Pretenţii. Sentința nr. 1159/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1159/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1159/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Aprilie 2013
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1159/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul A. C. C., în contradictoriu cu . SRL P. L. G. GROUP EXPERT SRL și pe pârât C. M., pârât S.C. D. P. I. S.R.L. BUCUREȘTI, P. A. JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ M. IPURL IAȘI, având ca obiect pretenții DAUNE MORALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 28 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 4 aprilie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 11 aprilie 2013 apoi pentru azi, când;
TRIBUNALUL:
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul C. A. C. a chemat în judecată pe pârâții C. M. și S.C. D. Pres I. S.R.L. București în calitate de editor al ziarului „Bună Ziua Iași” solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile în sumă de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin publicarea în perioada 31.01.2012 – 13.02.2012, în cotidianul Bună Ziua Iași a unei serii articole defăimătoare la adresa reclamantului;
- obligarea pârâților la a publica, pe cheltuială proprie, în ediția tipărită și în ediția on line a ziarului Bună Ziua Iași, a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză;
-- obligarea pârâților la cheltuieli de judecata.
Motivând în fapt cererea formulată, reclamantul susține următoarele:
In fapt, in perioada 31.01._12 in cotidianul “Buna Ziua Iași” au apărut o . 9 articole semnate toate de paratul persoana fizica C. M., având ca subiect presupuse fapte de corupție ale reclamantului,șapte dintre aceste articole fiind însoțite si de fotografia reclamantului.
Arata reclamantul ca la data de 31.01.2012 a apărut articolul „AICI SE ASCUND SPAGILE DE LA SPITALUL P.", articol care menționează faptul ca directorul Spitalului CI P., reclamantul, a cumpărat un imobil in Copou, .. cu suma de 395.000 euro. Ziaristul se întreabă de unde a avut reclamantul banii pentru achiziționarea imobilului, in condițiile in care si el si soția lui sunt bugetari. Articolul face o enumerare a unor venituri pe care le-ar fi obținut reclamantul si soția sa in anul 2010 si concluzionează ca aceste venituri s-ar ridica la suma de 1, 1 miliarde lei vechi.
Răspunsul la întrebarea din preambulul articolului îl da tot semnatarul acestuia: "cuvântul spaga este singurul care ajuta la explicarea unei astfel de situații". Anunțând o . de articole, autorul menționează ca faptele reclamantului ar consta in "primirea de sume de bani de la furnizorii de medicamente sau de servicii medicale cu care Spitalul P. a încheiat contracte in ultimii ani", aceste fapte fiind calificate ca "mita", in sensul ca reclamantul ar fi "condiționat semnarea contractelor prin încasarea unor sume. "
In partea a doua a articolului, cu subtitlul "Tunul Fresenius", autorul precizează ca efectuarea tratamentelor cu dializa a fost încredințata direct de Spital, fără licitație publica, unei firme private, Fresenius Romania SRL. Se enunța "complicitatea" reclamantului cu aceasta firma motivat de faptul ca acesta ar fi încasat de la firma Fresenius Medical Romania SRL o suma de 63 milioane lei.
La data de 1.02.2012 a apărut articolul „AGENTIA DE INTEGRITATE DESCINDE LA SPITALUL P.". Articolul reia informația din cel anterior ( cu privire la faptul ca reclamantul "nu poate justifica suma plătită pe o casa pe care a cumpărat-o in Copou in anul 2010") si dezvolta subiectul in sensul ca precizează in plus faptul ca reclamantul nu ar fi depus declarație de avere nici la Spital si nici la UMF, unde are funcția de profesor universitar, nici la ANI si faptul ca Agenda Naționala de Integritate s-a autosesizat in urma articolului publicat cu o zi mai înainte si va demara o . verificări la spital.
Articolul indica faptul ca reclamantul "ascunde" in acest fel faptul ca "are mai multe depozite in bănci si ca primește bani de la furnizorii de medicamente si de servicii medicale ai Spitalului P. Autorul articolului precizează ca prin aceasta fapta "C. a încălcat legislația referitoare la conflictul de interese" si citează textul integral al art. 253 din Codul Penal, referitor la infracțiunea de conflict de interese.
La data de 2.02.2012 a apărut articolul „PRIVATIZARE CU SPAGA LA SPITALUL P.".
Susține reclamantul ca in acest nou articol, se afirma ca externalizarea serviciului de dializa de la Spitalul P., calificat ca "privatizare", către firma Fresenius România s-a făcut "in primul rând in interesul financiar familiei C." si ca din aceasta afacere "directorul A. C. își primește partea atât direct cat si prin intermediul șotiei, A. O. C.". In articol se descrie prestarea serviciilor medicale de către firma Fresenius ca "o afacere orchestrata ascunsa de ochiul vigilent al unor organe penale... controlata de familia C. ".
Familia C. este acuzata de legături cu toate societățile comerciale implicate in derularea serviciilor din centrul de dializa si de controlarea prin interpuși a unora din aceste societăți.
Se susține ca soția reclamantului ar fi fost angajata la firma Fresenius, pentru a controla afacerea si ca in același timp era si angajata Spitalului, încasând bani "pe statele de plata semnate de soțul ei iubit". De asemenea, se afirma ca reclamantul însuși ar fi încheiat cu firma Fresenius convenții civile in baza cărora ar fi primit suma de 7000 lei pe an. Autorul articolului concluzionează ca familia C. s-a afla in conflict de interese, "una din infracțiunile prevăzute in Codul Penal" - citând din nou textul art. 253 c. pen.
La data de 6.02.2012 a apărut articolul „INCREDIBIL: 500.000 DE EURO GASITI IN BUZUNARUL DIRECTORULUI SPITALULUI P.".
Paratul, autor al articolului susține ca reclamantul nu poate justifica banii cu care a achiziționat atât locuința din Copou despre care a făcut vorbire in articolele anterioare, cat si un alt imobil, de 100.000 euro, cumpărat de la familia Fitterman. Autorul se întreabă daca reclamantul a achitat locuința cumpărată de la familia Fitterman sau "a fost o donație, in acest caz sinonima cu spaga, pentru contractele pe care firmele familiei Fitterman le-a încheiat cu Spitalul P. ". Autorul precizează ca reclamantul "a început sa aibă bani si sa cumpere bunuri imobiliare scumpe imediat după privatizarea centrului de dializa si preluarea acestuia de către firma Fresenius ".
