Fond funciar. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 803/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 803R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 MAI 2013
TRUBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - L. C. C.
GREFIER - M. G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta D. N. împotriva sentinței civile nr.5953/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații D. M., D. S., G. A., S. E. – E. - decedată, C. JUDEȚEANĂ I. DE A. A L. 18/91, C. L. C. DE A. A L. 18/91, S. R. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au răspuns recurenta D. N., personal, legitimata cu CI, ., nr._, CNP_, intimatul G. A., prin avocat și intimatul S. R. C., prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a semnat cererea de recurs și a depus 3 exemplare de pe aceasta pentru comunicare, după care:
La interpelarea instanței recurenta D. N., personal arată că înțelege să solicite judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul in temeiul art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor judecătorești lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns intimatul G. A., prin avocat și intimatul S. R. C., prin avocat, lipsind celelalte părți.
Intimații prin avocat invoca excepția nulității recursului și solicită admiterea excepției.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării pe excepția nulității recursului.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.08.2012, înregistrata sub nr._ reclamanții D. N., D. M., D. S. în contradictoriu cu pârâții G. A., S. R. C., C. LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., C. JUDETEANA I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR au solicitat ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 1771/29.12.1992 emis de C. Județeană I. SAI cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren intravilan de 468 mp, situat în ., Județul I., identificata cu nr. ., să se constate ca reclamanții sunt îndreptățite la constituirea dreptului asupra terenului menționat și obligarea Comisiei Județene I. să elibereze titlul de proprietate pentru acest teren.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, sunt moștenitorii defunctului D. I., conform Certificatului de moștenitor nr. 74/30.11.2011 emis de BNP A. C. M..
Prin Decizia nr. 65/10.05.1947, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Comunei C., autorului reclamanților i s-a atribuit suprafața de teren de 150 mp pentru construcția de locuință, teren situat în vatra construibilă a satului R., având vecinitățile indicate în act, autorul reclamanților primind în concret, în folosință suprafața de 500 mp.
Prin Adeverința nr. 304/19.04.1990 emisa de P.M.B.-Directia Generala pentru Agricultură, Oficiul de Cadastru, Organizarea Teritoriului si Asolamente, se atestă că autorul reclamanților avea în folosință suprafața de teren de 468 mp, la partida cadastrală nr. 381.
Prin Adeverința nr. 1113/06.05.1993 emisa de Oficiul de cadastru si Organizarea Teritoriului București, se atesta ca în registrul cadastral intravilan al Comunei C., satul R. din anul 1980 în . figurează D. I. cu suprafata de 468 mp.
Reclamanții au mai arătat că, după apariția L. 18/1991 autorul lor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul pe care il avea în posesie, iar C. Locala C. i-a eliberat acestuia Adeverința nr. 2688/27.11.1991 prin care a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,05 ha, suprafața validata prin decizia comisiei municipale la data de 30.12.1991 cu nr.8, ulterior fiind întocmit si procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 500 mp.
Deși, autorul reclamanților a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren in cauză, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind emis un titlul de proprietate pentru aceeași suprafața de teren, pârâților G. A. si S. E. E., respectiv Titlul de proprietate cu nr. 1771/29.12.1992.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, Titlul de proprietate cu nr. 1771/29.12.1992, Decizia nr. 65/1974 prin care autorului reclamanților i-a fost atribuit în folosință pe durata existentei construcțiilor suprafața de 150 mp teren, adeverința nr. 1113/1993, adeverința nr. 304/1990, procesul verbal de punere în posesie, Certificat de urbanism nr. 1649/02.12.2003, Certificat de moștenitor nr. 74/30.11.2011.
Pârâtul G. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe fond respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei capacitații de folosință a pârâtei S. E. E., problemă soluționată prin precizarea cadrului procesual de către reclamanți.
S-a arătat în întâmpinare că, de pe urma defunctilor I. I. si I. A. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 6 ha si 5700 mp teren intravilan si extravilan prin Titlul de proprietate nr. 1771/29.12.1992, pe numele de S. E. E. si G. A., suprafata de care autorii pârâtilor au fost deposedati, iar după . L. 18/1991 aceasta a fost retrocedată.
Mostenitorii au fost înscriși în Anexa 7,care conform normelor metodologice de aplicare a L. 18/1991 reprezintă anexa cu proprietarii particulari persoane fizice sau după caz mostenitorii acestora cu domiciliul în România care nu s-au înscris în CAP fără compensare cu alte terenuri și care solicită în scris restituirea acestora 6,57 ha, dar si anexa cu persoanele sau după caz mostenitorii acestora, al căror teren a fost preluat de unitatile agricole de stat si pentru care primesc actiuni în conditiile art. 36 din lege.
Terenul care face obiectul actiunii este înscris în Titlul de proprietate nr. 1771/29.12.1992 eliberat în baza anexei 7 pe reconstituire de drept de proprietate și este situat în . 1101.
Autorul reclamantelor D. I. nu a fost locuitor al comunei astfel încât să i se atribuie teren în localitate și nici nu este descendentul vreunui autor din localitate astfel încât să i se atribuie teren.
