Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 1120/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1120/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.08.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. L. C.
JUDECĂTOR: A. L. G.
JUDECĂTOR: P. R. I.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr.1838/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. F. și C. LOCALĂ C. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata C. Locală C. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor prin secretarul comisiei P. R. C. și E. I., prin avocat S. A., care depune împuternicire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că C. Locală C. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a depus completare la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata C. Locală C. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, prin avocat, solicită respingerea recursului. Arată că a invocat în întâmpinare care sunt motivele pentru care ei consideră că recursul este nefondat, a arătat că propunerea și întreaga documentație privind validarea dreptului de proprietate al E. F. a fost dovedită și apreciază că C. Județeană I. a procedat greșit la netransmiterea dosarului privind acordarea dreptului de despăgubiri către Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata E. F., prin avocat, solicită menținerea instanței de fond ca temeinică și legală întrucât recursul declarat de C. Județeană invocă faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea respectiv textul invocat și în hotărârea Comisiei Județene prin care a fost invalidată hotărârea Comisiei Locale și în întâmpinarea depusă la dosar și în cererea de recurs, respectiv art.III alin.2/4 din legea 169/1997, arată că este recunoscut de către recurenta reclamantă că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața propusă de C. Locală în aprilie 1998 printr-o cerere pentru autorul său S. A.. Faptul că această cerere a rămas nesoluționată până în 2012 nu îi este imputabilă intimatei și raportat la această dată nu erau în vigoare dispozițiile date de către recurenta – reclamantă, ele au intrat în vigoare, modificarea legii 167/1997 prin legea 267/2005. Arată că exprimarea art.III alin.2/4 din legea 167/1997 prevede că este obligatoriu să existe înstrăinări succesive; în primul rând recurenta reclamantă a preluat o afirmație din hotărârea instanței de fond prin care s-a anulat titlul de proprietate care a fost ilegal emis, hotărâre judecătorească în care s-a menționat că ar fi existat o înstrăinare a terenului din acel titlu de proprietate. Potrivit acestei hotărâri judecătorești a fost de fapt o înstrăinare a unor drepturi litigioase care s-a făcut înainte de a fi emis titlul de proprietate, a cărei nulitate s-a constat ulterior. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
P. sentința civilă nr.1838/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea acțiunea privind pe reclamanții E. F. și C. L. C. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR în contradictoriu cu C. JUDETEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
P. cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.01.2013 sub nr._ reclamanta a solicitat ca prin sentința ce se pronunța sa se dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene I. nr. 147/06.12.2012 si pe cale de consecința obligarea Comisiei Județene I. sa valideze propunerea de înscriere în anexa 23, despăgubiri, poziția 48, cu suprafața de 45 ha a autorului S. A., most. E. F., conform Hotărârii nr.1/27.09.2012 a Comisiei Locale C..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, este moștenitoarea def. S. A. conform Certificatului de moștenitor nr. 728/1977, calitate în care a formulat în temeiul Legilor fondului funciar, cererile nr. 314/03.04.1998 si nr. 9167/08.09.2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren deținute de autorul său, în localitatea C..
După depunerea cererilor reclamanta a făcut numeroase demersuri către C. L. C., care i-a răspuns că, nu deține teren pentru restituirea în natură, iar în anul 2011 a aflat că pentru terenul pe care l-a deținut autorul său au fost emise Hotărârea nr. 550/24.06.2003 a Comisiei Județene I. si Titlul de proprietate nr._/2003, privind suprafața de 45 ha, pentru S. I. si S. E., autor fiind S. A..
Reclamanta a mai arătat că a formulat cerere către instanța prin care a solicitat anularea hotărârii în cauza și a titlului de proprietate emis persoanelor care nu erau îndreptățite, acțiune admisa prin sentința civila nr. 1372/12.03.2012 pronunțata de Judecătoria B., rămasa irevocabila prin nerecurare. A revenit cu cereri către C. L. C., care a constatat că, pe vechiul amplasament deținut de autorul reclamantei, au fost făcute retrocedări unor persoane în baza Legii 18/1991, terenul fiind afectat de detalii de sistematizare si construcții, astfel ca dreptul de proprietate nu poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, în aceste condiții C. L. C. a emis Hotărârea nr. 1/27.09.2012 prin care a propus înscrierea reclamantei în anexa 23, cu suprafața de 45 ha.