Din nou autorul articolului concluzionează ca familia C. nu justifica suma de 20 miliarde lei cu care a cumpărat cele doua imobile din salariile pe care le-au încasat si ca "numai cuvântul spaga poate oferi o explicate ".
La data de 7.02.2012 a apărut articolul „CAPUSELE CORUPTE DE LA SPITALUL P.: AFACEREA VELOSAN".
Autorul menționează ca la Spitalul P., o data cu privatizarea serviciului de dializa, s-ar fi privatizat si serviciul de transport al pacienților pentru dializa, in favoarea firmelor Velosan SRL ( la care ar fi asociata sotia reclamantului) si Velosan Medical SRL, "in condiții dubioase", adica fară organizarea unei licitații.
Paratul menționează chiar de la începutul articolului ca Spitalul P. este "moșia lui C.", fiind "confiscat" de familia C. "pentru a-i asigura acesteia venituri la care alții nici nu visează: este vorba de miliarde de lei lunar ce intră în bugetul familiei C.”.
La data de 9.02.2012 a apărut articolul "CEA MAI M. SPAGA LUATA VREODATA LA IASI: 78 DE MILIARDE" ,alăturat imaginii reclamantului.
Articolul precizează ca in perioada 2001-2011 reclamantul a avut venituri pe acte de 78 miliarde lei, plătiți lui de furnizorii de firma Fresenius Medical Romania "care a preluat centrul de dializa de la Spitalul P. " si de celelalte firme, "furnizori de medicamente si servicii medicale cu care unitatea condusa de C. a încheiat contracte, cum ar fi: Paraxel International, Novartis Pharma Service, Amgen România SRL etc ".
Aceste firme sunt calificate ca fiind "cotizanți", care dau "renta" directorului pentru a fi sigure ca vor încheia contracte cu unitatea respectiva in fiecare an. Autorul precizează ca "aceste convenții civile nu sunt decât o forma mascata de a lua spaga de la firmele cărora le plătește, la rândul sau, milioane de euro din bani publici, pentru medicamente si alte servicii in numele spitalului".
Articolul face mențiuni cu privire la "răspunsul cretin" primit din partea directorului si juristului la o cerere de informații publice, la "împărțirea cașcavalului" intre membrii conducerii spitalului, la furtul si spaga practicate in aceasta instituție.
La data de 10.02.2012 a apărut articolul "MEDICUL FATALAU DE LA SPITALUL P." însoțit de fotografia reclamantului.
Reclamantul arata ca i s-a reproșat ca a decis sa nu răspundă direct întrebărilor reporterului, ci a delegat in acest sens pe avocatul instituției. De asemenea, se susține ca declarația de avere a reclamantului este "plina de minciuni" - fiind acuzat direct si expres de fals in declarații pentru ca in aceasta declarație nu apare locuința cumpărata de familia C. de la familia Fitterman. Se exprima din nou îndoielile reporterului ca prețul locuinței ar fi fost .>
Este din nou acuzat reclamantul ca primește cotizații de 78 miliarde de lei de la furnizorii de medicamente, aparatura si servicii medicale care au încheiat contracte cu spitalul P..
In opinia paratului, reclamantul este "penal" sj ajutat "tot de penali" - respectiv de membrii consiliului de administrație al Spitalului.
La data de 11.02.2012 a apărut articolul "SECRETARUL DE STAT V. C.: NU MA INTERESEAZA CE SE INTAMPLA LA SPITALUL P.".
Articolul menționează toate acuzele aduse anterior reclamantului: faptul ca familia C. s-a îmbogățit de pe urma firmelor care au încheiat contracte cu Spitalul P. si ca reclamantul ar fi încasat in ultimii 10 ani aproape 2 milioane de euro de la aceste firme.
La data de 13.02.2012 a apărut articolul "AVOCAT PLATIT DIN B. PUBLICI SA-L SCAPE DE DNA PE UN DIRECTOR", in care autorul precizează ca reclamantul "face pe el de frica" si ca, deși avocatul la care face referire articolul a fost angajat de spitalul P. pentru o investigație a DNA la aceasta unitate, acest avocat îl apără pe reclamant, fiind plătit din bani publici.
Tonul articolului este unul de reproș, la adresa reclamantului deoarece este singurul dintre directorii spitalelor verificate de DNA care si-a angajat avocat si ca aceasta acțiune ar fi determinata de frica. Se precizează ca fondurile spitalului "au fost fraudate de A. C. si acoliții săi" si ca reclamantul "ar avea unele motive temeinice sa tremure atunci când va ajunge in fata procurorilor".
Arata reclamantul ca fiecare articol si întreaga campanie, susține ca s-ar face vinovat de săvârșirea mai multor fapte penale, expres indicate de autor, respectiv luarea de mita, conflictul de interese si falsul in declarații. Acuzele sunt neechivoce, conțin trimiteri clare la faptele care ar constitui in opinia autorului infracțiuni si sunt însoțite, in mai multe rânduri, de citarea textului art. 253 c. pen. care definește infracțiunea de conflict de interese.
Se utilizează termeni care exprima clar acuzațiile aduse: "tun", "furt", "spaga", "mita", "împărțirea cașcavalului". Reclamantul arata ca a fost deja declarat vinovat de toate faptele menționate de autorul articolului, nesocotindu-se prezumția de nevinovăție.
Acuzațiile vizează inițial lipsa justificării veniturilor cu care reclamantul a achiziționat doua imobile si ulterior faptul ca veniturile reclamantului (care ar acoperi prețul imobilelor) sunt obținute nelegal, din mita luata de la firmele de prestări servicii medicale cu care spitalul are contracte.
Dintre articolele publicate, sase conțin chiar in titlu referire directa la faptele de corupție pretins săvârșite de reclamant, prin exprimări vehemente si de impact puternic toate alăturate fotografiei reclamantului.
Considera reclamantul ca exprimarea din titluri si din textele articolelor nu lasă nici un dubiu cu privire la acuzele aduse reclamantului si la vinovăția acestuia, susținută de autorul articolelor in permanenta.
Spre finalul campaniei, articolele capătă si caracter injurios inclusiv prin titlul folosit "medicul fătălău de la Spitalul P. ", dar si prin conținutul care face referire la spaima reclamantului, la faptul ca el se ascunde, la minciunile din declarația de avere.
