Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1826/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1826/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1826/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – I. C.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1826/2014
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de către recurentul L. C. prin care solicită repunerea pe rol a prezentei cauze, intimați fiind A. F., A. A., T. D., O. De C. Și P. I. Iași, având ca obiect revendicare imobiliară obligația de a face/ autorizarea executării obligației de a face; daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate recurentului să depună depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 17 decembrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr. 6055/28.03.2011, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a respins acțiunea formulata de reclamantul Lăcatuș C. in contradictoriu cu pârâții A. F., A. A., Tudosa D. si O.C.P.I. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut in considerentele hotărârii următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către reclamant, aceasta urmează a fi respinsă, în considerarea motivelor de fapt invocate care se referă la faptul că: „întrucât între noi și reclamant nu a existat vreun raport juridic, iar legiuitorul protejează în toate împrejurările cumpărătorul de bună-credință.”
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între părți s-au născut raporturi juridice civile, întemeiate pe contractul nr. 878/2001, ceea ce legitimează procesual pârâții în promovarea unei acțiuni în justiție.
Privitor la natura juridică a acestor raporturi juridice, așa cum arată expressis verbis pârâții, acesta a „cumpărat drepturi succesorale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2510/2008”, din al cărui conținut se rețin ca relevante următoarele clauze:
„Noi, părțile contractante am convenit să încheiem prezentul contract de vânzare de drepturi succesorale, în baza art. 1399 – 1404 din Codul civil, după cum urmează:
Noi, C. A. și B. A., în calitate de vânzători, vindem irevocabil și în deplină proprietate domnului L. C., ca B. COMUN soția L., conform art. 30 din CODUL FAMILIEI, drepturile succesorale ce ni se cuvin de pe urma defuncților B. V., decedat la data de 10 aprilie 1986, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, .. 6, JUD. IAȘI și B. F., decedată la data de 07 iulie 1998, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, ALE. T. N. NR. 29, ., ., pe care aceștia le dobândesc prin moștenire după defunctul B. T., decedat la data de 16 august 1968, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, STR. N._ . IAȘI, constând din suprafața de teren de 1.487,00mp, imobil care a fost proprietatea defuncților B. V., B. F. ȘI B. T..
Eu, L. C., în calitate de cumpărător, mă oblig să preiau, ca B. COMUN soția L., conform art. 30 din CODUL FAMILIEI, drepturile ce urmează a fi dobândite de vânzători de pe urma defuncților B. V., decedat la data de 10 aprilie 1986, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, .. 6, JUD. IAȘI și B. F., decedată la data de 07 iulie 1998, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, ALE. T. N. NR. 29, ., pe care aceștia le dobândesc prin moștenire după defunctul B. T., decedat la data de 16 august 1968, cu ultimul domiciliu în MUN. IAȘI, ȘOS. N._ . IAȘI, cu privire la imobilul situat în MUN. IAȘI, ._ . IAȘI, constând din suprafața de teren de 1.487,00 mp, imobil care a fost proprietatea defuncților B. V., BALNARU F. ȘI BALNARU T..”
„Noi. C. A. și B. AUTELIA, în calitate de vânzători, înțelegem să înstrăinăm drepturile succesorale asupra terenului mai sus menționat, restul drepturilor succesorale după defuncții B. V., BALANARU F. și B. T., asupra oricăror alte terenuri rămânând în proprietatea noastră.
Părțile se obligă să depună toată diligența pentru finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate, în cel mai scurt timp, asupra imobilului ce formează obiectul prezentului contract.”.
„ Cumpărătorul va continua demersurile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, subrogându-se în drepturile vânzătoarei, va achita cheltuielile aferente și taxele pentru expertizele necesare.
Drepturile ce vor fi stabilite sau recunoscute de organele competente ca aparținând vânzătoarei, devin de plin drept proprietatea cumpărătorului, L. C., în consecință actele de proprietate vor fi emise pe numele domnului L. C..