P. Hotărârea nr. 147/06.12.2012 C. Județeana I. a respins propunerea de validare înaintata de C. L. C., cu motivarea ca reclamanta trebuia sa procedeze în conformitate cu disp. art. III alin2/4 din Legea 169/1997 R.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei, Hotărârea nr. 147/06.12.2012 a cărei anulare s-a cerut, Hotărârea nr. 1/27.09.2012 emisa de C. L. C., Certificat de moștenitor nr. 728/1977, notificare, cererile adresate Comisiei Locale C., actele în baza cărora autorul reclamantei a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, un referat întocmit de C. Județeana I., din care rezultă că cererea de validare a fost respinsă întrucât, terenul de 45 ha care este solicitat de reclamantă a fost înstrăinat de persoana care a obtinut titlul de proprietate, ce ulterior a fost anulat, în cauza fiind aplicabile disp. art. III al.2, ind.4 din Legea 169/1997.
S-au mai depus de asemenea tot în copie, sentința civila r. 1372/2012 a Judecătoriei B. prin care s-a constatat nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr._/2003.
C. L. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii promovata de reclamanta.
S-a arătat în întâmpinare faptul că, reclamanta a făcut dovada calității de persoana îndreptățita la reconstituirea dreptului de proprietate al autorului sau S. A.. Mai mult, s-a făcut si dovada modalității de preluare de către stat a bunurilor ce au aparținut acestuia.
Privitor la susținerile Comisiei Județene I., în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constat nul este obligat sa remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren, prevederi care nu sunt aplicabile în prezenta speta.
Este bine cunoscut faptul ca un act nul nu poate produce efecte juridice, prin constatarea nulității, acesta fiind desființat de la data încheierii sale, fapt pentru care acesta nu poate sa constituie temeiul dobândirii valabile a unui drept de proprietate. P. introducerea textelor privind nulitatea actelor emise în temeiul legilor fondului funciar cu încălcarea prevederilor acestei legislații speciale, legiuitorul a avut în vedere sa dea posibilitatea celor îndreptatiti sa beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Faptul ca între data eliberării titlului de proprietate si data constatării nulității absolute a acestuia, terenul a fost înstrăinat nu poate conduce la respingerea cererii de reconstituire în natura, formulata de moștenitoarea fostului proprietar deposedat întrucât, cât timp titlul de proprietate a fost anulat, terenul solicitat de aceasta nu a fost atribuit legal altor persoane, astfel ca potrivit art.2 alin.1 din Legea 1/2000 acest teren poate reveni de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit art.2 si art.3 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificata de Legea 247/2005, celor doua comisii le revine obligația de a efectua toate demersurile care se impun pentru ca terenul sa poată fi atribuit moștenitorilor fostului proprietar deposedat.
C. Județeana I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Reclamanta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 169/1997. Termenul de depunere a cererii de reconstituire a fost de 90 de zile, împlinindu-se pe 4.02.1998, cererea reclamantei a fost depusa la 02 aprilie 1998, sancțiunea prevăzuta de lege fiind stingerea dreptului material la acțiune. În aceste condiții, reclamanta ar fi putut cerere repunerea în termen, în temeiul art. 19 din Decretul Lege 169/1958, lucru pe care însa nu l-a făcut.
În temeiul Legii 1/2000 reclamanta a depus o noua cerere în conformitate cu art.33 din lege, însa si aceasta a fost tardiv formulata, termenul de depunere expirând la 12 martie 2000.
Singura cerere depusa în termen a fost depusa în temeiul Legii 247/2005, însa la aceea data pentru suprafața de 45 ha teren fusese deja emis titlul de proprietate altor persoane, care a fost anulat abia în anul 2012, când terenul era înstrăinat, fiind exclusa culpa comisiei județene.
Astfel în speța devin aplicabile prev. art.III din Legea 169/1997. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare arătând ca cererile de reconstituire au fost depuse în termen. S-a mai arătat că, C. Județeana I. a procedat în mod abuziv la reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoane cu totul străine de moștenirea def. S. A..
Mai mult, C. Județeana I. a recunoscut lipsa actelor în dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate făcându-se numai referire la existența acestora.
Susținerile comisiei județene sunt de natura sa inducă în eroare instanța, încercând sa ascundă un abuz al acesteia.
La prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. 1076/2012, prin care C. L. C. a solicitat anularea hotărârii Comisiei Județene I., urmând ca aceasta sa fie obligata sa valideze propunerea sa.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri, reclamanta si C. L. C. depunând actele în baza cărora s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Analizând cererile si materialul probator administrat în cauza, instanța de fond a reținut ca, reclamanta a depus în termenul prevăzut de Legea 169/1997 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de teren de 45 ha, pe raza comunei C. ce a aparținut autorului sau S. A..
Întrucât C. L. C. nu a soluționat cererea de reconstituire reclamanta a revenit tot în termen, cu o noua cerere în temeiul Legii 1/2000 si mai apoi în temeiul Legii 247/2005.
Toate cererile au rămas fără răspuns, în ciuda demersurilor făcute de reclamanta. Aceasta a aflat ca terenul a fost retrocedat unor persoane ce nu au nici o legătura cu moștenirea lăsata de S. A..
În aceste condiții reclamanta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/2003 care prin sentința civila nr. 1372/2012 a constatat aceasta nulitate.
Apreciind ca fiind pe deplin întemeiata cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de reclamanta, C. L. C. a propus înscrierea în anexa 23, propunere ce a fost însa invalidata de C. J. I. prin hotărârea 147/2012.
Față de cele reținute si în temeiul art. 52 din Legea 18/1991 R instanța de fond a admis acțiunea, precum si cererea conexa.
Instanța de fond a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului S. A. în condițiile în C. Județeana I., face referire la niște certificate de moștenitor ale persoanelor cărora le-a fost emis în anul 2003 titlul de proprietate.
În aceeași ordine de idei, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului sau, a amplasamentului terenului.
Mai mult s-a făcut dovada modului în care terenul a fost preluat de către stat.
Se arată de către instanța de fond că cererile depuse în temeiul Legii 169/1997 si 1/2000 au fost în termen, C. Județeana I. fiind în eroare, atunci când susține tardivitatea introducerii.
Termenul de 90 de zile prevăzut de Legea 169/1997 a fost prelungit la 150 de zile, prin OUG nr.1/1998, astfel ca cererea depusa la 03.04.1998 este în termen. Tot în eroare este comisia județeana si atunci când face referire la repunerea în termen în temeiul art. 19 din Decretul 167/1958, întrucât prin Decizi nr.1 a ÎCCJ-RIL s-a stabilit ca, acest termen este de decădere si nu de prescripție, textul de lege indicat neavând valabilitate.
Privitor la aplicabilitatea art.III din Legea 169/1997 nevalidând propunerea Comisiei Locale C., C. Județeana I. a procedat nelegal.
Adoptând un astfel de punct de vedere reclamanta, deși îndreptățita nu se poate îndrepta împotriva persoanelor care au obținut nelegal titlul de proprietate, dreptul sau nefiind consfințit în vreo modalitate în temeiul legii speciale.
P. a putea proceda în aceasta maniera, C. Județeana I. trebuie sa constate existenta dreptului de proprietate al reclamantei, lucru pe care nu l-a făcut.
Reclamanta nu are nici o legătura cu C. L. Balotesti, unde s-a reconstituit dreptul de proprietate unor persoane neîndreptățite.
C. Județeana I. nu a putut proba temeiul în care a operat reconstituirea dreptului de proprietate altor persoane decât reclamanta.
A trimite o persoana al carui drept este incontestabil sa-si soluționeze singura problema retrocedării terenului la care este îndreptățit este un nonsens, greșeala făcuta urmând a fi corectata de cel care a comis-o.
C. Județeana I. nu a depus de asemeni contractul de vânzare cumpărare în baza căruia se pretinde ca terenul retrocedat persoanelor îndreptățite a fost înstrăinat, așa cum de altfel nu a depus nici un înscris, deși a solicitat proba cu înscrisuri, iar instanța de fond a pus în vedere reprezentantului acesteia sa depună toate actele deținute.
Toate legile cu caracter reparator prevăd că, cererea de reconstituire se depune la primăria localității unse se afla terenul ( art.3 al.9 din Legea 167/1997) la C. L. C. neexistând o astfel de cerere, așa cum de altfel nu exista nici la C. Județeana I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR apreciind că soluția instanței de fond este netemeinică, nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii.