Susține reclamantul ca articolele care au determinat prezentul demers procesual au un conținut cu un caracter profund mincinos ,abunda in informații false, plăsmuite, defăimătoare si de natura a induce in eroare opinia publica. Consecința directa a acestor articole si a perseverentei si insistentei cu care au fost publicate zi de zi este aducerea unei importante atingeri onoarei si demnității reclamantului si crearea unui imens prejudiciu adus imaginii sale publice ,prin discreditarea acestuia, prin afectarea aprecierii, stimei si respectului de care acesta se bucura in plan social si profesional. De asemenea arata reclamantul ca articolele au produs o afectare psihica deosebita a reclamantului si a familiei sale: soție, copii, rude apropiate, si chiar decesul socrului sau.
Arata reclamantul ca autorul materialului publicistic nu a verificat informațiile furnizate publicului, nu are nici un fel de suport probator si face confuzii voite in privința multora din elementele pe care le prezintă in aceste articole.
Afirma reclamantul pe lângă faptul ca se poate prevala oricând de prezumția de nevinovăție - pe care autorul articolelor a ignorat-o cu buna știința – ca poate oricând sa dovedească faptul ca toate acuzele paratului sunt nefondate si ca nu este nimic adevărat din cele menționate in articolele publicate.
Reclamantul arata ca nu a încasat sume de bani de la firmele cu care Spitalul P. are relații contractuale comerciale, veniturile sale impozabile din declarația de venituri fiind obținute din colaborări profesionale si științifice cu alte firme decât cele care au relații de acest fel cu spitalul si ca nici una dintre firmele cu care a colaborat si de la care a încasat venituri legale nu prestează servicii remunerate de Spitalul P..
De asemenea susține reclamantul ca declarația sa de avere cuprinde exclusiv situația de fapt reala la momentul întocmirii acestei declarații si ca poate justifica oricând prețul imobilelor achiziționate cu veniturile obținute de el si familia sa, venituri impozabile si impozitate.
Arata reclamantul ca articolele conțin si afirmații inexacte, deformatoare, cu privire la prețul unei ședințe de dializa, tot pentru a forma impresia unei fraude de proporții. Astfel, se menționează ca o asemenea ședința este decontata de Casa de Asigurări de Sănătate cu 5200 lei, cat timp din contractul de prestări servicii dintre CNAS si . rezulta expres ca prețul este de 110 euro (deci de peste 10 ori mai mic decât cel prezentat de autorul articolelor). Inexactitatea si exagerarea contribuie la formarea opiniei publice greșite cu privire la pretinsul jaf si pretinsa frauda adusa bugetului asigurărilor sociale, prin contribuția reclamantului.
Susține reclamantul ca se poate cu ușurința dovedi modul legal de atribuire a tuturor serviciilor furnizate Spitalului P., prin licitații publice, organizate de Casa de Asigurări de Sănătate in cadrul unor proiecte naționale . Precizează reclamantul faptul ca Spitalul CI P. nu are încheiate contracte comerciale cu nici una dintre firmele despre care autorul articolului afirma ca au dat mita reclamantului pentru atribuirea de contracte. Astfel, nu exista asemenea contracte cu firmele . SRL, ., . SRL. Relațiile contractuale ale Spitalului cu . si cu . au ca obiect exclusiv activității de studiu si cercetare, fără implicații financiare ale spitalului. Dimpotrivă, in derularea acestor contracte de studii clinice, care se desfășoară fără nici o contribuție financiara din partea spitalului, de către medici investigatori, spitalul a încasat sume substanțiale care s-au adăugat bugetului acestei instituții.
Arata reclamantul ca relațiile comerciale pe care Spitalul le are cu firmele Fresenius Medical Care România București si cu Fresenius Nephrocare România SRL se bazează pe contracte de achiziției publice pentru servicii medicale de hemodializa si dializa peritoneala, contracte încheiate intre aceste societăți si Casa Naționala de Asigurări de Sănătate si atribuite urmare a licitațiilor publice organizate de Ministerul Sănătății si CNAS. pentru Spitalul P.. Aceste contracte au fost încheiate in temeiul prevederilor OUG 150/2002 si al HG 1487/2004, precum si al Ordinelor CNAS 1346,476 2004 si_ .
Precizează reclamantul ca textele publicate sugerează in mod incorect faptul ca Fresenius Nephrocare România SRL a primit contracte de la Spitalul P. in mod nelegal si ca in realitate, licitația pentru încheierea contractului de achiziții publice a fost organizata de CNAS si Ministerul Sănătății. Pentru Spitalul CI P. Iași. aceasta licitație a fost câștigată de . SRL, susținut de Fresenius Medical Care SRL, așa cum rezulta din adresele Ministerului Sănătății comunicate Spitalului CI P..
Susține reclamantul ca ,in fapt, cu Fresenius Nephrocare Spitalul CI P. nu a încheiat decât un contract de comodat cu privire la utilizarea unor spatii absolut necesare desfășurării serviciilor medicale care constituiau obiectul contractului încheiat de aceasta societate cu CNAS. Acest contract era obligatoriu sa fie încheiat conform HCL 95/7.03.2005 si HCL 328/25.07.2005 - hotărâri prin care autoritățile publice locale au decis darea in folosința gratuita a acestor spatii, domeniu public al municipiului lași. De asemenea, cu aceeași firma, Spitalul a încheiat doar contracte prin care, contra cost, se obliga sa furnizeze acestei firme utilități necesare desfășurării activității (apa potabila, apa calda, energie, gaze, salubritate, incinerare deșeuri). In derularea acestor contracte, spitalul a încasat sume de bani, nu a plătit nici un fel de asemenea sume.
Mai mult ,arata reclamantul ca spitalul a beneficiat din colaborarea cu firmele Fresenius prin aceea ca acestea au asigurat in mod gratuit toata aparatura necesara activității de dializa din Spital, au amenajat spațiul pe care l-au folosit la standarde internaționale pe cheltuiala proprie, amenajări de care in prezent beneficiază exclusiv spitalul. De asemenea, spațiul construit ulterior de Fresenius Nephrocare in curtea Spitalului, pe un teren concesionat de Consiliul local al municipiului Iași, rămâne proprietatea municipiului Iași.