Orice demersuri și cheltuieli care privesc materializarea drepturilor menționate sunt în sarcina exclusivă a cumpărătorului, acesta acționând în nume propriu.”
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1399 și următoarele cod civil coroborat cu art. 1122 și următoarele Cod civil, transmițătorii drepturilor succesorale ale autorilor B. V. și B. F., pârâții din prezenta cauză, au dobândit prin contractul de vânzare a drepturilor succesorale un drept de proprietate eventual condițional, în sensul afectării dreptului de realizarea unei condiții suspensive: „părțile se obligă să depună diligența pentru a fi reconstituit dreptul de proprietate…, cumpărătorul va continua demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului tranzacționat, subrogându-se în drepturile vânzătorilor….. drepturi ce vor fi recunoscute ca aparținând vânzătorilor…., și actele de proprietate vor fi emise pe numele domnului L. C.”.
Analizată din această perspectivă, situația dobânditorului-reclamant apare ca fiind cea a unui succesor cu titlu particular, el dobândind un drept eventual asupra unui bun - suprafața de 1487 mp, situat în Iași, ., parte din moștenirea lăsată de decujusul B. V., Frasîna și T. -, pentru că așa cum arată contractul – „restul bunurilor succesorale asupra oricăror alte terenuri rămânând în proprietatea acestora.”
Pentru o parte din acest teren s-a reconstituit moștenitorilor B. A., C. N. A., dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,0368 ha în Iași, ., potrivit titlului de proprietate_/2009 și procesul-verbal de punere în posesie.
Pârâții A. F. și A. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 878/2001 – terenul în suprafață de 80 mp, situat în Iași, . Iași.
Prin contractul de locațiune încheiat la 02.07.2010, A. F. și A. A. au transmis cu titlu de locațiune dreptul asupra terenului situat în ., cu destinația de spațiu comun.
Opinia expertului judiciar exprimat prin raportul de expertiză judiciar în dosarul nr. 4633/2007 – având ca obiect „revendicare la Legea nr. 247/2005” – arată că suprafața de 1083 mp reprezintă fosta proprietate a moștenitorilor B. A. și C. A., situată în . iar suprafața de 378,68 – aparținând domeniului public.
Cu privire la această suprafață C. A., B. A. și L. C. au stat împreună în calitatea de petenți în dosarul nr._/2008, în care s-a formulat plângere împotriva ordinului Prefectului nr. 371/2008 și s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 823 mp, situată în Iași, ..
Prin sentința civilă nr._/2008 – irevocabilă, instanța a admis în parte plângerea, dispunând petenților reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 368 mp, conform expertizei evocate anterior.
Coroborând toate argumentele de facto și de jure analizate, prezenta instanță apreciază că în acțiunea în revendicare promovată de reclamant, cu cererile sale subsecvente, acesta nu și-a susținut probator calitatea sa de proprietar, condiție esențialmente necesară proprietarului neposesor care se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar, în temeiul art. 480 Cod civil.
Subliniem în acest context faptul că cesiunea de drepturi litigioase nu constituie titlu care să legitimeze reclamantul într-o astfel de acțiune întemeiată pe dreptul comun, reclamantul dobândind pe calea cesiunii de drepturi succesorale doar o eventualitate a dreptului său de proprietate.
Mutatis mutandis, caracterul comutativ al cesiunii de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 1392 Cod civil poate fi asimilată excepției ….. prevăzută de legea specială - art. 4 titlul X – Legea nr. 247/2005 – în care se consacră un impediment de jure pentru reconstituirea dreptului de proprietate direct în patrimoniul cumpărătorului de drepturi litigioase.
Toate aceste considerente de fapt și de drept concură la ideea respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind nefondată - atât în ceea ce privește caracterul său principal - de acțiune în revendicare - cât și caracterul său subsecvent de cerere de ridicare a construcțiilor sau de autorizare a reclamantului să le ridice pe cheltuiala sa, potrivit principiului accesorium sequitur principalem.
