Validare poprire. Decizia nr. 1150/2014. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 1150/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1150/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 17 Decembrie 2014

Președinte - M. C.

Judecător - E.-C. P.

Grefier - O. S.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1150/2014

Pe rol judecarea cererilor de apel formulate de apelanta-intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL P. și de intimata-apelantă C. L. DE F. F. S. P. împotriva sentinței civile nr. 2134/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimatul T. A., cauza având ca obiect validare poprire.

Susținerile intimatului T. A. au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civile de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2134/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:

Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P., invocată de terțul poprit, ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată de debitoare prin întâmpinare.

Admite cererea promovată de către creditorul T. A., domiciliat în D., ., ., ., în contradictoriu cu terțul poprit A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Municipal P., cu sediul în Iași, .. 26, Jud. Iași și debitoarea C. locală de fond F. S. P., cu sediul în S. P., Jud. Iași.

Validează poprirea înființată în dosarul de executare nr. 187/2013 al B. C. V., asupra sumelor de bani pe care . are în contul deschis la terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Municipal P., în limita sumei de 2695 lei, reprezentând 1850 lei cheltuieli de judecată și 845 lei cheltuieli de executare.

Obligă terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Municipal P. să plătească creditorului T. A. sumele de bani până la concurența sumei de 2695 lei.

Obligă terțul poprit și debitoarea să plătească creditorului cheltuieli de judecată în cuantum de 220 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Raportat la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P., având în vedere precizările formulate de creditor cu privire la terțul poprit, instanța va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P., invocată de terțul poprit, ca rămasă fără obiect.

În fapt, prin sentința civilă nr. 841/2009 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost obligată C. L. de F. F. S. P. la plata către reclamanții T. A. și T. D. a sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1591/2010 a Tribunalului Iași a fost modificată sentința civilă nr. 841/2009, fiind menținute dispozițiile privind obligarea Comisiei Locale de F. F. S. P. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2590/2012 a Judecătoriei P. s-a respins contestația promovată de C. L. de F. F. S. P. împotriva executării silite realizate în dosarul de executare nr. 136/2012, fiind obligată contestatoarea la plata către intimatul T. A. a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1428/2013 a Tribunalul Iași s-a respins recursul declarat de C. L. de F. F. S. P. împotriva Sentinței civile nr. 2590/2012, recurenta fiind obligată să plătească intimatului T. A. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În vederea recuperării cheltuielilor de judecată acordate prin hotărârile judecătorești menționate creditorul a solicitat la data de 24.10.2013 Biroului Executorului Judecătoresc C. V. punerea în executare silită a titlurilor executorii, în ceea ce privește suma de 1850 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1219/28.10.2013 s-a dispus încuviințarea executării silite a titlurilor executorii - sentința civilă nr. 841/2009 pronunțată de Judecătoria P. definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1591/2010 a Tribunalului Iași și . 1015/2011 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 2590/2012 pronunțată de Judecătoria P. definitivă prin decizia civilă nr. 1428/2013 a Tribunalului Iași.

La data de 15.11.2013 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit Administrația Finanțelor Publice P.-Trezoreria P., comunicată terțului poprit la data de 18.11.2013 conform dovezii de primire de la fila 51 dosar executare.

Prin adresa nr._/22.11.2013 terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că debitoarea C. L. de F. F. S. P. nu deține conturi curente sau disponibilități deschise la trezoreria operativă a municipiului P..

La data de 31.01.2014 a fost emisă o nouă adresă de înființare a popririi (fila nr. 55 dosar executare), comunicată terțului poprit la data de 03.02.2014, potrivit dovezii de primire de la fila 56 dosar executare.

De asemenea, terțul poprit a restituit adresa de înființare a popririi, comunicând executorului judecătoresc că debitoarea C. L. de F. F. S. P. nu deține conturi curente sau disponibilități.