Reclamantul afirma ca performantele spitalului CI P., care nu are nici o datorie la furnizori, care s-a încadrat in bugetul primit, se datorează si colaborării cu aceste firme, colaborare care a permis, cu aportul important al specialiștilor din cadrul spitalului, sa fie salvate mii de vieți, sa fie efectuate proceduri de dializa si la alte unități spitalicești din Iași si din întreaga M.. De asemenea, spitalul P. nu are relații comerciale cu firmele . Velosan Medical amintite in articole. Dimpotrivă, in anul 2007, spitalul a fost cel care a prestat servicii de transport cu salvarea pentru pacienți ,la solicitarea ., servicii achitate spitalului ,legal, de aceasta societate, deci din care spitalul a încasat bani .
Considera reclamantul ca articolele au conținut nereal, sunt întocmite cu nerespectarea regulilor minime de deontologie jurnalistica, fără o documentare prealabila absolut necesara stabilirii gradului de veridicitate a informațiilor publicate. P. articole, reclamantul este calificat ca vinovat de săvârșirea unor fapte foarte grave de corupție si fals si se prezintă eronat si subiectiv o situație de fapt cu totul diferita de realitate cu inculcarea obligațiilor ziaristului prevăzute in art. 5 din Codul Deontologie adoptat de Clubul R. de presa, care dispune: "Se va avea in vedere respectarea principiului de nevinovăție, astfel încât nici un individ nu va fi cataloga drept infractor pana când o instanța juridica nu se va pronunța. " Codul deontologie adoptat de Convenția Organizațiilor de Media prevede: " Jurnalistul este dator sa respecte prezumția de nevinovăție."
Susține reclamantul ca este evident ca demersul publicistic al pârâților depășește limitele dreptului la libera exprimare si ale dreptului la informare, limite stabilite atât la nivel constituțional, prin art. 30 alin. 6 din Constitute, cat si la nivelul CEDO - art. 10 alin. 2 din Convenție. De asemenea, aceste limite ale dreptului la libera exprimare, drept care nu poate fi exercitat . care sa prejudicieze demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si dreptul la propria imagine, sunt pe larg reglementate in Noul cod civil (art. 70, 71, 72, 73, 75 - toate coroborate si cu art. 1391 care reglementează, in cadrul răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului nepatrimonial)
In cazul de fata, considera reclamantul ca articolele conțin mai mult decât judecăți de valoare, opinii ale jurnalistului bazate pe informațiile prezentate si conțin verdicte privind vinovăția reclamantului in săvârșirea unor fapte penale grave de corupție si fals, depășind deci cu mult limitele unei critici admisibile . Afirmațiile din articole sunt acuzații de fapt precise la adresa, creând fără îndoială cititorilor impresia ca reclamantul este vinovat si conducând la formarea opiniei publice ca faptele de care acesta este acuzat sunt stabilite deja si nu pot fi puse la îndoială.
Invoca reclamantul jurisprudența Curții in privința libertății de exprimare si a limitelor acesteia detaliata si argumentata . decizii pronunțate atât împotriva României, cat si împotriva altor state: decizia S. §i S. împotriva României din 31.01.2006; decizia Cumpana si Mazare împotriva României din 17.12.2004; decizia S. sj Parcalab împotriva României din 28.09.2004; decizia C. P. împotriva României din 29.03.2011; decizia A. împotriva României din 8.06.2010.
Considera reclamantul ca publicarea unor asemenea acuzații, in condițiile expuse echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție, condiție a răspunderii civile conform art. 1357 c. civ.
Arata reclamantul ca prin campania derulata prin publicarea acestor articole denigratoare s-au produs efecte directe asupra reputației sale profesionale si sociale si asupra demnității sale si a imaginii sale publice, de natura sa-i încalce in mod grav drepturile nepatrimoniale (dreptul la onoare, reputație, imagine si viata privata).
Reclamantul arata ca este o persoana publica, bine cunoscuta in societate in general si in domeniul in care activează, cel medical; este profesor universitar, doctor in științe medicale, preda la Universitatea de Medicina si farmacie G. T. P. Iași si este medic primar medicina interna si nefrologie, sef de secție la Clinica de Nefrologie a Spitalului C.I. P., director general al Spitalului si președinte în funcție al Societății Române de Nefrologie; membru al mai multor societăți si asociații naționale si internaționale in domeniu, autor a numeroase lucrări de referință, redactor al unor publicații de specialitate din țară si străinătate. Simpla amintire a numelui sau, afirma reclamantul, echivalează in lumea medicala cu competenta. profesionalismul, seriozitatea.
Arata reclamantul ca imaginea sa publica, recunoașterea sa națională si internațională, au fost obținute prin consum de energie, timp, munca, prin eforturi remarcabile. Influenta presei in formarea si de - formarea imaginii unei persoane este imensa, de aceea reclamantul considera ca tot ceea ce a construit prin ani de munca a fost dărâmat prin ușurința cu care pârâții au publicat informații nereale, denigratoare. defăimătoare.
Susține reclamantul ca impactul acestor articole si a campaniei in întregul ei se poate vedea si din numărul de vizualizări on line a acestor texte si din numărul comentariilor la aceste articole. Cititorilor li s-a format opinia ca afirmațiile jurnalistului sunt fapte certe. dovedite: persistenta in acuzații a dus la publicitatea sporita a articolelor. titlurile foarte vehemente conțin verdicte de vinovăție pe care cititorii le percep direct, imediat, chiar si fără a lectura întregul text.
Reclamantul arata ca nu doar a fost acuzat de săvârșirea de fapte penale de o mare gravitate, ci aceste fapte au fost prezentate ca si dovedite si evidente s-a pus la îndoială cinstea si probitatea sa s-a negat calitatea sa ca om si ca manager, a fost prezentat ca un cap al unei rețele criminale organizate care fraudează bugetul spitalului si al casei de asigurări. Afirmațiile la adresa reclamantului sunt calomnioase si vexatorii si au produs reclamantului un prejudiciu moral, afectându-i demnitatea, onoarea, reputația, prestigiul profesional si moral de care se bucura in societate si in profesie si dreptul la propria imagine, discreditându-l in fata opiniei publice. Impactul articolelor asupra publicului cititor se poate aprecia si verificând numărul de vizualizări ale acestor articole on line si conținutul agresiv al comentariilor postate pe site-ul www.bzi.ro. comentarii provocate de afirmațiile mincinoase din aceste articole.
Arata reclamantul ca prejudiciul suferit a fost si de ordin moral, afectându-l atât pe el cat si pe membrii familiei sale, soția si copiii - care au avut de înfruntat disprețul celor din jur, suspiciunea acestora, vorbele de ocara toate pornind de la afirmațiile mincinoase din articolele publicate. Socrul reclamantului, bolnav de diabet, a fost profund afectat si îndurerat de cele publicate si a suferit un atac care a dus la decesul sau la data de 19.02.2012, imediat după desfășurarea campaniei de presa.
