Pretenţii. Decizia nr. 922/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 922/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 922/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
Președinte – M. M.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 922
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul P. C. împotriva Sentinței civile nr. 7995/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată A. DE L. PT 1A P. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,13.11.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 7995/04.06.2014, Judecătoria Iasi a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de locatari PT 1 P. V. în contradictoriu cu pârâtul P. C. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9472,94 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2011 - septembrie 2013 și suma de 5778,09 lei cu titlu de penalități pentru aceeași perioadă. Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut urmpătoarele aspecte:
„Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru, reclamanta Asociația de locatari PT1 A P. V. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâtului la:
- plata sumei de 9472,94 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2011 - septembrie 2013;
- plata sumei de 5778,09 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata aferentă aceleași perioade.
- Plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta arată că pârât figurează în evidențele sale cu debitul sus menționat și că refuză să-l achite .
In dovedirea acțiunii au depus înscrisuri.
De asemenea, a depus procesele verbale din 14.12.2011, 6.12.2012 și 6.03.2013 prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât perceperea de penalități de întârziere în cazul în care cheltuielile de întreținere nu sunt achitate la scadență.
Pârâtul nu a depus întâmpinare,dar a susținut prin apărător că începând cu anul 2010 ( luna august) locuiește in Italia și a depus copia cărții de identitate.
Acesta nu a făcut dovada că a solicitat scăderea sa de la cheltuielile de intreținere.
Din fișa debitului prezentată de reclamantă rezultă că pârâtul figurează în evidențele acesteia cu sumele menționate în cererea de chemare în judecată
Acțiunea formulată este întemeiată și urmează a fi admisă potrivit dispozițiilor art. 25 din HG 1588/2007 și art. 49 și 50 din Legea 230/2007, instanța urmând a dispune obligarea pârâtul la plata sumei de 9472,94 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2011 – septembrie 2013 și la plata sumei de 5778,09 lei cu titlu de penalități pentru aceeași perioadă.
In temeiul art. 453 C.pr.civ. obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. C., care solicită admiterea apelului si modificarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac formulate, apelantul învederează că niciuna din listele de plata depuse de reclamanta nu este emisă pe numele pârâtului. Listele de plată au valoarea juridică a unor facturi, astfel cum reiese din Ordinul 1969/2007 al Ministrului Economiei si Finanțelor.
Prin urmare, reclamanta nu are împotriva paratului o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât hotararea pronunțată este netemenică și nelegală.
Apelantul formulează în al doilea rand critici cu privire la penalitățile de întârziere, arătând ca in conformitate cu art. 30 alin. 1 lit j penalitățile sunt stabilite prin hotararea comitetului executiv.
În speță, penalitatile au fost acordate pe baza unor procese verbale ale adunării generale a asociatiei, ceea ce face sa lipseasca temeiul conventional prevazut de lege pentru penalitati.
Mai mult, penalitatile de intarziere nu puteau fi acordate datorita faptului ca listele de plata nu au fost emise pe numele apelantului-parat.
Apelantul solicita ca, in ipoteza in care apelul sau va fi respins sa se dispuna esalanarea platii.
Intimata A. de L. PT1 A Pacurari V. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
♦♦♦
Examinând sentința civilă apelată, prin raportare la motivele de apel invocate, Tribunalul reține că apelul este neîntemeiat pentru motivele ce succed:
Apelantul P. C. critică sentința de fond sub două aspecte, respectiv pentru faptul că listele de plata nu au fost emise pe numele său, ceea ce face ca împotriva paratului să nu existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar pe de altă parte, a fost obligat în mod nelegal la plata penalităților de întârziere în condițiile in care nu există hotararea comitetului executiv care să stabileasca penalitățile de întârziere.
Apelul este nefondat.
Apărările apelantului vizează calitatea procesuală pasivă în cauză.
Examinând conținutul listelor de plată depuse de reclamantă, se observă într-adevăr ca la apartamentul nr. 16 din ., ., figurează P. E. F. de considerentele si dispozitivul sentinței civile nr. 7622/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, Tribunalul reține că P. E. este mama pârâtului P. C., care a înstrăinat apartamentul în anul 2003 către fiul său. Întrucât pârâtul P. C. nu a depus la asociatia de locatari contractul de vânzare cumpărare al apartamentului, în listele de plată figurează în continuare mama acestuia. Aceasta situație este determinată de conduita culpabilă a pârâtului, care nu poate fi exonerat pe acest motiv de plata întreținerii apartamentului.
Al doilea motiv de apel vizează faptul că obligația de plată a penalităților calculate la debitul neachitat este lipsită de temei legal întrucât obligatia de plată a penalităților și cuantumul acestora nu au fost stabilite de comitetul executiv, ci de către Adunarea Generală a Asociatiei.
Conform art. 4 (1) din Legea nr. 230/2007, Asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietãții comune care, pe lângã drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii.
Adunarea generală a proprietarilor hotărâște în legătură cu modul de organizare și funcționarea a administratiei, iar comitetul executiv administrează asociatia.
În conformitate cu art. 27 lit. b din Legea nr. 230/2007, Adunarea generalã a proprietarilor membri ai asociației de proprietari are printre atribuții adoptarea de hotărâri în scopul administrãrii și bunei funcționãri a clãdirii.
Potrivit art. 24 alin. (4) Hotãrârile adunãrii generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generalã, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.
Prin urmare, posibilitatea adunării generale de a adopta hotărârî în legătură cu modul de organizare și funcționare a asociației reprezintă un drept consacrat prin lege. Astfel, nu se poate reține că penalitățile de întârziere stabilite prin hotărâre a adunării generale ar fi lipsite de temei legal.
Deși prin art. 30 alin. 1 lit.j din Legea nr. 230/2007, stabilirea sistemului de penalizãri a fost inclusă printre atribuțiile comitetului executiv, aceasta nu înseamnă că adunarea generală nu poate decide în această privință în baza propriilor atribuții de lua toate hotătârile ce se impun pentru buna organizare și fucționare a asociatiei.
Nici susținerea apelantului în sensul că procesul verbal întocmit cu ocazia desfășurării ședinței anuale a adunării generale nu poate constitui temeiul perceperii de penalități nu poate reținută de instanță.
Potrivit art 25(4)din lege, hotãrârile adunãrilor generale se consemneazã în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari. Prin urmare, procesele verbale care se întocmesc cu ocazia desfășurării adunării generale reprezintă hotarârea la care se referă legea, nefiind necesară întocmirea expresă a unui document cu această titulatură, pentru a evidenția ceea ce rezultă din procesul verbal al Adunării generale.
Reținând, așadar, că niciuna dintre criticile apelantului nu este întemeiată, instanța, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul și va păstra sentința de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul P. C. împotriva Sentinței civile nr. 7995/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
Președinte,Judecător,
M. M. Diuță T. A. M.
Grefier,
M. Getuța
Red./tehnored. DTAM
Ex.4,23.01.2015
Jud. fond T. B.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