De asemenea, instanța va constata, în mod subsidiar, faptul că cererea formulată de pârâți, prin care se solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, nu este dovedită potrivit dispozițiilor art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul cu motivarea ca instanța a depășit atribuțiile judecătorești, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină iar motivele prezentate sunt contradictorii. Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecații schimbând natura si intelesul acestuia. Instanța s-a limitat a analiza doar contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale nr. 2510/27.05.2008 pe care l-a interpretat in mod eronat.
Recurentul a precizat ca nu critica soluționarea excepției invocata de parati dar motivarea ei este eronata intrucat legitimarea procesuala a paratilor nu este data de contractul de vinnzare cumparare ci rezulta din faptul ocuparii abuzive a suprafetei de 80 mp.
Referitor la fondul cauzei, recurentul a aratat ca instanta de fond a ignorat precizarile sale privind extinderea cuantumului daunelor materiale ; instanta nu a coroborat probele si s-a limitat doar la contractul de cesiune de drepturi succesorale. A facut referiri recurentul la obligatia stabilita in sarcina sa privind indicarea domiciliului paratului Tudosa D. . Interpretarea art. 1122 Cod civil a fost eronata, acest text nefiind incident in cauza, intrucat reglementeaza cesiunea de drepturi si nu vanzarea de drepturi succesorale. Nici disp. art. 1399 Cod civil nu sunt relevante in cauza de fata; contractul partilor identifica in mod clar si fara dubii imobilul la care se refera. O oarecare conditionare rezulta din contractul de vanzare cumparare a drepturilor succesorale insa aceasta perfectare a dreptului eventual dureaza numai până la definitivarea dreptului de proprietate al vanzatorilor, respectiv pana la emiterea titlului de proprietate nr._/19.08.2009. Astfel, la momentul introducerii cererii nu se mai putea vorbi despre un drept eventual si conditionat, dreptul de proprietate fiind consolidat. Prin motivarea sa, instanta de judecata a negat dreptul de proprietate al reclamantului realizand o judecata subiectiva, partinitoare, cu incalcarea art. 6 din C.E.D.O. În cauza nu este vorba de drepturi litigioase ci de drepturi succesorale, instanta facand o confuzie cu privire la dobandirea dreptului de proprietate, intre natura contractului – care odata este de vanzare cumparare de drepturi succesorale, alta data de este considerat un contract de cesiune de drepturi iar alta data de vanzare de drepturi litigioase. Din acest motiv si confuzia cu impedimentul de la art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 care se refera la litigii legate de reconstituirea dr. de proprietate. Titlul de proprietate era intocmit la data formularii prezentei actiuni astfel ca nu se poate vorbi de un drept litigios. Instanta nu s-a preocupat de situatia de fapt din teren nici de situatia reala a celor doua imobile, nu a analizat cele doua rapoarte de expertiza tehnica topometrica nici amplasamentul terenului revendicat care face obiectul actiunii. Imobilul revendicat este situat pe amplasamentul din . iar imobilul cumparat de parati este situat pe amplasamentul din . conform raportului de expertiza. Acea constructie - „ bar” - este aceeasi cu cladirea ocupata de catre parati. Instanta de fond nu a motivat nici cererea privind obligarea paratilor la plata de despagubiri rezultate din lipsa de folosinta, nu a analizat cererea privind ridicarea constructiei de pe teren, neconcordanta din fisa TP nr._ existenta la OCPI. și fisa de punere in posesie depusa la dosarul de intabulare, schita anexa trasand terenul pe proprietatea recurentului.
In drept a invocat disp. art. 299, 304 pct. 4,7,8, 9, art. 304 ind. 1 si urmat. din C. proc. Civ.