Analizând excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată de terțul poprit prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

În drept, potrivit art. 789 alin. 1 din codul de procedură civilă dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

În cauză, executorul judecătoresc a emis inițial adresa de înființare a popriri din data de 15.11.2013, comunicată la data de 18.11.2013, iar la data 31.01.2014 a emis o nouă adresă de înființare a popririi primită la data de 03.02.2014, adresa inițială de înființare a popririi rămânând lipsită de efecte juridice pe data comunicării celei de-a doua adrese, respectiv 03.02.2014.

Ca urmare, termenul de îndeplinire a obligației de consemnare și comunicare către executor a început să curgă de la data de 03.02.2014, și s-a împlinit, conform calculului efectuat potrivit art. 181 alin. 1 și alin. (2) C.proc.civ., la data de 10.02.2014, dată de la care a început să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 789 alin.1 C.proc.civ.

În cauză, instanța constată că cererea de validare a popririi a fost formulată la data de 14.02.2014, în condițiile în care termenul de decădere de o lună urma să se împlinească la data de 10.03.2014, astfel încât excepția tardivității formulării cererii de validare invocată de terțul poprit apare ca fiind neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

De asemenea contrar, susținerilor debitoarei, instanța reține că, adresa de înființare a popririi respectă cerințele stabilite de art. 782 alin. (3) Cod pr. civ. cuprinzând datele necesare identificării debitoarei .

Cu privire la procedura de înființare a popririi, instanța reține că potrivit art. II din Legea nr. 263 din 27 iunie 2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii, (1) „salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, beneficiazã de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculatã de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor. (2) Reprezentanții foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, membri în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificãrile și completările ulterioare, beneficiază de o indemnizație echivalentă cu media sumelor reprezentând sporurile acordate celorlalți membri ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice. (3) Indemnizațiile prevãzute la alin. (2) vor fi asigurate din bugetul unitãții administrativ-teritoriale în care funcționeazã comisia.”

De asemenea, potrivit art. 63 din Legea 215/ 2001, ”Primarul îndeplinește mai multe categorii principale de atribuții, iar potrivit alin. 1 lit. c, - atribuții referitoare la bugetul local - caz în care exercită aceste atribuții cu funcția de ordonator principal de credite” .

În această calitate întocmește proiectul bugetului local și-l supune spre aprobare consiliului cocal, primarul fiind și președintele comisiei comunale de fond funciar potrivit H.G. 890/2005.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că acțiunea privind validare poprire formulată de creditor este întemeiată și urmează a fi admisă.

Chiar dacă, potrivit titlului executoriu, debitoare este C. L. de F. F. S. P. iar în cadrul executării silite executorul judecătoresc nu poate adăuga alți debitori, decât în condițiile legii, chiar și în situația în care debitoarea în cauză nu are conturi proprii, însă hotărârile judecătorești – titluri executorii în cauză – nu poat rămâne fără efecte în plan patrimonial, atât timp cât, în mod irevocabil, s-a dispus obligarea comisiei locale de fond funciar la plata unor cheltuieli de judecată. De altfel, neexecutarea hotărârii judecătorești în cauză, ar duce la încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articol care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană s-a pronunțat în mod constant în sensul că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă ordinea publică internă a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână neoperantă în detrimentul uneia din părți. Neexecutarea unei hotărâri poate în mod indirect să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la o instanță.

Comisiile locale de fond funciar sunt alcătuite din reprezentanți ai instituției primarului, fiind reprezentate de Primar și lucrează în interesul comunității locale, astfel încât . cea care suportă, din punct de vedere patrimonial cheltuielile de judecată la care este obligată comisia locală, aceasta fiind în același timp cea care recuperează și deține sumele provenite din executarea silită a hotărârilor prin care i s-a dat câștig de cauză.