Considera reclamantul relativ la cuantumul despăgubirilor ca trebuie sa fie unul serios, care sa acopere in mod just, echitabil si echilibrat prejudiciul cauzat, având in vedere gravitatea afirmațiilor făcute de parat printr-un mijloc de informare in masa, calitatea paratului de jurnalist, de formator de opinie, care ar presupune o respectare riguroasa a principiilor de etica si deontologie profesionala.
In drept ,invoca art. 1349 si urm c. civ., art. 1357 si urm. c. civ., art. 253 alin. 3 si 4, art. 1373 si urm c civ.
Instanța a constatat la termenul din 13.06.2012 cererea formulată de reclamant ca fiind scutită de plata taxei de timbru ,.în temeiul art. 15 lit. f din Legea 146/1997.
La termenul din 12.09.2012 reclamantul, prin avocat a solicitat citarea pârâtei persoană juridică prin administratorul judiciar ,Casa de Insolvență M. IPURL ,ca urmare a pronunțării încheierii din data de 11.06.2012 în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București.
Pârâții nu au formulat întâmpinare
Pârâtul M. C., prin avocat ,in ședința din 12.09.2012 a invocat excepția de necompetență funcțională a Secției I civilă.
Pârâta persoană juridică, prin administrator judiciar, a primit termen în cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă prin semnarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (filele 362 și 368 dosar) pentru termenul din 10.10.2012.
La termenul din 10.10.2012 Casa de Insolvență M. IPURL Iași în calitate de administrator judiciar al pârâtei S.C. „D. P. I.” S.R.L. a formulat cerere de suspendare a judecății cauzei ,în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 invocând deschiderea procedurii insolvenței.
La termenul din 10.10.2012 instanța a respins cererea de suspendare formulată de Casa de Insolvență IPURL Iași ,în calitate de administrator judiciar al paratei având în vedere că nu sunt îndeplinite premisele instituite de art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât nu există în prezenta cauză o creanță care să poată fi înscrisă pe tabelul de creanță al debitoarei iar prin suspendarea cauzei pe o perioadă de timp nedeterminată s-ar încălca liberul acces la justiție al reclamantului, drept garantat constituțional.
La termenul din 10.10.2012 instanța a respins excepția de necompetență funcțională a Secției I civilă având în vedere pretențiile concrete deduse judecății și temeiul de drept ale cererii formulate de reclamant ce vizează răspunderea civilă delictuală.
Instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri, proba testimonială (fila 380 dosar) și interogatoriul pârâtului iar la solicitarea pârâtului C. M. s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului (filele 378-379 dosar).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată cererea formulată de reclamant ca fiind în parte întemeiată motivat de considerentele ce succed.
În fapt, Tribunalul reține că in perioada 31.01._12 in cotidianul “Buna Ziua Iasi “au fost publicate o . 9 articole semnate de paratul C. M., toate avand ca subiect presupuse fapte de coruptie ale reclamantului. Sapte dintre aceste articole sunt insotite si de fotografia reclamantului.
Titlurile articolelor publicate in perioada 31.01._12 in cotidianul “Buna Ziua Iasi “ sunt urmatoarele:
-„AICI SE ASCUND SPAGILE DE LA SPITALUL P." insotit de fotografia reclamantului ( publicat la data de 31.01.2012);
-„AGENTIA DE INTEGRITATE DESCINDE LA SPITALUL P." insotit de fotografia reclamantului (publicat la data de 1.02.2012) ;
- “PRIVATIZARE CU SPAGA LA SPITALUL P." insotit de fotografia reclamantului (publicat la data de 2.02.2012) ;
-“INCREDIBIL: 500.000 DE EURO GASITI IN BUZUNARUL DIRECTORULUI SPITALULUI P." insotit de fotografia reclamantului (publicat la data de 6.02.2012);
-”CAPUSELE CORUPTE DE LA SPITALUL P.: AFACEREA VELOSAN" insotit de fotografia reclamantului (publicat la data de 7.02.2012);
-"CEA MAI M. SPAGA LUATA VREODATA LA IASI: 78 DE MILIARDE" alaturat imaginii reclamantului (publicat la data de 9.02.2012);
-"MEDICUL FATALAU DE LA SPITALUL P." insotit de fotografia reclamantului (publicat la data de 10.02.2012)
-"SECRETARUL DE STAT V. C.: NU MA INTERESEAZA CE SE ÎNTAMPLA LA SPITALUL P."( publicat la data de 11.02.2012 );
- "AVOCAT PLATIT DIN B. PUBLICI SA-L SCAPE DE DNA PE UN DIRECTOR”( publicat la data de 13.02.2012)
In esenta ,Tribunalul reține ca acuzatiile aduse reclamantului ,prin articolele anterior mentionate, vizeza lipsa justificarii veniturilor cu care reclamantul ar fi achiziponat doua imobile si faptul ca veniturile reclamantului sunt obtinute nelegal, din “mita” luata de la firmele de prestari servicii medicale cu care spitalul are incheiate contracte ,ce ar fi fost incheiate prin eludarea prevederilor legale.
Instanța consideră că nu se impune redarea strictă a conținutului fiecărui articol, maniera de exprimare ziaristică oglindită si în titlurile celor noua articole, ce a fost redata în motivarea cererii de chemare în judecată, fiind cea cuprinsa, in fapt, în articole. Situația de fapt pe care Tribunalul are a o sancționa, este cea susținută de reclamant ( relativ la cuprinsul articolelor )și necontestată de pârâți.
In drept, Tribunalul reține că raportul juridic litigios urmează a fi dezlegat în raport cu prevederile Noului Cod civil ,intrat în vigoare la 01.10.2011, întrucât art. 103 din Legea 71/2011 prevede că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală invocată ca temei al cererii deduse judecății ) este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite.
Ori faptele pretinse a avea caracter ilicit au fost săvârșite după data intrării în vigoare a Noului Cod civil,respectiv la datele 31.01.2012, 01.02.2012, 02.02.2012, 06.02.2012, 07.02.2012, 09.02.2012 ,10.02.2012, 11.02.2012, 13.02.2012 (data publicării fiecărui articol in cotidianul” BUNA ZIUA IASI „)
Pentru a se angaja răspunderea pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
Pentru angajarea răspunderii pentru fapta altuia, respectiv a comitentului pentru fapta prepusului său, mai este necesară întrunirea și a altor două condiții, respectiv existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei prejudiciabile în funcția încredințată .
