Uzucapiune. Decizia nr. 585/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 585/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Mai 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător - M. A.
Judecător - M. S.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 585/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent I. V. P. D. B. A., recurent J. D., recurent J. M., recurent J. P., recurent B. M., recurent M. P., recurent M. I., recurent I. M., recurent M. E., recurent I. V. P. D. M. M. și pe intimat B. L., intimat M. IAȘI - U. A. T., intimat C. L. AL M. IAȘI, intimat INSTITUȚIA P. M. IAȘI, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul J. dan, avocat N. O. pentru toți recurenții din prezenta cauză ,lipsă fiind intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța având în vedere data decesului intimatei B. L., respectiv 10 iunie 2013, faptul ca sentința recurata a fost pronunțata la data de 7 iulie 2014, in contradictoriu cu o persoana decedata, invoca din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei B. L..
Avocat N., având cuvântul, față de aceasta situație constata de instanța de control, pune concluzii de admitere a excepției și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocata.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 9626/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
S-a respins acțiunea formulată de reclamantii J. D., J. M., J. P., B. M., M. P., M. I., I. M., M. E., B. L., I. V., toți cu domiciliu procedural ales în Iași, ..24, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții M. Iași - U. A. T., C. L. al M. Iași, Instituția P. M. Iași toți cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, jud. Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive – aceasta este calificată ca fiind o simplă apărare și nu o veritabilă excepție, dat fiind motivele de fapt ce o susțin, și, ca atare, asupra sa instanța se pronunță exclusiv prin considerente, in sensul respingerii sale ca fiind nefondată, in raport cu argumentul susținut „calitatea pasivă nu o poate avea decat adevăratul proprietar” – pentru că, așa cum se arată ulterior in intampinare „…din suprafața de 500 mp a fost expropriată suprafața de teren de 392, ramanand 108 mp… in proprietatea autorilor reclamantilor”.
Cu privire la fondul pricinii, – Potrivit Ordinului 539/2010 și a D.C. 7246/2011 – desființate in calea de atac – s-a respins acțiunea reclamantului J. D. prin care acesta a solicitat anularea ordinului Prefectului nr. 539/2010 prin care s-a respins cererea de reconstituire a suprafeței de 400 mp situată in Iași, .. 100.
- Potrivit Decretului nr. 932/1967 s-a expropriat autorul reclamantilor pentru suprafața de 392 mp, din care 77 mp teren construit.
- Cercetată din această perspectivă, corelarea dispozițiilor art. 36, alin. 5 din Legea 18/91 cu art. 8 Legea 10/2001, este imperios necesară, dat fiind categoria de teren ce face obiectul judecății și regimul său juridic, stabilit in raport cu dispozițiile legilor speciale – de fond funciar și legea 10/2001.
- Astfel, terenurile ce trebuie și pot fi avute in vedere cu titlu de restituire potențială in natură sunt cele din intravilanul localității, ce intră sub incidența procedurii prevăzute de lege – legea 10/2001 – dacă terenul este disponibil.
Terenurile cu sau fără construcții, preluate cu titlu valabil de stat –cum este și situația in speță – fac obiectul de reglementare al dispozițiilor art. 36 alin .5 din Legea 18/1991 – or, asupra acestui aspect s-a pronunțat instanța de control judiciar – Tribunalul Iași – in sensul menținerii ca valabil a Ordinului Prefectului nr. 539/2010.
Admisibilitatea unei acțiuni în constatare a uzucapiuni, presupune indeplinirea cumulativă a unor cerințe imperative legale- onerative - privitoare la calitatea pasivă – dar și prohibitive referitoare la inexistența unei posesii utile in favoarea statului – prev. de art. 645 Cod Civil- pentru că Decretul 932/1967 se referă la bunurile preluate abuziv inainte de 1 iulie 1960.
În condițiile in care, in speță, există prezumția absolută de adevăr judiciar conținută în decizia de respingere a acțiunii introduse impotriva Ordinului de respingere a cererii de reconstituire, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate – pe calea uzucapiunii – devine inadmisibilă, pentru considerentul referitor la caracterul său de subsidiaritate in raport cu acțiunea principală stabilită pe procedura specială – reglementată de legea 18/1991 referitore la reconstituirea sau/și constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care este o acțiunea în realizarea dreptului.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea va fi respinsă, cu efectul derivat din principiul opozabilității hotararilor judecatorești pronunțate in raport cu toate părțile implicate de jure in raporturile juridice ce fac obiectul cercetării judecătorești: raporturile de drept civil și raporturile juridice de drept funciar, această soluție derivand și din coroborarea înscrisurilor depuse cu raportul de expertiză care concluzionează că „suprafața de 108 mp apare ca fiind transferată prin moștenire – această suprafață este egală cu diferența dintre suprafața declarată de M.M. și suprafața expropriată prin decizia… și se află in proprietatea reclamantilor nu poate fi uzucapată”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. A. și M. M. (în calitate de moștenitoare a defunctei I. V.), J. D., J. M., J. P., B. M., M. P., M. I., I. M., M. E. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C. motivat de următoarele aspecte:
Autorul reclamanților, M. M., a avut în proprietate, conform actului de partaj voluntar autentificat la data de 06.11.1937, suprafața de 700 mp teren situată în Iași, .. 100. Expertiza efectuată într-o cauză ce viza valorificarea dreptului de proprietate al reclamanților în procedura fundului funciar a dovedit că, în realitate, prin suprapunerea planurilor vechi, suprafața pe care o avea în stăpânire autorul reclamanților era de 826 mp. Acest fapt este probat de lucrarea tehnică ce precizează lipsit de orice echivoc că „vechiul amplasament” este de 826 mp, „identificat în baza Planului Cadastral ediție 1963” și are următoarele vecinătăți: „la nord-. sud – proprietatea U., la est – B. T. și E. și la vest – F. A.”.
