Cod Procedură Civilă, „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata”. Prin decizie civilă nr. 2017CA/2011 a fost obligată pârâta, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, la restituirea către reclamant a sumei de 8.622 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 al 2 din OG nr. 92/2003. Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să solicite cheltuieli de judecată, și, întrucât nu le-a solicitat în cadrul soluționării cauzei în fața Tribunalului, are posibilitatea să le solicite pe cale separată, prin prezenta cerere.
Prin urmare, instanța a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. În acest sens, recurenta a arătat că, consideră inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant motivat de faptul că acesta, în faza procesuală a judecării fondului pe rolul Tribunalului Iași în dosarul_, având ca obiect obligație de a face – restituirea taxei auto, nu a solicitat și nu a depus înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor judiciare efectuate. Instanța de fond, prin sentința nr. 2017CA/2011 a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, sentință care putea fi atacată cu recurs în termenul legal. Reclamantul, în condițiile în care considera că nu i-au fost soluționate toate capetele de cerere, avea posibilitatea de a formula recurs în termenul legal. Având în vedere motivele arătate mai sus, consideră inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantul B. G. pe calea unei acțiuni separate, deoarece a fost pronunțată o soluție cu privire la cheltuielile de judecată, printr-o hotărâre rămasă irevocabilă în dosarul_, reclamantul neexercitând calea de atac împotriva soluției date.
Pe fondul cauzei, recurenta a menționat următoarele:
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 (actualul art. 453 alin. 1) din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. În cazul ei nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamant fiind temeinic și legal întocmite.
De asemenea, a solicitat reducerea onorariului de avocat, conform prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, ținând cont de faptul că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite se impune a se ține seama de gradul de complexitate a speței și de efortul concret al avocatului reclamantului. În același sens, a reținut și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 401/14.07.2005, că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității deduse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții. În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sun t cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Având în vedere motivele de fapt și de drept arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea sentinței civile nr. 7236/08.05.213 pronunțată de Judecătoria Iași, în sensul respingerii acțiunii reclamantului B. G., ca neîntemeiată și nelegală.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, 3041 (actualul art. 488) din Codul de procedură civilă, O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, aprobat prin Legea 140/2011 și H.G. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, dar a solicitat respingerea recursului fiind reprezentat cu prilejul închiderii dezbaterilor.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În baza acestui text de lege, partea care câștigă un proces are dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în cadrul litigiului care le-a generat sau pe cale separată. Reclamantul, care a câștigat în litigiu ce a făcut obiectul dosarului_, și-a valorificat această posibilitate în condițiile în care nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată în dosarul menționat. Referirea expresă în acest sens cuprinsă în dispozitivul sentinței civile nr. 217CA/2011, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, prin care s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reflectă voința exprimată de reclamant la acel moment, dar nu-i blochează acestuia posibilitatea de a-și valorifica dreptul pe cale separată. Prin urmare, nu poate fi respinsă critica recurentei relativă la inadmisibilitatea acțiunii, în considerarea celor expuse.
Relativ la aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul notează că, prin admiterea pretențiilor reclamantului în contradictoriu cu pârâta în dosarul nr._, aceasta din urmă are situația juridică a părții căzute în pretenții, în mod corect fiind admisă de către instanța de fond acțiunea reclamantului în baza temeiului legal invocat.
Cu privire la solicitarea reducerii onorariului de avocat, tribunalul notează că acesta reprezintă o cerere nouă ce nu mai poate fi formulată în această cale de atac, potrivit art. 294 Cod procedură civilă. Mai mult, cererea este neîntemeiată onorariul avocatului neavând un caracter excesiv raportat la valoarea obiectului litigios și la prestația apărătorului în cauza dedusă judecății (în cadrul onorariului de 400 lei a fost redactată cererea de chemare în judecată, apărătorul reclamantului a fost prezent la cele 3 termene pe parcursul cărora s-a derulat judecata în primă instanță ) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr.7236/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2014.
Președinte, P. T. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./31.10.2014
Judecător fond O. I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 464/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