Tribunalul constata ca art. 1.357 Noul Cod civil prevede:” Cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârșitã cu vinovãție, este obligat sã îl repare. Autorul prejudiciului rãspunde pentru cea mai ușoarã culpã”
De asemenea ,art. 1.373 Noul Cod civil prevede:” Comitentul este obligat sã repare prejudiciul cauzat de prepușii sãi ori de câte ori fapta sãvârșitã de aceștia are legãturã cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.”
Tribunalul reține că ,alături de dispozițiile Codului civil urmează a fi avute în vedere, în analiza caracterului ilicit al faptei pârâților și dispozițiile Constituției, ale Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precum si dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului ,ce fac parte din dreptul intern, potrivit art. 11 din Constituție.
Tribunalul va analiza în ce măsură libertatea de exprimare a ziaristului, respectiv a paratului M. C. și de informare a publicului, garantată de art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, de art. 30 din Constituție si de art .70 Cod Civil, vine în contradicție cu dreptul la viata privata si de familie garantat de art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, de art 26 din Constituție si de art. 71 si urm . Cod Civil.
Constituția României reglementează în articolul 30, incluzându-l în categoria drepturilor fundamentale, dreptul la liberă exprimare, enunțând atributele esențiale ale libertății de exprimare și limitele exercitării acestui drept; printre limitele exercitării, fiind prevăzute protecția demnității, a onoarei, a vieții particulare a persoanei și a dreptului la propria imagine.
Conform art. 30 alin. 6) din Constituția României:" libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”.
Răspunderea civila pentru informația sau pentru creația adusa la cunoștința publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului demultiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii, potrivit art. 30 alin 8 din Constituție.
Articolul 31 alin 1 din Constituție prevede, de asemenea, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, drept care nu poate fi îngrădit.
În același timp ,insă, aliniatul 4 al articolului 31 dispune că mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corectă a opiniei publice .
Art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si a protocoalelor adiționale la aceasta convenție, ratificata de România prin Legea nr.30/1994 prevede:
„ 1.Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice si fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri si responsabilități poate fi supusă unor formalități,condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, integritatea teritoriala sau siguranța publică, apărarea ordinii si prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea si imparțialitatea puterii judecătorești."
Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale și jurisprudența acesteia au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Tribunalul notează că in cauza Observer și Guardian versus Marea Britanie( 26 noiembrie 1991,_/88) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 10 acoperă nu numai informațiile și ideile favorabile cuiva sau considerate drept inofensive ori indiferente, ci și acelea care lezează, șochează sau irită.
Libertatea de exprimare constituie fundamentul esențial al unei societăți democratice și condiția esențială de progres a acesteia. Sub rezerva clauzei justificative din paragraful 2, Curtea a considerat că ea acoperă nu numai informațiile și ideile favorabile cuiva sau considerate drept inofensive ori indiferente, ci și acelea care lezează, șochează sau irită. D. astfel se poate descoperi și proteja pluralismul, toleranța și spiritul de deschidere fără de care nu există o societate democratică.
Aceste principii prezintă o importanță specială pentru presă si vor fi avute in vedere de Tribunal la stabilirea întinderii răspunderii civile delictuale a pârâților. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că presa trebuie sa-si poată exercita rolul său indispensabil de „câine de pază” al democrației.
Insa, Tribunalul notează ca ,in mod constant in jurisprudența C.E.D.O s-a statuat ca deși presei îi revine sarcina de a comunica informații și idei cu privire la chestiunile de interes public, ce corespunde dreptului publicului de a primi astfel de informații,se admite că presa nu trebuie să depășească anumite limite.
Tribunalul este ținut ,din perspectiva art. 75 Cod Civil si a jurisprudenței C.E.D.O. a analiza dacă: ingerința în dreptul la liberă exprimare al pârâtului este prevăzută de o lege accesibilă și previzibilă, urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate democratică și dacă îndeplinește condiția proporționalității.
De asemenea se impune analizei, tipul de discurs, calitatea părților, persoana lezată, calitatea reclamantului de persoană publică și natura alegațiilor făcute, pentru a stabili dacă acestea reprezintă judecăți de valoare sau dacă prin intermediul afirmațiilor făcute ziaristul a imputat fapte .
În practica sa, Curtea face distincția între fapte și judecăți de valoare si statuează ca primele se pot dovedi, insa următoarele nu-și pot demonstra exactitatea. Pentru judecățile de valoare, această cerință este irealizabilă și aduce atingere libertății de opinie element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (cf. cauzei Lingens citată anterior, pag. 28, paragraful 46 și I. împotriva României, decizie, nr._/03 ,8 septembrie 2005).
Curtea a statuat ca faptul de a acuza anumite persoane implică obligația de a furniza o bază reală suficientă și că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală (cauza C. și M. împotriva României - hotărârea din 17.12.2004).
Tribunalul retine, in cauza, ca ansamblul probelor administrate relevă exercitarea dreptului pârâtului la liberă exprimare în mod abuziv .
În speța de față, jurnalistul pârât M. C. l-a plasat pe reclamant, fără să existe un suport real factual, în postura de infractor vinovat de săvârșirea unor fapte penale grave expres indicate de autor, respectiv luare de mita, conflict de interese, fals in declarații.
Aceste afirmații, care privesc fapte (iar nu judecăți de valoare) au o gravitate extremă, afectând reputația reclamantului, prin crearea unei imagini eronate în ochii publicului și, prin urmare, ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală precisă, fiabilă, solidă. Ori, o astfel de bază factuală nu a fost dovedită să existe în cauză, ceea ce conduce la concluzia ca jurnalistul pârât a construit afirmații lipsite de suport probator, cu intenție calomnioasă la adresa reclamantului. Astfel, paratul a probat doar faptul ca reclamantul a fost sancționat contravențional la 19.10.2012, cu 500 lei amenda pentru nedepunerea declarației de avere după data începerii activității de sef de secție ( înscris depus la fila 404 dosar) si faptul ca se afla in prezent ,in faza actelor premergătoare o ancheta demarata de D.N.A Serviciul Teritorial, la Spitalul C.I. P. insa informațiile nu sunt publice in acest stadiu al cercetărilor, potrivit adresei nr. 27/VIII/3/2013 (înscris depus la fila 403 dosar).
