Pretenţii. Decizia nr. 936/2012. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 936/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2012 în dosarul nr. 936/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 11 Aprilie 2012

PREȘEDINTE – C. G.

JUDECĂTOR – C. A. M.

JUDECĂTOR – P. C. E.

GREFIER – B. I.

DECIZIE Nr. 936/2012

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul

. în contradictoriu cu intimata S. A. C.

B., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. pentru unitatea intimată,lipsă fiind reprezentantul legal al unității recurente.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,avocat I. depune la dosar împuternicire avocațială pentru unitatea intimată,precizând că nu are alte cereri de formulat.

Instanța constată ca recurentul a fost citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a achita și a face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 336,78 lei sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Intrucât recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței,invocă, din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs și acordă cuvântul pe excepție.

Avocat I. pentru unitatea intimată, având cuvântul,solicită admiterea excepției netimbrării cererii de recurs, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față: P. sentința civilă nr.1586 din 03.06.2011 pronunțată de către Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

“Admite în parte cererea formulată de reclamanta S. A. „C.”, cu sediul în ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ..

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9376 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”

Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:

„P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 15.10.2010 reclamanta S. A. „ C.” a chemat în judecată pe pârâta . prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligată să-i plătească suma de 50.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului compus din construcție și suprafața de aproximativ 1200 mp teren situate în ., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că a dobândit în administrare, alături de alte bunuri și imobilul având ca destinație sediul asociației. Timp de mai mulți ani președinte al asociației fost A. C..

În anul 2004 a fost înființată . C. a fost ales primar. Profitând ce această situație, întrucât unitatea administrativ – teritorială nu avea o locație în care să-și desfășoare activitatea, A. C. a stabilit sediul primăriei în sediul asociației agricole, fără consimțământul membrilor asociației.

În septembrie 2010 pentru datorii la stat ale societății agricole administrația financiară a scos la licitație acest imobil și A. C. în numele comunei B., a licitat și a adjudecat bunul.

Întrucât Comun B. a folosit bunul proprietatea reclamantei fără a exista contract de închiriere și astfel și-a mărit patrimoniul cu contravaloarea chiriei pe care ar fi trebuit s-o plătească, iar pe de altă parte, patrimoniul său a sărăcit cu contravaloarea lipsei de folosință pentru o perioadă de trei ani anterioară lunii septembrie 2010 când pârâta a cumpărat imobilul, reclamanta solicită admiterea acțiunii.

În drept u fost invocate dispozițiile art. 986 și următoarele Cod civil.

Acțiunea a fost legal taxată și timbrată.

La termenul din 07.01.2011 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei și a prorogat discutarea probei testimoniale și a celei cu expertiza topografică.

La data de 03.02.2011 pârâta a depus întâmpinare ( f.31-32) prin care arată că spațiul a fost pus la dispoziția comunei ca sediu de primărie cu titlu gratuit.

Între reprezentanții comunei și cei ai reclamantei a existat înțelegerea ca primăria, în schimbul punerii la dispoziție a unei părți din imobil cu titlul gratuit, să repare și să întrețină imobilul, iar reclamanta să nu plătească impozit pe spațiul folosit de dânsa din imobil.

Reparațiile și îmbunătățirile aduse depășesc cu mult suma de 200.000 lei, iar reclamanta trebuie să fie conștientă de faptul că dacă insistă în prezenta acțiune, pârâta, la rândul său, se va îndrepta împotriva sa pentru contravaloarea investițiilor făcute și pentru impozitul pe clădire la valoarea de vânzare pe ultimii 5 ani.

La termenul din 04.03.2011 reclamanta a renunțat la solicitarea probei testimoniale și a solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, probă admisă de instanță.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză în construcții de către expertul M. A..

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța reține următoarele.

Din susținerile făcute de ambele părți rezultă că în anul 2004, când s-a înființat . pus la dispoziție un imobil în care să funcționeze Primăria comunei.

Pârâta a susținut în cuprinsul întâmpinării că a existat o înțelegere conform căreia pârâta să nu plătească chirie, în schimb să repare și să întrețină imobilul, iar reclamanta să nu plătească impozit. Pârâta nu și-a dovedit în niciun fel aceste susțineri.

Din adeverința nr. 37/11.05.2004( f.33) depusă de pârâtă rezultă doar faptul că reclamanta a fost de acord cu amplasarea sediului Primăriei în incinta clădirii aparținând sediului său.

Din această adeverință nu rezultă însă faptul că cedarea folosinței respectivului spațiu s-a făcut cu titlu gratuit.

Faptul că pârâta a făcut investiții în respectivul imobil nu prezintă relevanță în speță, pârâta având posibilitatea de a-și valorifica pretențiile împotriva reclamantei pe cale unei acțiuni separate.

În luna septembrie 2010 imobilul din litigiu a fost scos la licitație publică de către ANAF, fiind adjudecat de către pârâtă.

P. raportul de expertiză întocmit în cauză expertul M. A. a stabilit că valoarea totală estimată a chiriei pentru imobil în perioada septembrie 2007 – septembrie 2010 este de 9376 lei.

Față de cele reținute, întrucât pârâta nu a făcut dovada faptului că ar fi primit folosința imobilului cu titlul gratuit, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 9376 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.

Văzând și dispozițiile art. 274, 276 C.proc.civ.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. rezoluția președintelui completului de judecată a fost stabilită suma de 1305 lei datorată cu titlu de taxă de timbru și timbrul judiciar aferentă cererii de recurs, și timbru judiciar de 2,5 lei.

Deoarece la termenul de judecată din 11.04.2012 recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pusă în vedere, instanța a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului, excepție care primează.

Legea 146 din 1997 satatuează la articolul1 faptul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru, iar articolul 20 prevede faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii.

Conform art. 11 alin. 1 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată,în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

De asemenea, prevederile art. 3, al.1și al.2, și art.9 al.2 din O.G.32 din 1995 referitoare la timbrul judiciar dispozițiile legii sunt imperative, în sensul că cererile de chemare în judecată adresate instanțelor de judecată se timbrează cu timbru judiciar, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționate conform legii 146 din 1997.

Deși instanța a pus în vedere recurentei să achite taxa de timbru și a timbrului judiciar conform actelor normative menționate, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care tribunalul va anula recursul ca fiind netimbrat conform art. 312 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul formulat de . prin primar A. C., împotriva sentinței civile nr. 1586/03.06.2011 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată azi,10. 04. 2012 în ședință publică.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

C.G. C.A.M. P.C. B.I.

Red.C.G.

L.V./15.05.2012

Judecător fond. S. A. I.

2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 936/2012. Tribunalul IAŞI