Se arată că prin sentința recurată, instanța a apreciat că reclamantei nu-i sunt incidente dispozițiile art. III alin. 2 indice 4 din legea nr. 169/1997, pe considerentul că recurenta nu ar fi probat temeiul în care a operat reconstituirea dreptului de proprietate decât reclamanta și, ca atare, aceasta nu poate să-și soluționeze singură problema retrocedării și totodată, nu ar fi depus la dosar nici un Înscris și mai cu seamă, contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia, persoanele cărora li s-a retrocedat inițial suprafața de teren la care era îndreptățită reclamanta, l-ar fi înstrăinat la rândul lor unor terți.
P. edificarea instanței de control judiciar, recurenta învederează faptul că la data de 10 ianuarie 2013, reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 147 din 06.12.2012, prin care C. a invalidat propunerea Comisiei Locale, C., materializată în hotărârea nr. 1/27.09.2012, prin care reclamanta a fost propusă pentru validare în anexa nr. 23 la HG nr. 890/2005 cu modificările ulterioare, respectiv despăgubiri plătite de stat, pentru cele 45 ha teren la care aceasta era îndreptățită în calitate de moștenitoare a autorului său S. A., dar pentru care nu mai există teren fizic.
P. a formula o asemenea propunere, C. Locală C., a avut în vedere mai multe cereri formulate de reclamantă pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, la data de 03 aprilie 1998 reclamanta a formulat pentru prima dată cerere de retrocedare a terenurilor moștenite de la autorii săi, cerere înregistrată la C. Locală C. sub nr. 314 din 03.04.1998, nesoluționată de C. Locală și de existenta căreia recurenta susține că nu a avut cunoștință.
Deși C. Locală nu a soluționat prima cerere a reclamantei, după . Legii nr. 1/2000, care a repus în termenul de acceptare toate persoanele îndreptățite, pentru o perioadă de 60 de zile de la data intrării În vigoare a legii, reclamanta a formulat o nouă cerere de retrocedare, înregistrată sub nr. 2090 din 28 august 2000, pe care a depus-o la aceeași comisie.
Având În vedere că Legea nr. 1/2000 a intrat în vigoare la data de 12 ianuarie 2000, rezultă că termenul de formulare a unor astfel de cereri - pentru persoanele îndreptățite care au beneficiat de o nouă repunere în termenul de acceptare - s-a împlinit la data de 12 martie 2000 ori reclamanta a depus cererea la data 28 august 2000, deci cu mult peste termen, fiind astfel tardivă.
Se susține faptul că dacă prima cerere de retrocedare formulată de reclamantă a fost făcută în termen, cea de-a doua era tardivă, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000 în forma inițială nu a suferit modificări, până la adoptarea legii 247/2005.
După adoptarea Legii nr. 247/2005 la data de 25 iulie 2005, ca urmare a repunerii persoanelor îndreptățite în termenul de acceptare a moștenirii prin Titlul VI, pct. 37, care a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000, reclamanta a formulat o nouă cerere de retrocedare a terenurilor moștenite de la autorii săi, cerere înregistrată sub nr. 9616 din 08 septembrie 2005.
Având în vedere că această cerere a fost formulată în termenul prevăzut de lege, C. Locală a făcut cunoscut reclamantei faptul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor moștenite de la autorul S. A., s-a făcut solicitanților S. I. si S. E., în conformitate cu Hotărârea nr. 550 din 24.06.2003, eliberându-se acestora titlul de proprietate nr._/2003.
Se arată de către recurentă faptul că instanța fondului a apreciat că aceasta nu ar fi putut proba temeiul în care a operat reconstituirea dreptului de proprietate altor persoane decât reclamanta, precizează că ruda prin alianță a reclamantei, respectiv S. E., a formulat cerere de retrocedare în temeiul Legii 18/1991 în forma inițială, susținând că este moștenitorul autorului S. A. și depunând cerere și acte doveditoare (certificat de moștenitor) în acest sens, la fosta Comisie a Municipiului București și Sectorului Agricol I..
Ulterior, la data de 10 mai 1993, acesta a luat cunoștință de hotărârea nr. 3795 din 04 mai 1993 a Comisiei Municipale București de aplicare a legilor fondului funciar prin care i-a fost respinsă contestația împotriva hotărârii de respingere a cererii inițiale ca tardiv formulată, de către C. Locală.
În urma plângerii formulate la instanță, S. E. a fost repus în termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. nr. 1573 din 26.06.1993 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul 2167/1993.