Dacă unele exagerări sunt permise ziariștilor, mai ales în exprimarea unor judecăți de valoare, iar anumite accente ale articolelor publicate in luna februarie 2012 cu privire la persoana reclamantului ar putea fi încadrate în categoria unor astfel de exagerări permise, nu același lucru se poate retine despre afirmarea unor fapte, prezentate ca fiind certe și care nu sunt dovedite.
Tribunalul notează ca articolele incriminate conțineau atât judecăți de valoare dar si afirmații directe ,privind fapte penale grave, intenționându-se să se transmită opiniei publice un mesaj neechivoc și anume că a reclamantul a folosit banii publici in interes personal ,ca a săvârșit infracțiunile de luare de mita, fals in declarații, conflict de interese . Exprimarea din titluri si din textele articolelor nu lasa cititorului nici un dubiu cu privire la acuzele aduse reclamantului si la vinovatia acestuia, sustinuta de autorul articolelor .
Deși au existat 9 articole diferite aceste au fost publicate . ,de 14 zile ,afirmațiile în litigiu înscriindu-se în cadrul aceleiași dezbateri pornindu-se de la întrebări retorice si ajungând pana la acuzații calomnioase, defăimătoare si chiar la injurii.
Tribunalul notează ca afirmațiile extrem de grave, de serioase vizându-l pe reclamant impuneau diligențe speciale din partea autorului articolelor, în a verifica adevărul declarațiilor factuale.
În plus, Tribunalul notează ca specificul cotidianului BUNA ZIUA IASI este de informare, nu de pamflet, publicul având expectanța justificata ca informațiile cuprinse in acesta sa fie conforme cu realitatea, sa exprime adevărul .
P. urmare, Tribunalul nu considera că se poate retine, in cazul întregului conținut al articolelor incriminate, recurgerea la doza de exagerare sau de provocare a cărei folosire este permisă în cadrul exercitării libertății jurnalistice . In speță Tribunalul consideră că afirmațiile ziaristului au depășit limitele acceptabile, si că nu exista un raport de proporționalitate rezonabil între interesele concurente implicate.
În aceste condiții ,articolele respective s-au constituit într-o campanie de defăimare a reclamantului, care nu este protejată de dreptul constituțional la libertatea de exprimare, respectiv informare prin presă și nici de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
P. urmare ,fapta pârâtului este ilicită fiind săvârșită în exercitarea abuziva a dreptului subiectiv la liberă exprimare garantat de art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
Tribunalul constată că exercitarea libertății de exprimare a pârâtului M. C. a depășit ,în contextul dat limitele criticii admisibile și că solicitarea reclamantului de sancționare a conduitei pârâtului reprezintă o ingerință proporțională într-o societate democratică.
Tribunalul constata din ansamblul probator administrat ca reclamantului i s-a adus un prejudiciu moral constând în lezarea onoarei, demnității, reputației, suferințe de ordin psihic și atingeri ale vieții private, fiindu-i știrbită imaginea la locul de muncă, in mediul profesional, în familie și în general, în societate.
Instanța retine ca desfășurarea vieții într-un cadru social implică o . relații cu semenii, bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează în domeniul legăturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni. P. urmare, agresarea acestor legături prin difuzarea, de către pârâți a unor date denigratoare privind persoana reclamantului, a desfigurat imaginea socială a acestuia .
Cât privește echivalentul valoric al daunelor morale se reține că acestea nu sunt susceptibile de comensurare bănească, obiectul prejudiciului, dreptul subiectiv vătămat fiind o valoare inestimabilă.
În doctrina și practica juridică s-a statuat, în mod constant, însă că imposibilitatea evaluării în bani a prejudiciului moral nu implică și imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare.
Aprecierea prejudiciului moral se va face în cauză după criterii nepatrimoniale proprii naturii prejudiciului cum ar fi: importanța valorilor morale lezate, durata și intensitatea durerilor psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral.
În aprecierea importanței valorilor morale lezate, tribunalul are în vedere statutul social al reclamantului, reputația acestuia întrucât intensitatea prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată ,de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana lezată, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării .
Noțiunea de viață privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane cum ar fi numele său, fotografia sa, integritatea sa fizică și morală ; garanția oferită de art. 8 din Convenție este destinată în principal să asigure dezvoltarea, fără ingerințe din afară,a personalității fiecărui individ în relațiile cu semenii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca există o zonă de interacțiune între individ și terți care, chiar și într-un context public, poate aparține « vieții private » (a se vedea Von Hannover împotriva Germaniei nr._/00, paragraful 50).
Curtea a concluzionat că publicarea unei fotografii interferează cu viața privată a unei persoane chiar dacă această persoană este una publică (Schüssel împotriva Austriei (decizie nr._/98, 21 februarie 2002 și Von Hennover, paragraful 53).
De asemenea, în cauza Pfeifer împotriva Austriei (nr._/03, paragraful 35, 15 noiembrie 2007), Curtea a considerat că reputația unei persoane reprezintă o parte din identitatea sa personală și fizică, care privesc viața sa, inclusiv în cadrul unei critici în contextul unei dezbateri publice.
Relevant in cauza este faptul ca reclamantul este profesor universitar, doctor in stiinte medicale, preda la Universitatea de Medicina si Farmacie G. T. P. Iasi, este medic primar medicina interna si nefrologie, sef de sectie la Clinica de Nefrologie a Spitalului C.I. P., director general al Spitalului si presedinte in functie al Societatii Romane de Nefrologie.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la filele 99-164 (curriculum –vitae)instanta retine ca reclamantul este o personalitate in domeniul medicinii si nefrologiei, fiind recunoscut in comunitatea stiintifica pe plan national si international, este membru fondator al Fundatiei Salvati Rinichiul, membru fondator al Fundatiei Romane a Rinichiului ,membru al mai multor societati si asociatii nationale si internationale in domeniu, membru al Academiei Oamenilor de Stiinta,
Reclamantul este autor a 327 de lucrari de specialitate publicate in tara si in strainatate, autor de monografii, tratate, cursuri universitare, redactor al unor publicatii de specialitate din tara si strainatate, participant la programe de cercetare in nefrologie.
Ansamblul probator administrat in cauza releva faptul ca numele reclamantului era asociat, la data publicarii articolelor ,cu competenta si profesionalismul in lumea medicala.