Procesu verbal de punere în posesie a fost eliberat la acel moment nelegal, ulterior fiind anulat și pentru construirea de locuință fiind în folosință cu obligația lui D. I. să construiască locuința, lucru care nu s-a întâmplat nici azi, acesta nu figurează nici în evidentele locale ale primăriei ca plătitor de taxe și impozite, și nici moștenitorii săi.
Pentru ambele părți au fost încuviințate proba cu acte, instanța a solicitat în baza rolului activ, actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat a fi constatată, precum și relatii cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu.
Pârâții G. A. si S. R. C. au depus note scrise si un set de înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5953/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanții D. N., D. M., D. S. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că autorul reclamanților a primit în folosință pe durata existentei construcției în anul 1974, 150 mp teren. Acesta nu a edificat casa de locuit pentru care a primit decizia, figurând în registrul posesorilor cu suprafața de 468 mp.
În anul 1992 autorul reclamanților a primit proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 500 mp.
Ulterior, în același an pârâții primesc titlul de proprietate pentru terenul în litigiu, acesta aparținându-le anterior colectivizării agriculturii.
F. de cele reținute acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiata.
Procedând în acest fel, instanța a aprecia că, în speță nu sunt incidente prevederile art. III din Legea 169/1997, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută a titlului de proprietate.
Astfel, terenul în litigiu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților, a aparținut fără putință de tăgadă autorilor acestora.
Faptul că, prin decizie a fost atribuită suprafața de 150 mp teren autorului reclamanților, este lipsit de relevanță, în condițiile în care acesta nu a edificat o construcție, care să confere drept de folosință asupra terenului.
În mod eronat C. L. de aplicare a L. 18/1991 a emis procesul verbal de punere în posesie întrucât, nu era vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate, eventual de o constituire.
Reclamanții s-ar fi putut prevala de prevederile art. 23, 36 din Legea 18/1991 în condițiile în care autorul reclamanților ar fi edificat o construcție pe teren, lucru care nu s-a întâmplat.
Mai mult, Decizia 144/1968 prevedea ca sancțiune pentru neexecutarea construcției în termen, pierderea dreptului de folosință.
În cazul în care reclamanții ridică pretenții asupra terenului, pot solicita constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, nu însă pe calea aleasă, legea specială neavând aplicabilitate în speță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. N. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca împreuna cu soțul sau au fost plătitori de impozite din anul 1974 și pana in anul 1991, impozitul fiind oprit pe statul de salariu in fiecare an din salariul soțului. După pensionarea soțului pe caz de boala au solicitat scutirea de la plata impozitului pe teren, având acest drept. Mai mult decât atât, soțul avea toate drepturile sa fie pus in posesie pe un teren din Satul R., având in vedere faptul ca s-a născut in com. C., .> A arătat recurenta și că nu au putut construi o casa pe acel teren fiindcă nu au primit autorizație de construcție de la Primărie. Terenul pe care l-au primit in anul 1974 a fost unul din cele mai degradate terenuri din . mult la el pentru a-l aduce la nivelul străzii. Neavând dreptul de a construi pe acel teren au ridicat o camera de lemn, au făcut puț de apa, au pus pomi fructiferi, au construit 3 cotețe de pasări si au stat așa până in 1992, când au fost chemați la Primărie si au fost repuși în posesie pe terenul deținut. Din momentul in care au obținut repunerea in posesie pe teren, intimatul G. le-a promis ca le da pe proprie răspundere terenul deținut cu condiția sa îl ajute cu munca din când in când, fapt care l-au și făcut. Mai mult intimatul G. a plătit impozit pentru acest teren.
În 2003 au făcut o cerere la primărie pentru a construi o cabina din cărămida pentru curent electric, iar când s-a dus la primărie sa afle ce s-a întâmplat cu cererea sa, aceștia i-au răspuns ca nu exista o astfel de cerere.
Cererea nu a fost întemeiata in drept.
În dovedirea cererii, recurenta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Analizând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legal aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3021 C.pr.civilă „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor . . .”, iar potrivit disp. art. 303 alin. 1 C.pr.civilă „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Din cererea de recurs, nu rezultă criticile pe care partea le aduce celor retinute de prima instantă prin sentinta civilă atacată, critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile de modificare sau casare menționate de art. 304 C.p.c. si exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii judecătoresti, conform art. 306 din acelasi act normativ.
Cele consemnate de parte în cererea formulată reprezintă relatări ale acesteia care nu pot fi calificate drept motive de recurs, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, la situatia de fapt calificată juridic, la considerentele sentintei civile atacate.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civilă, potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal” precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. 2 și 3 C.pr.civilă, Tribunalul va constata nul recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul formulat de recurenta D. N. împotriva sentinței civile nr.5953/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații D. M., D. S., G. A., S. E. – E. - decedată, C. JUDEȚEANĂ I. DE A. A L. 18/91, C. L. C. DE A. A L. 18/91, S. R. C..
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publica, azi 27.05.2013.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, M. G. |
Concept red. gref. M.G. – 12.06.2013
Red. Jud: L.C/2ex/
Jud.fond: C. A. – Jud. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 808/2013. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 1379/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