Prin urmare, deși legea nu a prevăzut o subordonare a comisiei locale față de unitatea administrativ teritorială, această dependență patrimonială rezultă din dispozițiile legii, o altă interpretare ducând la situația inechitabilă ca, pe motivul lipsei de patrimoniu a acestei comisii, persoana care și-a câștigat dreptul în instanță și a făcut unele cheltuieli, deși se poate stabili culpa comisiei în aplicarea legii de fond funciar, să nu își poată recupera aceste cheltuieli.

Potrivit art. 52 din L. 18/1991, în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională.

C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.

Dispozițiile art. 52 din Legea nr. 18/1991 nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există niște dispoziții legale care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condițiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, având în vedere că potrivit art. 5 al. 1 Cod proc. civ. niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Prin urmare, nu se poate imputa creditorului faptul că legiuitorul a prevăzut prin legile speciale în materia fondului funciar faptul că primarul, comisiile locale și comisiile județene pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată fără însă a specifica din bugetul cărei autorități vor fi suportate aceste cheltuieli, având în vedere faptul că niciuna dintre entitățile enumerate nu au buget propriu.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din legea 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.

Având în vedere dispozițiile legale enunțate și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța urmează a admite cererea de validare a popririi înființate de către B. C. V. asupra sumelor de bani pe care . are în contul deschis la terțul poprit A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Municipal P., în limita sumei de 2695 lei, reprezentând 1850 lei cheltuieli de judecată și 845 lei cheltuieli de executare și de a obliga terțul poprit să plătească creditorului această sumă.

În baza dispozițiilor art. 453 al. 1 coroborat cu 451 Cod pr. civ. terțul poprit și debitorul vor fi obligați la plata către creditor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 220 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat ( chitanța fila 7 dosar).”

* * *

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, subrogandu-se in baza rt 11 alin 3 din OUG 74/2013 in drepurile si oblibatiile Serviciul Fiscal Municipal P., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că cererea ce face obiectul prezentei cauze nu poate fi judecată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P., această unitate fiscală neavând personalitate juridică și, pe cale de consecință, nici capacitate de folosință.

Potrivit art. 17 alin. 1 din O.G. 92/2003, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, pe de o parte și contribuabilul, pe de altă parte, iar potrivit alineatului 3, „Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică”.

Invocă apelanta dispozițiile art. 4 alin. 1 din Ordonanța nr. 22/2002, conform cărora ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru asigurarea creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

În urma cererii de executare silită depusă la Biroul Executorului Judecătoresc C. V. în vederea recuperării debitului restant, organul fiscal competent, prin adresa cu nr._/22.11.2013, precizează faptul că debitoarea C. L. de F. F. S. P. nu deține conturi curente sau disponibilități deschise la Trezoreria operativă a Municipiului P..

Apreciază că organul fiscal (Serviciul Trezorerie) a procedat la îndeplinirea tuturor condițiilor impuse prin Ordonanța nr. 22/2002 privind punerea în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la Unitățile Trezoreriei Statului.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. În cazul de față nu este îndeplinită nici una din aceste condiții.

Intimatul T. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Nu s-au administrat probe noi în apel.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.

În prezenta cauză, prin cererea formulată la data de 14.02.2014 și înregistrată pe rolul instanței sub nr._, creditorul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Finanțelor Publice a mun. P. și debitoarea C. L. de F. F. S. P., validarea popririi înființate de B. C. V. în dosarul de executare nr. 187/2013, cu cheltuieli de judecată.