Tribunalul reține, din declarația martorei, audiata la solicitarea reclamantului (fila 380 dosar) - colega de serviciu si prietena de familie a acestuia - ca articolele de presa incriminate au apărut in perioada alegerilor pentru funcția de rector al U.M.F., vehiculându-se si ideea unei posibile candidaturi a reclamantului. Martora a relatat ca articolele publicate la începutul anului 2012 in cotidianul „BUNA ZIUA IASI „ au avut un efect devastator asupra reclamantului si familiei sale, copiii săi fiind supuși presiunii mediatice si nevoiți a da justificări, fiind interpelați de profesori la școala, au generat o stare de depresie reclamantului, perturbându-i relaționarea interumana si activitatea profesionala, reclamantul evitând sa mai comunice cu prietenii si refuzând participarea la congrese internaționale deși avea invitații oficiale ,adresate in virtutea calităților profesionale, motivat de teama ca ecourile afirmațiilor denigratoare ar fi fost percepute si in mediul internațional .
Starea de tensiune psihica generata de articole a determinat retragerea reclamantului, prin demisie, in cursul lunii aprilie 2012,din funcția de manager al Spitalului P. .
De asemenea ,martora a relatat ca socrul reclamantului a fost grav afectat de afirmațiile cuprinse in articolele de presa din luna februarie 2012 si a suferit un stop cardio-respirator ce a condus,in final chiar la deces ,in aceeași luna.
Tribunalul retine ca art 253 Cod civil reglementează mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale, ce vor fi avute in vedere si in prezenta cauza ,dispunând:
„1) Persoana fizicã ale cãrei drepturi nepatrimoniale au fost încãlcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea sãvârșirii faptei ilicite, dacã aceasta este iminentã;
b) încetarea încãlcãrii și interzicerea pentru viitor, dacã aceasta dureazã încã;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei sãvârșite, dacã tulburarea pe care a produs-o subzistã.
(2) P. excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încãlcãrii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. b) și c)
(3) Totodatã, cel care a suferit o încãlcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței sã îl oblige pe autorul faptei sã îndeplineascã orice mãsuri socotite necesare de cãtre instanțã spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotãrârii de condamnare;
b) orice alte mãsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat
(4) De asemenea, persoana prejudiciatã poate cere despãgubiri sau, dupã caz, o reparație patrimonialã pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacã vãtãmarea este imputabilã autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive”
In aplicarea dispoziției legale anterior mentionate ,vor fi obligați pârâții la publicarea, pe cheltuială proprie, în ediția tipărită și în ediția on-line a ziarului „ Bună Ziua Iași” a prezentei hotărâri.
Tribunalul retine că articolele publicate și-au produs efectele în urmă cu o perioada îndelungata iar publicarea prezentei hotărâri, după trecerea unei astfel de perioade de timp, nu se mai poate constitui într-o reparație integrală a prejudiciului moral suferit. P. urmare, tribunalul apreciază că acest prejudiciu este susceptibil și de o reparație pecuniară, în completarea celei anterior menționate,
În considerarea celor anterior expuse Tribunalul constată ca fiind echitabil a-i acorda reclamantului daune morale în sumă 4000 lei, cererea reclamantului privind acordarea sumei totale 1 000 000 lei ,daune morale fiind apreciată de instanță a constitui un izvor de îmbogățire fără just temei.
La stabilirea cuantumului despăgubirii Tribunalul are in vedere si jurisprudența CEDO ce statuează ca limitele criticii admisibile sunt mai ample față de o persoana publica, vizata în această calitate decât față de un simplu particular: spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale atât din partea ziariștilor cât și din partea masei de cetățeni ; în consecință, trebuie să arate o toleranță mai mare (a se vedea Feldek împotriva Slovaciei, nr._/95, paragraful 74). In plus ,in cauza Observer și Guardian versus Marea Britanie, 26 noiembrie 1991,_/88 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 10 acoperă nu numai informațiile și ideile favorabile cuiva sau considerate drept inofensive ori indiferente, ci și acelea care lezează, șochează sau irită.
Cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul M. C. si cu comitentul acestuia S. C. D. P. I. S.R. L București, prin administrator judiciar Casa de Insolvență M. IPURL Iași, urmează, în consecință, a fi admisa in parte . Tribunalul reține din cuprinsul textului art. 1373 C. civ. că pentru angajarea răspunderii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun, și anume: raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent. In cauza dedusa judecații aceste condiții sunt îndeplinite. Pârâta, persoana juridica, în calitate de editor al ziarului “Buna Ziua Iasi” nu a contestat nici existența raportului de prepușenie între aceasta și numitul C. M. și nici săvârșirea de către acesta a faptei în funcția încredințată.
Fiind întrunite în speță elementele răspunderii civile delictuale ,reglementate potrivit art. 1357, 1358 si art. 1373 alin 1 si 2, 1382 Cod civil, pârâții vor fi obligați, in solidar, la plata daunelor morale către reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, respectiv 500 lei onorariu de avocat ce a fost redus, potrivit art. 274 alin . 3 Cod procedură civilă.
Tribunalul notează că textul art. 274 alin 3 C .pr. civ. a fost supus controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că acesta nu contravine Constituției.
În acest sens, prin decizia 401/14.07.2005 și decizia nr. 493/ 29.05.2007 Curtea Constituționala a reținut că „nimic nu interzice, in absenta unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativa este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil.
Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț in raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În sensul celor arătate este si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute, insa in limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. A. C., domiciliat în Iași .. 5, ., etaj 3, apartament 9, cu domiciliul procedural ales la Societatea de avocați „ Av. N. M. - Av. O. C.”, în Iași .. 35, ., apartament 2, în contradictoriu cu pârâții M. C. cu domiciliu indicat la redacția ziarului Bună Ziua Iași, în Iași . și . S.R.L. București, prin administrator judiciar Casa de Insolvență M. IPURL Iași, cu sediul în municipiul Iași .. 13, .. 3A, mezanin.
Obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 4.000 lei, daune morale, către reclamant.
Obligă pârâții la publicarea, pe cheltuială proprie, în ediția tipărită și în ediția on-line a ziarului „ Bună Ziua Iași” a prezentei hotărâri.
Obligă pârâții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus).
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11. 04. 2013.
Președinte, Grefier,
P. E. C. B. I.
Red. P.C.
Tehn. A.G.
5 ex./29.11.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 932/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