Intimatii A. F. si A. au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate. Au precizat in sinteza intimatii ca dezvoltarea motivelor de recurs nu face nicio referire la ce atributii au fost depasite de catre instanta si carea ar fi fost organul jurisdictional care ar fi trebuit sa indeplineasca aceasta atributie. Critica motivarii respingerii lipsei calitatii procesual pasive este lipsita de interes atata vreme cat instanta a respins aceasta exceptie. Respingand capatul de cerere principal instanta de fond nu era tinuta sa motiveze si capetele de cerere accesorii. Instanta a interpretat corect actul dedus judecatii si a procedat la compararea celor doua titluri invocate de parti. Si ultimul motiv de recurs este nefondat intrucat instanta a detaliat temeiul legal printr-o interpretare corecta a disp. art. 480, art.1122, art. 1399 Cod Civil si Legea nr. 247/2005.
La data de 6.01.2012 Tribunalul Iasi a dispus suspendarea prezentei cauze in temeiul disp. art. 244 alin 1 pct. 1 Cod proc. Civ. pana la solutionarea irevocabila a dos. nr._/245/2011 aflat pe rolul Judecatoriei Iasi.
Cauza a fost repusa pe rol la data de 18.09.2014, la solicitarea recurentului care a precizat ca dos. de mai sus a fost solutionat irevocabil prin decizia nr. 497/4.06.2014 a Curtii de Apel Iasi ( f.43).
Ulterior, intimatii au depus la dosar o declaratie autentica a recurentului din data de 27.06.2014, de renuntare la dreptul pretins in prezenta cauza fata de paratii A. F. si A. A. „ datorita faptului ca bunul ce face obiectul dosarului a fost vandut in baza contractului de vanzare cumparare cu legalizare de semnatura nr. 156/25.06.2014”. La dosar s-a depus si acest contract de vanzare cumparare autentic din care rezulta ca A. F. și A. i-au vandut lui L. C. spatiul comercial in suprafata de 60 mp din Iasi, ., pe terenul in suprafata de 368 mp situat la aceeasi adresa, proprietatea numitilor L. C. si L. L. ( f. 88 dosar).
F. de acesta situatie intimatii A. au solicitat respingerea actiunii in temeiul art. 408 si 243 NCPC. Au aratatt ca și capatul de cerere avand ca obiect ridicarea constructiei este lipsit de obiect intrucat se refera la un bun propriu al recurentului pe care l-a dobândit prin contractul autentificat sub nr. 156/2014. Prin aceasta conventie partile au stins orice litigiu cu privire imobilul teren si constructie, prin vanzarea si predarea efectiva a posesiei.
Recurentul a precizat instanței de recurs că prin declarația notarială autentificata sub nr. 4446/27.06.2014, a renuntat la capetele de cerere privind revendicarea si obligatia de a face care au ramas fara obiect. De asemenea a renuntat si la plata de daune morale pretinse de la intimatii A.. F. de ceilalati intimati, capatul de cerere privind obligarea lor la plata de daune morale a ramas in vigoare. De asemenea a ramas in vigoare si cererea privind obligarea tuturor paratilor intimati la plata daunelor materiale pentru lipsa de folosinta a terenului in perioada iunie 2008- noiembrie 2009, suma estimata fiind de 33.739 lei.
In aceasta faza procesuala s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, motivele de recurs invocate si dispozitiile legale aplicabile, Tribunalul urmeaza a admite recursul promovat de L. C. in baza urmatoarelor considerente:
Reclamantul L. C. a chemat in judecata paratii A. F. si A. A., O.C.P.I. Iasi si Tudosa D.. F. de primii doi parati a formulat actiune in revendicare pentru terenul in suprafata de 80 mp situat in Iasi, . solicitand si obligarea paratilor la ridicarea chioscului amplasat pe teren sau autorizarea de a-l ridica reclamantul pe cheltuiala paratilor, obligarea la plata daunelor materiale ca urmare a ocuparii terenului.