Pe cale de consecință, la propunerea Comisiei Locale C., care a făcut cunoscută lipsa terenurilor arabile pe raza sa de competentă, de comun acord cu C. Locală Balotești - și în temeiul dispozițiilor legale în vigoare - a operat transferul de anexe de la o Comisie locală la alta, pentru soluționarea cererilor persoanelor fizice de retrocedare a terenurilor.
Se precizează că la data validării dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor S. E. și S. I., recurenta nu a avut cunoștință de existența altor moștenitori ai defunctului S. A. și cu atât mai puțin de existenta unui certificat de moștenitor cu dată anterioară celei a înscrisului similar produs de numiții S. E. si I., respectiv nr. 88 din 28.05.2003 eliberat de BNP Nemesis, din care rezulta că sunt moștenitori ai defunctului S. A..
Se mai arată faptul că reclamanta a contestat în instanță hotărârea si titlul de proprietate emis pe numele numiților S. E. și S. I., obținând anularea acestora prin sentința civilă nr. 1372 din 12 martie 2012, pe considerentul că respectivii nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, atâta timp cât din certificatul de moștenitor nr. 728 din 31 octombrie 1977, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 3 București, rezultă că singurii moștenitori ai defunctului S. A. au fost D. E. si E. F..
În legătură cu anularea titlului de proprietate emis inițial pe numele numiților S. E. și S. I., recurenta precizează că incidența principiului de drept ce se exprimă prin adagiul latin nemo dat quod non habef, potrivit căruia, dacă se dovedește că transmițătorul nu putea transmite un drept, ca urmare a anulării titlului său, nici dobânditorul nu putea dobândi mai mult, cât și la excepțiile de la acesta.
În urma anulării titlului de proprietate nr._/2003, a fost activată excepția conform căreia, nulitatea nu produce efecte fată de dobânditorul de bună-credință si cu titlu oneros al unui imobil. Această excepție este consacrată expres și de art. III alin. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în raport cu care "In cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Recurenta consideră că opinia instanței fondului, conform căreia reclamanta nu s-ar putea îndrepta împotriva persoanelor care au obținut nelegal titlul de proprietate, deoarece dreptul său nu ar fi fost consfințit în vreo modalitate în temeiul legii speciale, este eronată. P. sentința civilă nr. 1372 din 12 martie 2012, pronunțată de Judecătoria B., anularea titlului de proprietate nr._/2003 emis pe numele numiților S. E. și I., a fost dispusă în virtutea recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantei, pe respectiva suprafață de teren, respectiv 45 ha.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamantei i-a fost recunoscută calitatea de proprietar a celor 45 de ha teren, aceasta este îndreptățită de art. III alin. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997 să solicite celor care au vândut terenul pe baza titlului constatat nul, remiterea prețului actualizat al terenului, iar în cazul refuzului acestora să-i acționeze în instanță.
În ceea ce privește o altă opinie a instanței de fond, conform căreia cererile de reconstituire se depun la primăria pe raza localității se află terenul, iar la C. locală C. nu ar exista astfel de cereri din partea numiți lor S. I. și E., recurenta precizează că aceștia (S. I. și E.) au acceptat transferul anexei în care au fost validați, la localitatea Balotești ca urmare a faptului că localitatea C. nu mai avea teren, motiv pentru care nu are relevanță că reconstituirea dreptului de proprietate - după autorul S. A. - s-a făcut pe un amplasament aferent altei localități.
Recurenta susține că, în condițiile în care suprafața de 45 ha teren arabil la care era îndreptățită reclamanta după autorul său S. A. - a fost dobândită si ulterior înstrăinată de rudele sale - care au profitat de starea de pasivitate a acesteia - nu o îndreptățește pe reclamantă să fie înscrisă În anexa nr. 23 la HG nr. 890/2005, pentru despăgubiri plătite de stat.
Recurenta susține că nu are nici o culpă în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate solicitanților S. I. și E., în condițiile în care aceștia au produs dovezi în sprijinul cererii lor, dovezi ce au fost răsturnate prin probe de aceeași valoare de către reclamantă.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fond, respingerea cererii introductive de instanță formulată de reclamantă ca neîntemeiată, pe considerentul că în speță sunt incidente dispozițiile art. III, alin. 2 indice 4 din Legea nr.169/1997.
În drept: art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 169/1997 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005, republicată.
C. LOCALĂ C. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului si menținerea sentinței civile nr. 1838 a Judecătoriei B. pronunțata in Dosarul nr._ la data de 28.03.2013.