În fapt,Tribunalul retine ca prin sentința civilă nr. 841/2009 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost obligată C. L. de F. F. S. P. la plata către reclamanții T. A. și T. D. a sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2590/2012 a Judecătoriei P. s-a respins contestația promovată de C. L. de F. F. S. P. împotriva executării silite realizate în dosarul de executare nr. 136/2012, fiind obligată contestatoarea la plata către intimatul T. A. a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 1428/2013 a Tribunalul Iași s-a respins recursul declarat de C. L. de F. F. S. P. împotriva Sentinței civile nr. 2590/2012, recurenta fiind obligată să plătească intimatului T. A. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru recuperarea cheltuielilor de judecată acordate creditorul a solicitat la data de 24.10.2013 Biroului Executorului Judecătoresc C. V. punerea în executare silită a titlurilor executorii, în ceea ce privește suma de 1850 de lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin încheierea nr. 1219/28.10.2013 s-a dispus încuviințarea executării silite a titlurilor executorii - sentința civilă nr. 841/2009 pronunțată de Judecătoria P. definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1591/2010 a Tribunalului Iași și . 1015/2011 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 2590/2012 pronunțată de Judecătoria P. definitivă prin decizia civilă nr. 1428/2013 a Tribunalului Iași. La data de 15.11.2013 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit Administrația Finanțelor Publice P.-Trezoreria P., comunicată terțului poprit la data de 18.11.2013 conform dovezii de primire de la fila 51 dosar executare.

Tribunalul constată ca fiind vădit neîntemeiate criticile apelantei relative la modalitatea în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului P..

Tribunalul reține că în mod legal a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului P. ca fiind rămasă fără obiect atât timp cât prin precizările scrise (fila 62 dosar fond) și cele formulate in fata instantei la termenul din 04.06.2014 creditorul a indicat că terțul poprit chemat în judecată este A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Finanțelor Publice P..Instanta de apel constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a art . 14 si art.204 NCPC.

Tribunalul constată, de asemenea, ca fiind vădit neîntemeiate criticile apelantei relative la faptul că debitoarea C. L. de F. F. S. P. nu deține conturi curente sau disponibilități deschise la Trezoreria operativă a municipiului P..

Nu poate fi imputat creditorului faptul că, deși Legea nr. 18/1991 a prevăzut posibilitatea obligării Comisiilor județene și locale la plata cheltuielilor de judecată, nu există corespondent în ce privește finalizarea procedurii de executare atât timp cât aceste autorități nu au buget propriu.

Tribunalul notează că a da curs solicitărilor apelantei ar conduce la încălcarea a două principii esențiale ale dreptului, respectiv a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO, art. 6 NCPC și a îndatoririlor judecătorului reglementate de art. 5 alin. 2 NCPC. Curtea Europeană a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă s-ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fara efect în detrimentul uneia din părți. (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 2 decembrie 2008 in Cauza G. si altii impotriva Romaniei.)

Executarea unei hotărâri, de la orice instanță ar proveni, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul articolului 6.

In mod corect a retinut prima instanta ca neexecutarea unei hotărâri duce la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la o instanță.

Tribunalul constată ca fiind neîntemeiate si sustinerile apelantei relative la îndeplinirea tuturor condițiilor impuse prin Ordonanța nr. 22/2002 privind punerea în aplicare a titlurilor executorii, prin dispozitiile sentintei apelate nefiind incalcate dispozitiile acestui act normativ .

Tribunalul respinge și criticile apelantei relative la obligarea lainstanta de fond la plata cheltuielilor de judecată. Se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede „ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.„

Atât timp cât apelanta a căzut în pretențiile formulate de creditor in mod legal s-au aplicat dispozitiile art 451 si urm .Cod procedură civilă .

În considerarea celor anterior expuse, tribunalul urmează, în baza art. 480 NCPC, a respinge apelul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a păstra sentința apelată ca legală și temeinică.

Văzând art. 453 NCPC, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel de intimatul T. A.,respectiv onoraiul de avocat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de apel formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Serviciul Fiscal Municipal P. împotriva sentinței civile nr. 2134/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. pe care o păstrează.

Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în sedință publică azi, 17.12.2014.

Președinte,

M. C.

Judecător,

E.-C. P.

Grefier,

O. S.

Red. E.C.P./Tehn. M.M.D./5 ex./22.07.2015/Judecător fond R. M. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Validare poprire. Decizia nr. 1150/2014. Tribunalul IAŞI