F. de ceilalti doi parati reclamantul a solicitat obligarea acestora in solidar la plata de daune materiale pentru aceeasi fapta de ocupare a terenului in litigiu. La termenul de judecata din data de 17.01.2011( f66 dosar fond) reclamantul a precizat ca „ daunele reprezinta prejudiciul cauzat de catre parati constand in beneficiul nerealizat in urma lipsei de folosinta a terenului” pentru perioada 22.01.2007 si pana la punerea efectiva in executare a hotararii instantei de judecata. Prin declaratia autentificata sub. nr. 446/24.06.2014, reclamantul a renuntat la dreptul pretins ce face obiectul prezentei cauze in ceea ce ii priveste pe paratii A.. Declaratia de renuntare este apreciata de catre instanta ca neechivoca si neindoielnica cu privire la renuntarea la intregul drept pretins fața de acești doi pârâți, nefiind o renuntare partiala asa cum sustine recurentul. In cuprinsul inscrisului este inserata mentiunea „ renunt la dreptul pretins din dosarul de mai sus aflat pe rolul Tribunalului Iasi numai fata de numitii A. F. si A. A.”. Constata instanta ca daca s-ar fi dorit o renuntare partiala, cu privire doar la anumite capete de cerere, aceasta manifestare de vointa ar fi trebuit sa rezulte in mod expres din cuprinsul declaratiei de renuntare si nu printr-o interpretare ulterioara a recurentului.
Potrivit disp. art.247 Cod proc, civ. „ in caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanta va da o hotarare prin care va respinge cererea in fond si va hotara asupra cheltuielilor ( alin. 1). Renuntarea la dreptul pretins se poate face si in apel si fara invoirea celeilalte parti ( alin 2 ), in sedinta sau prin inscris autentic ( alin.3)
In consecinta, fata de disp.art. 247 alin 5 Cod proc. Civ. instanta va admite recursul, va lua act de renuntare, va anula in parte sentinta Judecatoriei Iasi si va respinge in fond actiunea in contradictoriu cu paratii A..
In ceea ce priveste pretentile solicitate de la paratii OCPI si Tudosa D. vizand plata daunelor pentru lipsa de folosinta a terenului, constata instanta ca acestea nu sunt intemeiate. Astfel, acestia nu au realizat in mod concret, activitatea de ocupare a terenului in litigiu care sa justifice pretinderea de catre reclamant a sumelor de bani solicitate. In justificarea demersului sau procesual reclamantrul a aratat ca OCPI Iasi a „ verificat si avizat lucrarea de intabulare si de intocmire a cartii funciare” a paratilor pe amplasamentul pe care se afla terenul reclamantului iar Tudosa D., in calitate de expert, a intocmit lucrarea cadastrala in baza careia s-a emis cartea funciara a paratilor. Prin urmare nu exista o legatura de cauzalitate directa intre activitatile acestor doi parati si prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a ocuparii terenului ( ocupat in fapt de paratii A.). Solutia instanței de fond de respingere a acestei cereri – desi fundamentata pe alte considerente – este corecta.
In ceea ce priveste obligarea paratilor la plata de daune morale, Tribunalul constata ca instanta de fond nu a fost investita cu o asemenea cerere, plata daunelor vizand doar daunele materiale pentru lipsa de folosinta a terenului.
Potrivit disp. art. 294 Cod proc. Civ., in apel nu se pot face alte cereri noi, cererea de obligare a paratilor la plata de daune morale avand acest caracter.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din sentința recurată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de pârâții OCPI Iasi și T. D..
Avand in vedere solutia data cererii principale si celorlalte capete de cerere instanta va respinge cererea recurentului privind plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de L. C. împotriva sentinței civile nr. 6055/28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o anulează în parte.
În temeiul disp. art.247 Cod proc. civ. ia act de renunțarea reclamantului L. C. la dreptul pretins față de pârâții A. F. și A. A. și în consecință:
Respinge în fond acțiunea formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâții A. F. și A. A..
Menține dispozițiile din sentința recurată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de pârâții T. D. și O.C.P.I Iași.
Respinge cererea recurentului L. C. privind cheltuielile de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 18.12.2014
Președinte, M. M. | Judecător, C. I. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. M.M.
2 ex. – 08.04.2015
Judecător fond: Ș. B.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1150/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 1158/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