In cauza de fata C. L. a înaintat Comisiei Județene I. propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 45 ha pentru doamna E. F., pe teritoriul Comunei C..
Se arată că deși propunerea si întreaga documentație privind dosarul de despăgubiri întocmit de intimata E. F. a conținut toate înscrisurile necesare si prevăzute de legislația fondului funciar, C. Județeana I. a respins înaintarea si respectiv validarea dosarului privind acordarea de despăgubiri de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților.
În opinia intimatei, prin respingerea propunerii comisiei de validare in anexa 23, C. Județeana a creat o mare nedreptate întrucât a considerat ca intimata trebuia sa procedeze in conformitate cu dispozițiile art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare.
Intimata învederează faptul că, deși a arătat la fond opinia acesteia in sensul ca, intre data eliberării titlului de proprietate si data constatării nulității absolute a acestuia, faptul ca terenul a fost înstrăinat nu poate conduce la respingerea cererii de reconstituire in natura formulata de singura persoana îndreptățita, respectiv E. F., iar instanța de fond retine faptul ca C. Județeana I. a recunoscut lipsa actelor in dosarul de reconstituire inițial a dreptului de proprietate făcând numai referire la existenta acestora.
Se mai învederează că la instanța de fond a arătat si probat greșeala pe care a făcut-o C. Județeană I. când a reconstituit dreptul de proprietate unor persoane pentru care mai târziu s-a anulat dreptul.
Dispozițiile art. 3 alin. 2 4 din Legea 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 nu pot si nu trebuie sa fie interpretate in sensul dat de C. Județeana întrucât s-ar cauza un prejudiciu mai mare persoanei îndreptățite.
Analizând cauza în raport de motivele invocate, tribunalul reține urmatoarele:
In fapt, reclamanta E. F. a formulat plangere impotriva Hotararii nr. 147/06.12.2012 a Comisie Judetene I. pentru stabilirea dreptului de proprietate, prin care aceasta din urma a invalidat propunerea de inscriere in anexa 23-despagubiri, pozitia 48 cu suprafata de 45 ha a autorului S. A., conform Hotararii nr. 1/27.09.2012 a Comisiei Locale C..
Hotararea de invalidare a Comisiei Judetene I. a avut la baza referatul nr. 178 al Clectivului de lucru de pe langa C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, care a stabilit incidenta in cauza a dispozitiilor art. III al. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997, articol de lege invocat de catre recurenta si in sustinerea recursului.
Potrivit art. III al. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997, in cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
In mod corect, instanta de fond a apreciat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile legale invocate, opinie pe care tribunalul urmeaza a o insusi, avand in vedere si considerentele exprimate de Curtea Constitutionala prin decizia nr. 746/2008 si decizia nr. 1893/2008, in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a articolului de lege sus-mentionat.
Astfel, in considerentele deciziei sus-mentionate se arata ca, opțiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr. 18/1991, și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la remiterea prețului actualizat, fiind de competenta instanțelor judecătorești să constate, în funcție de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credință a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului, și, după caz, să facă aplicarea dispozițiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.
P. modalitatea in care a inteles sa motiveze hotararea de invalidare, C. J. s-a substituit instantei de judecata, atunci cand a decis ca reclamanta nu e indreptatita la suprafata de 45 ha teren, situat pe raza comunei C., desi indeplineste conditiile legale (a formulat cereri de reconstituire inca din anul 1998, este persoana indreptatita, fiind mostenitoarea defunctului S. A. si a dovedit ca autorul sau a detinut terenul inainte de colectivizare), pe considerentul ca isi poate valorifica dreptul sau, promovand o noua actiune judecatoreasca, prin intermediul careia sa solicite pretul actualizat de la persoanele care au detinut terenul in baza titlului de proprietate anulat.
Ori, Tribunalul constata ca prin acest mod, este deturnat caracterul reparator a Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 si Legii nr. 245/2007, in conditiile in care desi a formulat cerere de reconstituire inca din anul 1998, nici pana in prezent reclamantei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate si nici nu a beneficiat de masuri reparatorii.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept anterior aratate, tribunalul urmeaza a respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr.1838/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. F. și C. LOCALĂ C. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică.
Președinte Judecător Judecător C. L. C. A. L. P. R. I.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S 03.09.2013
Red. Jud: LA./2exemplare
Jud.fond C. A. - Jud. B.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 09-07-2013, Tribunalul ILFOV | Cereri. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