Faptul că în 1952, în urma unui recensământ al proprietăților autorul reclamanților se declara proprietar doar pe 500 mp teren este doar o chestiune pur formală, la acel moment M. M. stăpânind aceeași 826 mp, cu vecinii și delimitările inserate în actul din 1937.
Tot pur formală este și mențiunea exproprierii celor 392 mp, realizată în baza Decretului 932/1967 și care se presupune a fi fost făcută din totalul declarat de 500 mp, în condițiile în care, la acel moment s-a realizat o nouă împrejmuire în limitele căreia, din 1967 și până la data prezentei încheieri se regăsește suprafața de 527 mp, așa cum o constată și expertiza tehnică M., depusă la dosarul cauzei.
În condițiile în care certificatul de moștenitor emis pe numele M. M. apare menționată, în egală măsură formal, suprafața de 108 mp, reclamanții au formulat cererea cu care a fost investită Judecătoria Iași, a cărei admitere o solicită, prin coroborarea înscrisurilor depuse cu probatoriile administrate în cauză.
Astfel, lipsită de orice echivoc în ceea ce privește dovada posesiei suprafeței de teren, posesie continuă, netulburată și sub nume de proprietar, este chiar declarația martorei audiată la termenul din 07.04.2014. cu aceeași ocazie, C. G. a menționat că are cunoștință despre limitele de proprietate ale fondului reclamanților începând cu anul 1945, când au devenit vecini. Că limitele acelei proprietăți, cu amendamentele legate de construirea blocurilor ( ce a afectat o parte din spate a suprafeței lui M. M.), au rămas neschimbate, în limitele aceleiași îngrădituri și că reclamanții, până în prezent, nu au fost tulburați de nicio altă persoană.
În ceea ce privește identificarea actuală a suprafeței, trebuie să se dea eficiență raportului de expertiză topocadastrală întocmit în cauză, ce evidențiază, cu contur roz (fuchsia), între punctele 10-12-18-22-21-25-26-37-36-35, suprafața ce reprezintă curtea imobilelor familiei M., în suprafața totală de 536 mp teren. În condițiile în care suprafața de 108 mp din acest total este menționată de certificatul de moștenitor indicat anterior, apare evident faptul că cererea în constatarea prescripției achizitive urmează a fi admisă doar pentru diferența de 428 mp teren, în limitele precizate de acest raport de expertiză, cu urmează a face parte integrantă din sentința ce va fi pronunțată, au susținut recurenții.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
S-au depus înscrisuri în recurs.
La termenul din 12.05.2015, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință pentru reclamanta B. L. decedată la data de 10.06.2013, punând-o în discuția părților în condiții de procedură legal îndeplinită.
Analizând cu prioritate conform art. 248 C. excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu, instanța reține că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta B. L. a decedat la data de 10.06.2013, astfel cum reiese din certificatul de deces depus în copie în faza procesuală a recursului, fila 32 doar.
Sentința primei instanțe nr. 9626 s-a pronunțat la data de 07.07.2014, în contradictoriu cu o persoană care la acea dată nu mai avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedată anterior pronunțării sentinței, dar ulterior introducerii cererii pe rolul instanței, fiind incidente disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 C..
În aceste condiții, tribunalul reține că în cauză sunt incidente disp. art. 304 ind. 1 C., coroborat cu disp. art. 312 alin. 5 și 6 ind. 1 C., impunându-se admiterea excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei B. L., admiterea recursului formulat de recurenții B. A. și M. M. (în calitate de moștenitoare a defunctei I. V.), J. D., J. M., J. P., B. M., M. P., M. I., I. M., M. E., împotriva sentinței civile nr. 9626/07.07.2014 pronunțata de Judecătoria Iasi, sentință pe care o va casa în tot. Va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va reanaliza susținerile părților, inclusiv aspectele invocate în cererea de recurs, ce țin de fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei B. L..
Admite recursul formulat de recurenții B. A. și M. M. (în calitate de moștenitoare a defunctei I. V.), J. D., J. M., J. P., B. M., M. P., M. I., I. M., M. E., împotriva sentinței civile nr. 9626/07.07.2014 pronunțata de Judecătoria Iasi, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronuntata în sedință publică, azi, 12.05.2015.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. jud. S.M./tehnored. IFL
2 ex./29.05.2015
Jud. fond: B. Ș.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 589/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 828/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
