Fond funciar. Decizia nr. 798/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 798/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 798R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 MAI 2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - L. C. C.
GREFIER - M. G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta R. A. " ADMINISTRAȚIA P. P. DE S." împotriva sentinței civile nr.1713/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. S., G. G., R. D. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns recurenta prin consilier juridic care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, intimatele C. L. S. și C. L. S. prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca intimata C. Locala S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar intimatul R. D. C. prin apărător a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, după care:
Intimata C. Locala S. prin avocat depune la dosarul cauzei întâmpinare, in exemplare suficiente pentru comunicare.
Instanța, in baza art.96 C.proc.civ comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimata C. L. S. recurentei, prin consilier juridic.
Recurenta prin consilier juridic solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Intimații C. L. S. și C. L. S. prin avocat arată că nu se impune amânarea cauzei.
Recurenta prin consilier juridic învederează faptul că Președintele completului de judecată - d-na judecător D. A. s-a pronunțat asupra unei cereri de repuneri pe rol formulate de C. Județeană I. la fond, prin încheierea din 31.10.2011. Totodată, arată că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare și că lasă la aprecierea instanței daca înțelege sau nu sa se abțină de la soluționarea prezentei cauze.
Tribunalul, in temeiul art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioara al Instanțelor Judecătorești lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a răspuns recurenta prin consilier juridic, intimatele C. L. S. și C. S. prin avocat și intimatul R. D. C. prin avocat, lipsind celelalte părți.
Față de cele învederate de recurenta, Președintele completului de judecată - d-na judecător D. A. nu înțelege sa formuleze declarație de abținere de la soluționarea prezentei cauze, având in vedere faptul că prin încheierea din data de 31.10.2011 s-a pronunțat pe o cerere de repunere pe rol formulata de pârâta C. Județeana I. și nu pe o cerere formulată de recurenta in prezenta cauza.
Tribunalul ia act ca părțile prezente la acest termen de judecată nu solicită probe noi in stadiul procesual al recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii prin care a fost admisă excepția perimării. Solicită și cenzurarea cheltuielilor de judecata ale pârâtului R. D. C..
Intimații C. L. S. și C. L. S. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate ca temeinica si legală.
Intimatul R. D. C. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanță nr.007/26.05.2013, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr.1713/25.03.2013, instanța a admis excepția perimării acțiunii, in baza art.252 alin.2 C.proc.civ.
P. a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 07.03.2010, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 c.p.c. întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu; Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.
Instanța nu va tine seama de cererea de repunere pe rol facută de către reclamantă după rămânerea in pronunțare, aceasta intervenind si după trecerea termenului prevăzut de art. 248 C.p.civ. după a cărui împlinire intervine de drept perimarea.
Instanța, în baza art.248 și urm Cpciv, a constatat perimată acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta R. A. " ADMINISTRAȚIA P. P. DE S." solicitând admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea măsurii suspendării pana la îndeplinirea condiției prevăzute de art.155 ind.1 alin.2 C.proc.civ.
În motivarea ceereii, recurenta a arătat ca in mod greșit instanța de fond a admis excepția perimarii actiuni, in loc sa mentina suspendarii pâna la aindeplinuirea obligatiilor stabilite in sarcina reclamantei.
A mai arătat ca nu s-a putut conforma dispozițiilor instantei de fond, intrucat nu i-au fost comunicate toate documentele la care face referire acțiunea de către instituțiile emitente, respectiv Primăria S. și OCPI I., iar acestea nu au fost depuse in totalitate nici măcar odată cu cererea de repunere pe rol, formulata de către C. Județeana I. la data de 21.07.2011.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 indice 1 C.proc.civ.
La data de 24.05.2013, intimata C. L. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea cererii, intimata a arătat că recurenta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței de judecata, motiv pentru care, în temeiul art. 155 ind.1 alin. (1) Cod proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei.
Intimata C. județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat cerere de repunere pe rol la data de 21.07.2011, stabilindu-se termen de judecată la data de 05.09.2011. La acest termen, instanța a pus în vedere Comisiei județene I. să achite taxa de timbru corespunzătoare cererii de repunere pe rol, respectiv suma de 1358 lei, precum și timbrul judiciar în valoare de 2 lei, insă C. județeană a ignorat aceste dispoziții, în sensul că nu a achitat cele stabilite în sarcina sa. Poziția recurentei la termenul din 31.10.2011, când s-a discutat cererea de repunere pe rol, a fost de respingere a cererii de repunere pe rol.
Având în vedere că, în tot acest timp, cauza a rămas în nelucrare din vina recurentei, instanța a repus cauza pe rol în vederea constatării perimării, fixând termen la data de 18.03.2013, când, în mod corect, prin sentința civilă nr. 1713/25.03.2013, a admis excepția peri mării acțiunii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 115 și urm. Cod proc. civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă utilă, pertinentă și concludentă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, dar și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de recurs recurenta a invocat faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece în cauză subzistă măsura suspendării judecării cauzei, în temeiul prevederilor art. 1551 C. pr. civ., până la îndeplinirea de către RA – APPS a cerințelor prevăzute de art. 1551 alin. 2 C. pr. civ..
Tribunalul că prin sentința civilă atacată prima instanță a admis excepția perimării acțiunii și a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată. Se mai constată că în cauză se dispusese, prin încheierea de ședință din data de 07.03.2011 suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 1551, iar prin încheierea de ședință din data de 31.10.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol. Recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2011 a fost respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 550R/03.09.2012 pronunțată de Tribunalul I..
În drept, potrivit art. 248 alin. 1 C. pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, suspendarea judecării cauzei s-a dispus la termenul de judecată din data de 07.03.2011, iar până la termenul de judecată din data de 25.03.2013 nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului. În ceea ce privește cererea de repunere pe rol, aceasta nu a fost de natură să întrerupă cursul termenului de perimare, întrucât a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanță, această soluție devenind irevocabilă prin respingerea recursului declarat.
Referitor la temeinicia motivelor de suspendare a judecării cauzei, acestea nu pot face obiectul recursului de față, care este îndreptat numai împotriva sentinței prin care s-a constatat intervenită perimarea. Pe de altă parte, recurenta avea posibilitatea de a formula cerere de recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, unde putea invoca apărări legate de temeinicia și legalitatea soluției de suspendare a judecății, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește menținerea motivelor care justifică suspendarea judecății, acest motiv nu este pertinent în cauză, întrucât instanța poate constata intervenită perimarea în orice moment ulterior împlinirii termenului de perimare de un an.
P. considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. civ., având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea principală, va fi obligată recurenta la plata către intimatul R. D. C. a sumei de 750 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul apreciază că se impune reducerea acestui onorariu având în vedere complexitatea cauzei, valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta R. A. " ADMINISTRAȚIA P. P. DE S." împotriva sentinței civile nr.1713/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. S., G. G., R. D. C. ca nefondat.
Cu aplicarea dispoz. art.274 al.3 C.p.c., obligă recurenta la plata sumei de 750 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul R. D. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. M. E. L. C. C.
Pt. judecator aflat in C.O
Semnează P. Secție Civilă
Grefier,
M. G.
Concept red. gref. M.G. – 14.06.2013
Red. Jud: D.A/2ex/09.07.2013
Jud.fond: E. M. – Jud. B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1379/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Încheierea nr. 27/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
